1 Regi 22
22
Alianța lui Aháb cu Iosafát
1Au trecut trei ani fără să fie război între Arám și fiii lui Israél#22,1 LXX omite: „fiii”.. 2În anul al treilea, Iosafát, regele lui Iúda, a coborât la regele lui Israél. 3Regele lui Israél le-a zis slujitorilor săi: „Știți că Ramót din Galaád#22,3 Este actuala localitate Tell Ramít, în Transiordania de nord. este al nostru. Iar noi stăm liniștiți și nu-l luăm [înapoi] din mâna regelui lui Arám”#22,3 Este probabil Ben-Hadàd al II-lea.. 4Și#22,4 LXX are: „Regele lui Israèl i-a zis”. i-a zis lui Iosafát: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva [cetății] Ramót din Galaád?”. Iosafát i-a răspuns regelui lui Israél: „Eu voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi!”#22,4 Iosafàt pune toate forțele la dispoziția lui Ahàb, manifestând astfel unitatea celor două popoare (cf. 2Rg 3,7)..
5Apoi Iosafát#22,5 LXX adaugă: „Regele lui Iùda”. i-a zis regelui lui Israél: „Consultă azi, te rog, cuvântul Domnului!”#22,5 În timpul lui Saul și al lui Davíd, consultarea divină era realizată de marele preot prin instrumentul oracular, efodul; aici sunt folosiți profeții, considerați interpreții calificați ai lui Dumnezeu. Nu se pleca în război fără a fi căutat descoperirea voinței Domnului (cf. Jud 1,1; 20,18; 1Sam 14,37; 23,2-4; Ier 21,2).. 6Regele lui Israél i-a adunat pe profeți, cam patru sute, și le-a zis: „Să merg să lupt împotriva [cetății] Ramót din Galaád sau să renunț?”. Ei i-au răspuns: „Mergi! Domnul l-a dat în mâinile regelui”. 7Dar Iosafát a zis: „Mai este aici vreun profet al Domnului ca să-l putem întreba?”. 8Regele lui Israél i-a răspuns lui Iosafát: „Mai este un om prin care am putea să-l consultăm pe Domnul; însă îl urăsc, pentru că nu-mi profețește nimic bun, ci numai rău: este Mihéia, fiul lui Imlá”#22,8 Acest profet are numai numele în comun cu Miheía, unul dintre cei doisprezece profeți minori, care a trăit cu un secol mai târziu. Despre profetul din capitolul de față nu se știe nimic mai mult.. Iosafát#22,8 LXX adaugă: „Regele lui Iùda”. a zis: „Să nu vorbească regele așa!”. 9Atunci regele lui Israél a chemat un eunuc și a zis: „Adu-l repede pe Mihéia, fiul lui Imlá!”.
10Regele lui Israél și Iosafát, regele lui Iúda, stăteau fiecare#22,10 LXX adaugă: „înarmați”. pe tronul său, îmbrăcați fiecare în hainele lor la aria#22,10 Era aria folosită pentru treieratul grâului, care se afla înaintea porților cetăților din vechime. Se găsește și astăzi la intrarea în satele din Orientul Apropiat. de la intrarea porții Samaríei. Toți profeții profețeau înaintea lor. 11Sedecía, fiul lui Cheníana, își făcuse niște coarne de fier#22,11 Coarnele de taur, în Orientul din vechime, sunt simboluri ale forței. Sedecía, capul profeților falși, intenționa să arate într-un mod magic victoria lui Ahàb asupra arameilor. și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Cu acestea îl vei bate pe Arám până îl vei nimici»”. 12Și toți profeții profetizau la fel, zicând: „Urcă la Ramót din Galaád, căci vei avea succes! Domnul l-a dat în mâinile regelui!”#22,12 LXX adaugă: „și pe regele Siriei”..
Profetul prezice înfrângerea
13Mesagerul care se dusese să-l cheme pe Mihéia i-a vorbit așa: „Iată, cuvintele profeților sunt ca o singură gură, [profețind] binele pentru rege! Să fie cuvintele tale ca vorba unuia dintre ei și vorbește de bine!”. 14Mihéia a răspuns: „Viu este Domnul că ceea ce-mi va spune Domnul, aceea voi spune!”. 15A ajuns la rege și regele i-a zis: „Mihéia, să mergem la Ramót din Galaád și să luptăm împotriva lui sau să renunțăm?”. El a zis: „Urcă, pentru că vei avea succes! Domnul l-a dat#22,15 LXX adaugă: „cetatea”. în mâna regelui”. 16Dar regele i-a zis: „De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în numele Domnului?”. 17[Mihéia] a răspuns:
„Văd tot Israélul risipit pe munți
ca o turmă care nu are păstor#22,17 Este o aluzie la păstorii răi, simbol al regilor Israèlului și ai lui Iùda (cf. Ier 10,21; 23,1-2; Ez 34,5-6; Mt 9,36)..
Domnul zice:
«Aceștia#22,17 Este vorba de soldații armatei mobilizate. n-au stăpân;
să se întoarcă fiecare acasă în pace!»”.
18Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát#22,18 LXX adaugă: „Regele lui Iùda”.: „Oare nu ți-am spus că el nu profețește nimic bun despre mine, ci numai rău?”. 19Atunci [Mihéia] a zis: „Ascultă cuvântul Domnului!#22,19 LXX are: „Nu-i așa, nu eu! Ascultă cuvântul Domnului!”. Miheía descrie „viziunea” avută (și pe care, în ebraică, o numește „cuvântul”) pentru a-i arăta regelui că această profeție este cu adevărat o revelație și nu este datorată relei voințe. L-am văzut pe Domnul stând pe tronul său și toată oștirea cerurilor stând lângă el, la dreapta și la stânga lui#22,19 Imaginea Domnului care stă pe tron în mijlocul personajelor cerești este frecventă în Biblie (Is 6,1-2; Ps 11,4; 93,2; 97,1-2; Ap 4,2-4 etc). Aici, ca un rege oriental, îi consultă pe membrii care fac parte din curtea lui (cf. Iob 1,6).. 20Domnul a zis: «Cine îl va amăgi pe Aháb ca să urce și să cadă la Ramót din Galaád?». Și au răspuns unul într-un fel, altul în alt fel. 21A ieșit un duh#22,21 Unii interpreți înțeleg că acest duh este unul dintre membrii curții cerești menționați în v. 19. Alții văd aici Duhul lui Dumnezeu care se manifestă în profeție., a stat înaintea Domnului și a zis: «Eu îl voi amăgi». Domnul i-a zis: «Prin ce?». 22El a răspuns: «Voi ieși și voi fi un duh mincinos în gura tuturor profeților săi». [Domnul] a spus: «[Prin aceasta] îl vei putea amăgi. Ieși și fă așa!». 23Acum, iată, Domnul a pus un duh mincinos#22,23 Semiții, săraci în mijloace expresive, nu făceau distincție între voința permisivă și voința pozitivă. De aceea, autorul spune că Domnul vrea minciuna, în timp ce, în realitate, numai o permite. în gura tuturor acestor profeți ai tăi! Domnul a vorbit rău despre tine”.
24Atunci, Sedecía, fiul lui Cheníana, s-a apropiat, l-a lovit pe Mihéia peste obraz și a zis: „Pe unde a trecut Duhul Domnului de la mine ca să-ți vorbească?”#22,24 LXX are: „ca să vorbească prin tine”.. 25Mihéia i-a răspuns: „Iată, tu vei vedea în ziua când vei intra în camera dinăuntru ca să te ascunzi!”. 26Regele lui Israél a zis: „Ia-l pe Mihéia și du-l la Amón, căpetenia cetății, și la Ióas, fiul regelui, 27și spune-le: «Așa vorbește regele#22,27 În LXX această expresie lipsește.: ‹Puneți-l pe acesta în închisoare și hrăniți-l cu pâinea întristării și cu apa întristării până când mă voi întoarce în pace!› »”. 28Mihéia a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine”. Și a [mai] zis: „Să asculte toate popoarele!”#22,28 În LXX această ultimă expresie lipsește..
Moartea lui Aháb la Ramót din Galaád
29Regele lui Israél și Iosafát, regele lui Iúda, au urcat la Ramót din Galaád. 30Regele lui Israél i-a zis lui Iosafát#22,30 LXX adaugă: „Regele lui Iùda”.: „Mă voi preface că sunt altcineva#22,30 Această măsură de precauție a fost adoptată de Ahàb pentru că acesta era la curent cu porunca lui Ben-Hadàd al II-lea (v. 31) sau pentru că ceea ce îi spusese Mihèia fusese o aluzie la pericolul la care erau expuși în mod special conducătorii armatei. și voi merge la luptă. Tu, însă, îmbracă-te cu hainele tale!”#22,30 LXX are: „tu îmbracă-te cu veșmântul meu!”.. Regele lui Israél s-a prefăcut că este altcineva și a mers la luptă. 31Regele lui Arám a poruncit celor treizeci și două de căpetenii ale carelor: „Să nu luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israél!”. 32Când l-au văzut căpeteniile carelor pe Iosafát, au zis: „Cu siguranță acesta este regele lui Israél”. S-au întors spre el ca să lupte, dar Iosafát a strigat. 33Când au văzut căpeteniile carelor că nu era regele lui Israél#22,33 Au putut să-și dea seama fie din cauza accentului lui Iosafàt, care provenea din Iùda, fie datorită faptului că strigătul său de luptă era diferit de cel al regelui lui Israèl., au plecat de la el.
34Atunci un om a tras cu arcul la întâmplare#22,34 Lit.: „în nevinovăția lui”, adică având în vedere un dușman oarecare. Nu știa că este vorba de Ahàb. LXX are: „și, țintind bine, i-a străpuns pieptul regelui din Israèl chiar prin mijloc!”. și l-a lovit pe regele lui Israél între solzii armurii. [Aháb] a zis către cel [care-i mâna] carul: „Întoarce-te#22,34 Lit.: „întoarce-ți mâna!”. și scoate-mă din tabără, căci sunt rănit!”. 35Lupta s-a întețit în ziua aceea. Regele a stat drept în car în fața araméilor#22,35 LXX are: „din zori până în seară”., iar seara a murit. Sângele rănii a curs pe fundul carului. 36La apusul soarelui, un strigăt a trecut prin tabără#22,36 LXX are: „crainicul oștirii a stat în picioare, zicând”.: „Fiecare în cetatea lui! Fiecare în ținutul lui!”. 37Regele a murit: au venit la Samaría și l-au îngropat pe rege la Samaría. 38Au spălat carul la piscina din Samaría. Câinii au lins sângele său unde se spălau prostituatele, după cuvântul Domnului pe care îl spusese#22,38 LXX are: „Au spălat carul la izvorul Samariei, iar porcii și câinii i-au lins sângele. Iar desfrânatele s-au spălat în sângele regelui, după cuvântul pe care îl grăise Domnul”. Redactorul acestui verset uită că Nabòt a fost ucis la Izreèl, nu la Samaría. Informația cu privire la prostituate este o insultă la memoria regelui..
Concluzia domniei lui Aháb
39Celelalte fapte ale lui Aháb, tot ce a făcut el, casa de fildeș#22,39 Săpăturile efectuate la Meghído au scos în lumină puterea și bogăția cetății. Resturile decorațiunilor cu fildeș sculptate care au fost găsite evidențiază nivelul artistic la care ajunsese această epocă descrisă și criticată, în același timp, cu vehemență de profetul Àmos (cf. Am 3,15; 6,4). pe care a construit-o, toate cetățile pe care le-a construit, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél? 40Aháb a adormit cu părinții săi și a devenit rege Ahàzía, fiul său, în locul lui.
Domnia lui Iosafát în Iúda (870-848 î.C.)
41Iosafát, fiul lui Asá, a fost peste Iúda în al patrulea an al lui Aháb, regele lui Israél. 42Iosafát avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit douăzeci și cinci de ani la Ierusalím. Numele mamei lui era Azubá, fiica lui Șilhí. 43El a mers pe toate căile lui Asá, tatăl său, și nu s-a îndepărtat de ele făcând ceea ce e drept în ochii Domnului. 44Dar înălțimile nu au fost îndepărtate. Poporul aducea jertfe și [ardea] tămâie pe înălțimi. 45Iosafát a fost în pace cu regele lui Israél#22,45 Iosafàt este primul care face să înceteze starea de război între cele două regate: de două ori încearcă să încheie alianțe cu regele lui Israèl: 1Rg 22,4; 2Rg 3,7..
46Celelalte fapte ale lui Iosafát, vitejia lui de care a dat dovadă și cum s-a luptat, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda? 47I-a măturat din țară pe homosexualii care rămăseseră din zilele lui Asá, tatăl său. 48Rege nu era în Edóm: un guvernator [ținea locul] regelui. 49Iosafát a făcut corăbii din Tarșíș ca să meargă la Ofír după aur; dar nu au mers, pentru că s-au sfărâmat#22,49 Probabil din cauza unei furtuni sau pentru puțina îndemânare a marinarilor evrei. corăbiile la Éțion-Ghéber. 50Atunci Ahàzía, fiul lui Aháb, i-a zis lui Iosafát: „Să meargă slujitorii mei cu slujitorii tăi în corăbii!”. Dar Iosafát nu a vrut#22,50 V. 47-50 lipsesc din LXX.. 51Iosafát a adormit cu părinții săi și a fost îngropat cu părinții săi în cetatea lui Davíd, tatăl său. Și a devenit rege Iorám, fiul său, în locul lui.
Ahàzía, rege al lui Israél (853-852 î.C.)
52Ahàzía, fiul lui Aháb, a fost rege peste Israél la Samaría în al șaptesprezecelea an al#22,52 LXX are: „al domniei lui Iosafàt”. lui Iosafát, regele lui Iúda. A domnit peste Israél doi ani. 53El a făcut ce este rău în ochii Domnului și a umblat pe calea#22,53 LXX are: „calea lui Ahàb, tatăl său, și pe calea Izabèlei, mama sa”. tatălui său și pe calea mamei sale și pe calea#22,53 LXX are: „în păcatele casei lui Ieroboàm”. lui Ieroboám, fiul lui Nebát, cel care-l făcuse pe Israél să păcătuiască. 54L-a slujit pe Báal, s-a închinat înaintea lui și l-a mâniat pe Domnul Dumnezeul lui Israél [făcând] tot ce făcuse tatăl său#22,54 LXX are: „după cum au făcut cei dinaintea lui.
Selectat acum:
1 Regi 22: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași