1 Regi 18
18
Întâlnirea dintre Ilíe și Obadía
1După multe zile, cuvântul Domnului a fost [adresat] către Ilíe în al treilea an#18,1 Probabil, al treilea an după vestirea secetei ( 1Rg 17,1). După modul de calculare al evreilor, ar putea să nu fi trecut mai mult de 13 sau 14 luni., zicând: „Mergi și arată-te lui Aháb ca să dau ploaie pe fața pămânului!”. 2Ilíe a mers să i se arate lui Aháb.
Era foamete grea#18,2 Lit.: „puternică”. în Samaría. 3Aháb l-a chemat pe Obadía, cel care era [administrator] peste palat. Obadía se temea mult de Domnul. 4Când Izabéla căuta să-i nimicească pe profeții Domnului, Obadía a luat o sută de profeți și i-a ascuns câte cincizeci#18,4 Peșterile, numeroase în Israèl, au folosit deseori ca locuri de refugiu (Gen 19,30; 1Sam 22,1; 24,3 etc.). Acești profeți aparțineau asociațiilor de oameni religioși, plini de zel pentru credința curată în Domnul, și au un mare rol în Ciclul lui Elizèu (2Rg 2–8). în peșteră și se îngrijea de ei cu pâine și apă. 5Aháb i-a zis lui Obadía: „Mergi în țară#18,5 LXX are: „vino, să mergem și să străbatem țara!”. la toate izvoarele de apă și la toate pâraiele; poate vom găsi iarbă ca să păstrăm în viață caii și catârii și să nu-i nimicim dintre animalele noastre!#18,5 Descoperirile arheologice au scos la iveală hergheliile regale ale lui Ahàb de la Hațòr și de la Meghído: cum acestea reprezentau armamentul cel mai eficace al regatului, este de înțeles zelul cu care regele însuși și administratorul palatului regal caută mijloace de subzistență într-o astfel de perioadă de criză. 6Și-au împărțit țara ca s-o străbată. Aháb a plecat singur pe un drum, iar Obadía a plecat singur pe un [alt] drum. 7Pe când Obadía era pe drum, iată, Ilíe [i-a ieșit] înainte! Obadía, recunoscându-l, a căzut cu fața [la pamânt] și a zis: „Tu ești, stăpânul meu, Ilíe?” 8El i-a răspuns: „Eu sunt. Mergi și spune-i stăpânului tău: «Iată, Ilíe este [pe aici]!»!”. 9Dar Obadía a zis: „Ce păcat am făcut ca să-l dai pe slujitorul tău în mâna lui Aháb ca să mă omoare? 10Viu este Domnul că nu este popor sau regat unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute. Și când se spunea că nu ești acolo, punea regatul sau poporul să jure că nu te-a găsit. 11Și acum tu zici: «Du-te și spune-i stăpânului tău: ‹Iată, Ilíe este [pe aici]!› »? 12Când voi pleca de la tine, Duhul Domnului te va duce nu știu unde#18,12 Este vorba de o forță divină care acționează în mod invizibil asupra oamenilor și a lucrurilor. Acțiunea Duhului Domnului este foarte variată (Jud 3,10; 6,34; 11,29; 13,25 etc.); aici, Duhul este imaginat ca transportându-l pe Ilie dintr-un loc în altul pentru a-l face să scape de dușmanii săi (2Rg 2,16; cf. Fap 8,29.39).. Eu voi merge și-i voi spune lui Aháb și el nu te va găsi și mă va ucide. Iar slujitorul tău se teme de Domnul din tinerețea mea. 13Nu i s-a adus la cunoștință oare domnului meu ce am făcut când Izabéla căuta să-i ucidă pe profeții Domnului? Cum am ascuns dintre profeții Domnului câte cincizeci într-o peșteră și m-am îngrijit de ei cu pâine și cu apă? 14Și acum tu zici: «Du-te și spune-i stăpânului tău: ‹Iată, Ilíe este [pe aici]!› »? El mă va ucide”. 15Dar Ilíe a zis: „Viu este Domnul Sabaót, în fața căruia stau, că astăzi mă voi arăta lui [Aháb]!”. 16Obadía a mers în întâmpinarea lui Aháb și i-a făcut cunoscut. Iar Aháb a mers în întâmpinarea lui Ilíe.
Ilíe și Aháb
17Când Aháb l-a văzut pe Ilíe, i-a zis Aháb: „Tu ești cel care îl tulbură#18,17 Cuvântul ebraic folosit aici este greu de redat în limbile moderne. Se mai găsește, de exemplu, în Gen 34,30; Ios 6,8; 7,25. pe Israél!”. 18Ilíe a răspuns: „Nu eu îl tulbur pe Israél, ci tu și casa tatălui tău, fiindcă ați părăsit poruncile Domnului și te-ai dus după Báali. 19Acum, trimite și adună tot Israélul la mine pe muntele Carmél, pe cei patru sute cincizeci de profeți ai lui Báal și pe cei patru sute de profeți ai Așérei#18,19 Menționarea celor patru sute de profeți ai Așèrei pare să fie un adaos. Despre ei nu se va mai vorbi în continuare. Erau persoane extatice, întâlnite frecvent la popoarele vecine cu Israèlul (Ier 27,9-10), și formau diferite asociații. Aici este vorba despre oameni care aduc cult zeului Bàal din Tir, chemați în Israèl de Izabèla, cea care îi și întreținea. care mănâncă la masa Izabèlei!”.
Sacrificiul de pe Carmél
20Aháb a trimis [poruncă] la toți fiii lui Israél și i-a adunat pe profeți pe muntele Carmél#18,20 Tradiția a localizat confruntarea dintre Ilie și profeții zeilor străini pe vârful de sud din lanțul muntos al Carmèlului pe care arabii l-au numit El-Muhraqà („locul arderii de tot”). Aici exista mai înainte un altar închinat Domnului, deosebit de venerat, pe care regina Izabèla l-a distrus (cf. v. 30). Fiind aproape de Fenicia, aici erau favorizate cultele tuturor religiilor care au trecut prin Israèl.. 21Ilíe s-a apropiat de tot poporul și a zis: „Până când vă veți clătina#18,21 Semnificația expresiei nu este prea sigură, dar traducerea se acordă cu mimica profeților lui Bàal din v. 26: israeliții dansează în același timp și pentru Domnul, și pentru Bàal. în două părți? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeți după el, iar dacă este Báal#18,21 Foarte probabil, este vorba de Bàal din Tir, care purta numele de Melqàrt și pe care Stela din Alèppo, publicată în 1939, îl prezintă sub chipul unui luptător., mergeți după el!”. Însă poporul nu i-a răspuns nimic. 22Ilíe a zis poporului: „Eu singur am rămas profet al Domnului, iar profeții lui Báal sunt patru sute cincizeci. 23Să ni se dea doi tauri! Ei să-și aleagă un taur pe care să-l taie în bucăți și să-l pună pe lemne, dar să nu pună foc! Eu voi pregăti celălalt taur, îl voi pune pe lemne, dar nu voi pune foc. 24Să chemați numele dumnezeului vostru și eu voi chema numele Domnului! Dumnezeul care va răspunde prin foc, acela este Dumnezeu”. Tot poporul a răspuns: „Este bun lucrul [acesta]”#18,24 Nu este vorba numai de a decide între Domnul și Bàal – cine este stăpânul muntelui sau cine este cel mai puternic – ci întrebarea este absolută: „Cine este Dumnezeu?”.. 25Ilíe le-a zis profeților lui Báal: „Alegeți-vă un taur și pregătiți-l voi mai întâi, căci sunteți mai mulți! Invocați numele dumnezeului vostru, dar nu puneți foc!”. 26Ei au luat taurul care le-a fost dat și l-au pregătit. Au invocat numele lui Báal de dimineață până la amiază, zicând: „Báal, răspunde-ne!”. Dar nu a fost niciun sunet și nimeni să răspundă. Și săltau#18,26 Lit.: „se clătinau”. lângă altarul pe care îl făcuseră. 27La amiază, Ilíe își bătea joc de ei, zicând: „Strigați cu glas mai puternic, căci este dumnezeu! Poate că se gândește [la ceva] sau e plecat în călătorie#18,27 O legendă din Tir atribuia zeului de aici activități de comerciant și de călător, iar în cult erau practici care căutau trezirea lui. sau e pe drum; poate doarme și se va trezi!”. 28Ei au strigat mai tare și-și făceau tăieturi#18,28 Această excitare furibundă avea drept scop pierderea conștiinței de sine pentru a lăsa loc invaziei divine, indispensabilă pentru obținerea ascultării rugăciunii. Este o tehnică amplu confirmată de izvoare profane în toată regiunea Orientului Mijlociu. cu săbii și cuțite până s-au umplut de sânge#18,28 Lit.: „până ce a curs sângele asupra lor”.. 29După ce a trecut miezul zilei, au început să delireze#18,29 Lit.: „au profețit”. până când se aducea ofranda#18,29 Este o indicație temporală care se referă la timpul de după-amiază (cca ora 15), la fel ca în 2Rg 3,20 și Dan 9,21. Se inspiră din cultul israelit care presupunea în fiecare zi un sacrificiu dimineața și unul după-amiaza (cf. Ex 29,39)., dar nu a fost niciun sunet, nimeni ca să răspundă și niciun semnal de atenție.
30Ilíe a zis atunci întregului popor: „Apropiați-vă de mine!”. Și tot poporul s-a apropiat de el. Ilíe a reparat#18,30 Lit.: „a vindecat”. altarul Domnului care fusese dărâmat. 31A luat douăsprezece pietre, după numărul triburilor fiilor lui Iacób#18,31 În amintirea celor douăsprezece pietre ridicate de Moise (Ex 24,4); în ciuda divizării în două regate, tradiția religioasă a considerat întotdeauna poporul ca o unitate formată din douăsprezece triburi: Is 8,14; Ier 31,1.31; 16,14-15; Ez 37,16-19 etc. către care fusese [adresat] cuvântul Domnului: „Israél va fi numele tău!”. 32A construit cu [aceste] pietre un altar pentru numele Domnului și a făcut un șanț de mărimea a două sea#18,32 Măsură de capacitate cu valoare nesigură. de sămânță de jur împrejurul altarului. 33A așezat lemnele, a tăiat în bucăți taurul și l-a pus pe lemne. 34Apoi a zis: „Umpleți patru vase cu apă și vărsați-le peste arderea de tot și peste lemne!”. Apoi a zis: „Mai faceți o dată!”. Și au mai făcut o dată. Iar a zis: „[Faceți-o] pentru a treia oară!”. Și ei au făcut a treia oară#18,34 Turnarea apei, probabil, are scopul să sublinieze puterea lui Dumnezeu și credința lui Ilie; ar fi putut să fie și un rit care să simbolizeze ploaia așteptată.. 35Apa curgea#18,35 Lit.: „mergea”. în jurul altarului, ba chiar și șanțul s-a umplut cu apă. 36Când se aducea ofranda, profetul Ilíe s-a apropiat și a zis: „Doamne Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac și al lui Israél: fă să se știe astăzi că tu ești Dumnezeu în Israél și eu sunt slujitorul tău!#18,36 Intervenția lui Dumnezeu trebuie să legitimeze și slujirea lui Ilie: cf. Ex 4,5; Num 16,28; In 12,28-30; 1Cor 4,1-5; 2Cor 10,18. Și că prin cuvântul tău am făcut toate aceste lucruri. 37Răspunde-mi, Doamne! Răspunde-mi ca să cunoască#18,37 „A cunoaște”, în ebraică, înseamnă mai mult decât o cunoaștere rațională. Aici s-ar putea traduce mai degrabă cu „a face experiența”, „a fi convins”, „a crede”. poporul acesta că tu, Doamne, ești Dumnezeu și că tu le întorci inima înapoi!”. 38Atunci a căzut foc de la Domnul și a mistuit#18,38 Lit.: „a mâncat”. arderea de tot, lemnele, pietrele și praful și a supt apa care era în șanț. 39Tot poporul a văzut, a căzut cu fața [la pământ] și a zis: „Domnul, el este Dumnezeu! Domnul, el este Dumnezeu!”. 40Ilíe le-a zis: „Prindeți-i pe profeții lui Báal! Nimeni să nu scape dintre ei!”. Ei i-au prins, iar Ilíe i-a dus la pârâul Chișón#18,40 Actualul Nahr El-Muqàtta, care curge pe partea de nord-vest a muntelui Carmèl înainte de a se vărsa în Marea Mediterană, aproape de Hàifa. și i-a înjunghiat acolo#18,40 Acest masacru se inspira din legea care-i condamna la moarte pe idolatri sau din Legea Talionului, care cerea moartea preoților acuzați că ar fi instigat-o pe regina Izabèla să-i ucidă pe profeții Domnului (cf. 1Rg 18,4)..
41Apoi Ilíe i-a zis lui Aháb: „Mergi, mănâncă și bea, căci este un vuiet mare de ploaie!”. 42Aháb a mers să mănânce și să bea. Ilíe însă a urcat pe vârful Carmélului, s-a aplecat la pământ și și-a pus fața între genunchi#18,42 Este o atitudine tipică riturilor de lamentație cunoscută din textele egiptene și ugaritice. Prin acest gest, Ilie vrea să forțeze acțiunea lui Dumnezeu.. 43I-a zis slujitorului său: „Mergi și privește spre mare!”. El s-a dus, a privit și a zis: „Nu este nimic”. Dar [Ilíe] i-a zis: „Întoarce-te de șapte ori!”. 44A șaptea oară, [slujitorul] a zis: „Iată, un nor mic cât palma unui om se ridică dinspre mare!”. Atunci [Ilíe] a zis: „Mergi și spune-i lui Aháb: «Înhamă și coboară ca să nu te împiedice ploaia!»”. 45În câteva clipe, cerul s-a întunecat de nori. Și a fost vânt și ploaie mare. Aháb a încălecat și a plecat la Izreél#18,45 Actuala localitate Zerín, la 11 km nord de Ienín și la 25 km de locul tradițional al sacrificiului lui Ilie. A fost o a doua capitală a regilor lui Israèl (cf. 1Rg 21,1; 2Rg 8,29; 9,30).. 46Mâna Domnului#18,46 În literatura profetică, este un mod obișnuit de a indica acțiunea irezistibilă a lui Dumnezeu asupra omului: cf. 2Rg 3,15; Ez 1,3; 3,22. a venit peste Ilíe. Și-a încins coapsele#18,46 Profetul se transformă într-un umil conducător al regelui, probabil pentru a demonstra tuturor voința de a-l cinsti pe suveranul care a redevenit fidel Domnului. și a alergat înaintea lui Aháb până la intrarea în Izreél. #Ier 14,22 #16,31 #Ex 24,4; Ios 4,3-5 #Gen 32,29; 35,10 #Ex 9,24; Mt 22,32 și par. #Lev 9,24; Jud 6,21
Selectat acum:
1 Regi 18: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași