1 Regi 20
20
RĂZBOAIELE CU ARAMÉII
Asediul Samaríei
1Ben-Hadád#20,1 Este vorba despre Ben-Hadàd al II-lea (cf. 1Rg 15,18). Evenimentul relatat aici s-a petrecut probabil în anul 856 î.C., regele Síriei, și-a adunat toți vitejii. Cu el erau treizeci și doi de regi#20,1 Sunt principii vasali ai lui Ben-Hadàd (cf. v. 24)., cai și care. A urcat împotriva Samaríei și a făcut război împotriva ei. 2A trimis mesageri la Aháb, regele lui Israél, în cetate. 3Și i-a zis: „Așa vorbește Ben-Hadád: «Argintul tău și aurul tău sunt ale mele. Soțiile tale și fiii tăi buni sunt și ei ai mei»#20,3 O astfel de cerere însemna supunerea totală a lui Ahàb, dar nu însemna în mod necesar împlinirea efectivă și imediată a acestei cereri. Răspunsul lui Ahàb arată că el a înțeles bine cererea lui Ahàb.”. 4Regele lui Israél i-a răspuns: „După cuvântul tău, stăpâne al meu, rege: și eu sunt al tău și tot ce am!”.
5Mesagerii s-au întors și au zis: „Așa vorbește Ben-Hadád: «Am trimis la tine să-ți spună să-mi dai argintul tău, aurul tău, soțiile și fiii tăi! 6De aceea, mâine pe vremea aceasta, îi voi trimite la tine pe slujitorii mei ca să scotocească prin casa ta și prin casele slujitorilor tăi: tot ceea ce va fi plăcut în ochii tăi, vor lua»#20,6 Lit.: „vor pune în mâna lor și vor lua”.”.
7Regele lui Israél i-a chemat pe toți bătrânii țării și a zis: „Recunoașteți și vedeți că acesta caută răul, pentru că a trimis la mine pentru soțiile și copiii mei, pentru argintul și aurul meu și nu i-am refuzat!”. 8Toți bătrânii și tot poporul i-au zis lui Aháb: „Nu-l asculta și nu fi de acord!”. 9[Aháb] le-a zis mesagerilor lui Ben-Hadád: „Spuneți-i domnului meu, regele: «Tot ceea ce ai trimis prima dată [să i se spună] slujitorului tău voi face. Dar lucrul acesta nu pot să-l fac»”. Mesagerii au plecat și i-au transmis#20,9 Lit.: „i-au dus înapoi”. cuvântul.
10Ben-Hadád a trimis [să i se spună] lui Aháb: „Așa să-mi facă zeii – ba mai rău – dacă va fi de ajuns praful din Samaría să umple mâinile întregului popor care este la picioarele mele!”. 11Regele lui Israél a răspuns: „Să nu se laude cel care se încinge precum cel care se descinge!”#20,11 Este un proverb echivalent cu „a vinde pielea ursului mai înainte de a-l fi ucis”.. 12Când [Hadád] a auzit cuvântul acesta – el stătea la băut cu mesagerii în corturi – le-a zis slujitorilor săi: „Dispuneți-vă!”. Și ei s-au dispus împotriva cetății.
Victoria lui Israél
13Dar, iată, un profet s-a apropiat de Aháb, regele lui Israél, și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Ai văzut această mulțime mare? Iată, astăzi o dau în mâna ta, ca să știi că eu sunt Domnul!»”. 14Aháb a zis: „Prin cine?”. Iar [profetul] a răspuns: „Așa vorbește Domnul: «Prin slujitorii căpeteniilor de provincie»”. [Aháb] a zis: „Cine va începe lupta?”. [Profetul] a răspuns: „Tu”.
15I-a numărat pe slujitorii căpeteniilor de provincie: erau două sute treizeci și doi; după ei a numărat tot poporul; toți fiii lui Israél erau șapte mii. 16Au ieșit la amiază. Ben-Hadád bea și se îmbăta în corturi, el și cei treizeci și doi de regi care îl ajutau. 17Slujitorii căpeteniilor de provincie au ieșit mai întâi. S-a trimis la Ben-Hadád să-i facă cunoscut: „Au ieșit oameni din Samaría”. 18El le-a zis: „Dacă au ieșit cu gând de pace#20,18 Lit.: „pentru pace”., prindeți-i vii; dacă au ieșit pentru luptă, prindeți-i [tot] vii!”. 19Ei, slujitorii căpeteniilor de provincie, au ieșit din cetate, iar armata#20,19 Lit.: „vitejii”. îi urma. 20Fiecare și-a lovit vecinul#20,20 Lit.: „omul a lovit pe omul său”.. Arám a fugit, iar Israél l-a urmărit. Ben-Hadád a scăpat [fugind] pe un cal; și niște călăreți [au scăpat]. 21Regele lui Israél a ieșit, a lovit caii și carele și a făcut în Arám un mare măcel.
22Atunci profetul s-a apropiat de regele lui Israél și i-a zis: „Mergi, întărește-te, caută#20,22 Lit.: „cunoaște”. și vezi ce ai de făcut, căci anul viitor#20,22 Lit.: „la întoarcerea anului”. Este vorba de echinocțiul de primăvară, atunci când regii obișnuiau să iasă la război (cf. 2Sam 11,1). regele lui Arám va veni împotriva ta!”.
23Slujitorii regelui din Arám i-au zis: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munților#20,23 Este greu de spus dacă arameii se gândeau la munții din Mesopotamia de Nord (de unde proveneau patriarhii: cf. „ʾēl šadday” din Gen 17,1), la Muntele Sinài (unde Domnul a încheiat alianța cu Israèlul) sau la aspectul muntos al ținutului Samariei., de aceea au fost mai puternici decât noi. Dar dacă vom lupta cu ei în câmpie#20,23 Lit.: „platou, podiș”., vom fi mai puternici decât ei. 24Fă și lucrul acesta: fă să se întoarcă regii fiecare la casa#20,24 Lit.: „la locul lor”. lui și pune guvernatori în locul lor! 25Fă-ți o armată ca armata#20,25 Lit.: „viteji”. pe care ai pierdut-o#20,25 Lit.: „care a căzut de la tine”., cai și care#20,25 Lit.: „cai ca și caii [dinainte] și care ca și carele [dinainte]”., ca să luptăm cu ei în câmpie și vom fi mai puternici decât ei”. El a ascultat de sfatul#20,25 Lit.: „glasul”. lor și a făcut așa.
Victoria de la Áfec
26Anul următor#20,26 Lit.: „la întoarcerea anului”., Ben-Hadád l-a adunat pe Arám și a urcat la Áfec#20,26 Actualul Fiq, la est de Lacul Genezarèt, pe unde trecea drumul care duce la Damàsc. ca să lupte împotriva lui Israél. 27Fiii lui Israél s-au adunat, și-au făcut provizii și au ieșit înaintea lor. Fiii lui Israél și-au fixat tabăra în fața lor ca două turme mici de capre. Arám umplea țara#20,27 Autorul biblic vrea să sublinieze disproporția numerică a armatelor pentru a evidenția măreția intervenției Domnului, care îi dăruiește victoria lui Ahàb..
28Un om al lui Dumnezeu s-a apropiat și i-a zis regelui lui Israél: „Așa vorbește Domnul: «Pentru că Arám a zis: ‹Domnul este un dumnezeu al munților, și nu un dumnezeu al văilor›, voi da toată această mulțime mare în mâinile tale și veți ști că eu sunt Domnul»”. 29Au stat în tabără unii în fața celorlalți [timp de] șapte zile. În ziua a șaptea s-au apropiat în luptă și fiii lui Israél l-au lovit pe Arám – o sută de mii de pedestrași#20,29 Numărul este hiperbolic se are în vedere o stelă care relatează bătălia de la Karkàr, Ben-Hadàd avea douăzeci de mii de oameni, iar Ahàb abia zece mii. – într-o singură zi. 30Supraviețuitorii au fugit la Aféc, în cetate. Dar a căzut zidul peste douăzeci și șapte de mii de supraviețuitori.
Iar Ben-Hadád a fugit în cetate, în camera dinăuntru#20,30 Lit.: „camera din cameră”. Expresia ar putea să însemne: „într-o cameră retrasă” (cf. 2Rg 9,2).. 31Slujitorii lui [Ben-Hadád] i-au zis: „Iată, am auzit că regii casei lui Israél sunt regi îndurători; să ne punem saci#20,31 Sacul era o îmbrăcăminte care, împreună cu funia ce lega părul, exprima doliu și pocăință. în jurul coapselor noastre, funii pe capetele noastre și să ieșim la regele lui Israél: poate va lăsa sufletul tău să trăiască!”. 32Și-au încins coapsele cu saci și capetele cu funii, au venit la regele lui Israél și i-au zis: „Slujitorul tău Ben-Hadád a zis: «Lasă-mi, te rog, sufletul să trăiască!»”. [Aháb] a răspuns: „Este încă în viață? Este fratele meu”#20,32 Este titlul pe care textele din Orientul Antic îl rezerva regilor de rang egal.. 33Oamenii aceștia au luat lucrul acesta ca semn bun, s-au grăbit să îl creadă și au zis: „Ben-Hadád este fratele tău?”. El a zis: „Mergeți și aduceți-l!”. Ben-Hadád a ieșit la el și l-a urcat pe car. 34[Ben-Hadád] i-a zis: „Îți voi da înapoi cetățile#20,34 Din Biblie reiese doar ostilitatea dintre Omrí, tatăl lui Ahàb, și Ben-Hadàd I. pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău; poți să-ți faci străzi în Damásc așa cum a făcut tatăl meu în Samaría”. [Aháb] a zis: „Prin alianța [aceasta] te voi lăsa să pleci”#20,34 Lit.: „te voi trimite”.. Au încheiat alianța și i-a dat drumul.
Un profet condamnă conduita lui Aháb
35Unul dintre fiii profeților i-a zis aproapelui său, la cuvântul Domnului: „Lovește-mă!”. Dar omul a refuzat să-l lovească. 36Atunci el i-a zis: „Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca#20,36 Lit.: „vei ieși”. de la mine, un leu te va ucide!”#20,36 Lit.: „te va lovi”.. Și, când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu și l-a ucis#20,36 O istorisire asemănătoare, în același stil popular, se întâlnește în 1Rg 13,24-25: orice neascultare – chiar din motive lăudabile – față de cuvântul lui Dumnezeu sau al unui om al lui Dumnezeu este pedepsită.. 37A găsit un alt om și i-a zis: „Lovește-mă!”. Omul l-a lovit și l-a rănit#20,37 Această rană trebuia să-l ajute pe profet să treacă drept unul dintre participanții la luptă (v. 39).. 38Profetul a mers și a stat înaintea regelui pe drum. S-a prefăcut că este altcineva cu un văl [pe care l-a pus] pe ochii săi. 39Când a trecut regele, [profetul] a strigat către rege, zicând: „Slujitorul tău era în mijlocul luptei și, iată, un om s-a îndepărtat, a venit la mine și mi-a zis: «Ai grijă de omul acesta! Dacă va lipsi, atunci viața ta va fi pentru viața lui sau îmi vei cântări un talánt de argint». 40Dar în timp ce slujitorul tău trebăluia pe ici și pe colo, iată, [omul acela] a dispărut”. Atunci regele lui Israél i-a zis: „Așa este judecata ta. Tu [însuți] ai decis-o”. 41[El] s-a grăbit să-și îndepărteze vălul de pe ochi, iar regele lui Israél l-a recunoscut că era unul dintre profeți#20,41 Profeții trebuiau să fi purtat un semn distinctiv imposibil astăzi de determinat cu exactitate. Probabil era un tatuaj pe frunte sau un anumit mod de a-și tăia părul (cf. 2Rg 2,23).. 42[Profetul] i-a zis regelui: „Așa vorbește Domnul: «Pentru că l-ai lăsat să-ți scape din mână pe omul [sortit] nimicirii, viața ta va fi în locul vieții lui și poporul tău, în locul poporului său»”. 43Regele lui Israél a mers acasă trist și mâniat și a ajuns în Samaría. #Ier 9,22-23; Ps 20,8
Selectat acum:
1 Regi 20: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași