1 Regi 3
3
II. ÎNȚELEPCIUNEA LUI SOLOMÓN
Căsătoria lui Solomón
1Solomón s-a înrudit prin căsătorie#3,1 Căsătoria a fost înainte de toate o alianță politică ce a însemnat pentru Solomòn câștigarea cetății Ghèzer, care domina calea comercială de pe țărmul Mării Mediterane ( 1Rg 9,16). Nu poate fi identificat cu certitudine Faraònul. Probabil este Psusènna al II-lea, ultimul rege din dinastia XXI. cu Faraón, regele Egiptului. A luat-o de soție pe fiica lui Faraón și a adus-o în cetatea lui Davíd#3,1 Corespunde primei cetăți a Ierusalímului (cf. 2Sam 5,9 șu), cucerită de Davíd. Acolo a fost construită o casă specială pentru fiica Faraònului ( 1Rg 7,8). până ce a terminat de construit casa lui, casa Domnului și zidul Ierusalímului de jur împrejur#3,1 Acest verset lipsește în LXX. Cetatea Ierusalímului s-a mărit mult în decursul secolelor. Fortificațiile lui Solomòn (cf. 1Rg 9,15) nu pot fi reconstituite decât în parte, dar ele constituie prima etapă a dezvoltării acestei cetăți.. 2Dar poporul aducea jertfe pe înălțimi#3,2 Cf. și 1Sam 9,12. Sunt înălțimi naturale sau artificiale pe vârful cărora canaaneenii ofereau în mod obișnuit sacrificii zeilor lor și practicau anumite rituri religioase: rituri de fertilitate, cultul morților, prostituția sacră. Înălțimile erau prevăzute cu un altar și, mai ales, cu o stelă, probabil simbol al divinității, și cu un stâlp sacru, probabil simbol al zeiței Așèra sau, pur și simplu, un simbol al virilității. Sunt asociați deseori cu aceste înălțimi copaci sacri, ca simbol al fertilității. Prezența lor este atestată deja din timpurile nomadismului. În timpul instalării evreilor în Palestina, aceștia au suferit influențe puternice de la practicile canaaneene și au început să-i ofere Domnului sacrificiile lor pe aceleași înălțimi. Pe bună dreptate acestea devin din ce în ce mai suspecte pentru profet (Os 10,8; Am 7,9; Ier 3,2; Ez 20,28-29 etc.) și ia naștere o mișcare puternică împotriva lor. Cărțile Regilor sunt un ecou al acestei mișcări. Sincretismul care domnea pe aceste înălțimi provoca și menținea spiritul de adorație, dar și echivocul cu privire la persoana și la natura divinității adorate acolo. În timpul lui Solomòn, nu se avea încă pe deplin conștiința pericolului pe care aceste înălțimi îl reprezentau pentru credința Israèlului. Sub Ezechía ( 2Rg 18,4) și mai ales sub Iosía, în anul 622 î.C., a fost interzisă cu desăvârșire practica oferirii sacrificiilor pe înălțimi (2Rg 2–23). Toate ceremoniile de tipul acesta vor trebui de acum să fie celebrate la templul din Ierusalím., pentru că nu fusese construită o casă pentru numele#3,2 Numele, în gândirea ebraică, este echivalentul persoanei înseși. Domnului până în zilele acelea. 3Solomón îl iubea pe Domnul, mergând după obiceiurile lui Davíd, tatăl său. Numai că oferea pe înălțimi jertfe și tămâie#3,3 V. 2 și 3 par să fi fost scrise pentru a-l scuza pe Solomòn că a oferit sacrificii pe o înălțime din Gabaòn..
Visul lui Solomón#3,4 Înțelepciunea, care i-a asigurat lui Solomón un renume internațional, era de origine supranaturală. I-a dăruit-o Dumnezeu ca urmare a rugăciunii tânărului rege, atât de diferită de cea a suveranilor asiriéni și babiloniéni care cereau înainte de toate viață lungă, victorie și fericire.
4Regele a mers la Gabaón#3,4 Era înălțimea cea mai importantă. Astăzi se află localitatea El-Gib, la cca 10 km nord-vest de Ierusalím, locul în care a fost păstrată arca mobilă construită de Moise ( 2Cr 1,3). Înălțimea sacră se găsea probabil pe colina En-Nèbi-Samuíl, înaltă de cca 600 m, unde există un templu dedicat profetului Samuel. să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălțime. O mie#3,4 Numărul nu trebuie luat ad litteram. de arderi de tot a adus Solomón pe altarul acela. 5La Gabaón, Domnul i s-a arătat în vis#3,5 Atât Biblia (Num 12,6), cât și Orientul Antic considerau somnul unul dintre mijloacele principale prin care Dumnezeu intra în legătură cu oamenii. lui Solomón noaptea. Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ți dau!”#3,5 Relatarea arată că, în Israèl, regele era considerat un intermediar între Dumnezeu și popor. Prin persoana regelui, Dumnezeu însuși guvernează, regele fiind doar instrumentul său. Totodată, Solomòn, la fel ca și predecesorii săi, regi și judecători, era în contact direct cu Domnul, iar el era rege nu în virtutea unui drept ereditar – întotdeauna contestabil –, ci din voința lui Dumnezeu. Pasajul mai arată că Solomòn nu și-a înțeles rolul ca pe un privilegiu personal, ci ca pe o slujire pe care trebuia s-o împlinească în folosul „poporului Domnului”: el nu cere favoruri personale, ci înțelepciunea, adică facultatea de a-și îndeplini în mod eficace misiunea pentru binele poporului.. 6Solomón a răspuns: „Tu ai arătat o mare îndurare față de slujitorul tău Davíd, tatăl meu, pentru că umbla înaintea ta în adevăr, în dreptate și în corectitudinea inimii față de tine. Ai păstrat pentru el această mare bunăvoință și i-ai dat un fiu care stă pe tronul său, cum este astăzi. 7Acum, Doamne Dumnezeul meu, tu l-ai făcut pe slujitorul tău rege în locul tatălui meu, Davíd. Însă eu sunt doar un copil#3,7 Lit.: „copil mic”.: nu știu să ies și să intru#3,7 Prin această alăturare a termenilor contrari, autorul indică toată viața publică a unui om (Dt 31,2; Fap 1,21).. 8Slujitorul tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor numeros care nu poate fi nici socotit, nici numărat. 9Dă-i slujitorului tău o inimă ascultătoare, ca să-l judece pe poporul tău, discernând între bine și rău! Căci cine poate să-l judece pe poporul tău, care este atât de mare?”#3,9 Lit.: „important”. Regele este considerat succesor al judecătorilor. Misiunea lui constă în a face să domnească în mijlocul poporului dreptatea și ordinea lui Dumnezeu. El va fi responsabil de aceasta înaintea lui Dumnezeu în modul în care este stabilit (cf. Înț 8,9-12). Ps 72 oferă o viziune idealizată despre domnia lui Solomòn.. 10Cererea aceasta a fost plăcută în ochii Domnului pentru că Solomón a cerut lucrul acesta. 11Dumnezeu a zis: „Fiindcă ai cerut lucrul acesta: nu ai cerut pentru tine zile multe, nu ai cerut pentru tine bogății, nu ai cerut viața dușmanilor tăi, ci ai cerut pentru tine discernământ ca să asculți judecata, 12iată, voi face după cuvintele tale. Îți voi da o inimă înțeleaptă și chibzuită: ca tine nu a mai fost nimeni înainte și după tine nu se va mai ridica nimeni ca tine. 13Îți voi da ce n-ai cerut: bogății și faimă. Și nu va fi nimeni ca tine între regi în toate zilele [vieții] tale. 14Dacă vei merge pe căile mele, păzind hotărârile și poruncile mele, așa cum a umblat Davíd, tatăl tău, îți voi lungi zilele”#3,14 Într-o epocă în care durata medie de viață era cu mult mai scurtă decât acum, a trăi mult era semnul unei binecuvântări speciale. Fericirea pentru un israelit era să poată să trăiască până când „devine sătul de zile” (Gen 25,8; cf. Sir 47,12-14).. 15Apoi Solomón s-a trezit. Și, iată, a fost un vis! Solomón a venit la Ierusalím și a stat înaintea arcei alianței Domnului. A adus arderi de tot, a oferit jertfe de împăcare și a dat un ospăț tuturor slujitorilor lui.
Judecata lui Solomón#3,16 Acest fragment vrea să dea un exemplu al „înțelepciunii” lui Solomón, înțelepciune care nu este aptitudinea de a filosofa, ci discernământul pentru a recunoaște și a stabili adevărul într-un caz concret.
16Atunci au venit două prostituate la rege și au stat înaintea lui. 17Una dintre femei a zis: „Domnul meu, eu și femeia aceasta locuiam în aceeași casă și am născut cu ea în casă. 18La trei zile după ce am născut eu, a născut și femeia aceasta. Locuiam împreună și nu era niciun străin cu noi în casă; nu eram decât noi amândouă în casă. 19Dar a murit fiul acestei femei noaptea, pentru că s-a culcat peste el. 20Ea s-a sculat pe la mijlocul nopții, l-a luat pe fiul meu de lângă mine când slujitoarea ta dormea și l-a culcat la sânul ei; iar pe fiul ei care murise l-a culcat la sânul meu. 21Dimineața m-am ridicat să-l alăptez pe fiul meu și, iată, era mort. Dimineața m-am uitat cu atenție la el și, iată, nu era fiul meu pe care-l născusem”. 22Cealaltă femeie a zis: „Ba nu! Fiul meu este cel viu, iar fiul tău, cel mort”. Dar [cea dintâi] a răspuns: „Ba nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu”. Și așa vorbeau ele înaintea regelui. 23Regele a zis: „Una zice: «Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort». Și cealaltă zice: «Ba nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu»”. 24Regele a zis: „Aduceți-mi o sabie!”. Și au adus o sabie înaintea regelui. 25Regele a zis: „Împărțiți copilul cel viu și dați o jumătate uneia și o jumătate celeilalte!”. 26Atunci femeia al cărei copil era viu a simțit că i se rupe inima#3,26 Lit.: „i s-au tulburat măruntaiele ei pentru copil”. Pentru semiți era sediul afectelor celor mai intense. pentru copil și i-a zis împăratului: „Te rog, domnul meu, dă-i-l ei pe copilul cel viu, dar nu-l omorâți!”. Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tău, ci să-l împartă!”. 27Regele a zis: „Dați-i [celei dintâi] copilul cel viu și nu-l omorâți! Ea este mama lui”. 28Tot Israélul a auzit de judecata pe care o făcuse regele. S-au temut de rege, căci au văzut că înțelepciunea lui Dumnezeu era în el pentru a face judecata. #2Sam 5,7 #2Cr 1,7-13 #2Sam 7,15 #Dt 7,7-8 #Înț 8,9–9,12 #Sir 47,14 #2Rg 18,5; 23,25; Qoh 1,16 #Ps 72,1-2
Selectat acum:
1 Regi 3: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași