1 Petru 3
3
Mărturia creștină în viața de căsătorie
1Tot așa, femeile, să fie supuse bărbaților lor, pentru ca, dacă unii nu ascultă cuvântul, prin purtarea soțiilor, fără cuvinte, ei să fie câștigați 2la vederea purtării voastre respectuoase#3,2 Lit.: „în teamă”. și curate#3,2 Trăind în mod integral în conduita practică evanghelia, femeia se prezintă soțului ca un evanghelizator mut, fără cuvinte, dar care poate să-l câștige la credință, în sensul misionar al cuvântului, făcându-l părtaș la bunurile mesianice ale răscumpărării.. 3Podoaba voastră să nu fie exterioară: împletitura părului, bijuteriile de aur, etalarea#3,3 Lit.: „îmbrăcarea ordonată”. hainelor, 4ci interiorul inimii#3,4 Lit.: „omul ascuns al inimii”., cu [podoaba] nepieritoare a unui duh blând și liniștit care este plăcut lui Dumnezeu. 5Căci așa se împodobeau, odinioară, femeile sfinte care își puneau speranța în Dumnezeu, fiind supuse soților lor: 6astfel, Sára a ascultat de Abrahám, numindu-l stăpânul ei. Voi ați devenit fiicele ei dacă faceți binele și nu vă lăsați speriate de nimic#3,6 Lit.: „de teama nimănui”..
7Tot așa și voi, bărbaților, trăiți împreună cu soțiile voastre, ținând cont că ele sunt făpturi mai slabe#3,7 Lit.: „vas mai slab”. Termenul grec „skeuos” este folosit în sens metaforic pentru a indica trupul uman creat de Dumnezeu din lut „ca un vas ce conține sufletul”. și arătându-le prețuire, întrucât sunt părtașe#3,7 Lit.: „împeună-moștenitoare”., împreună cu voi, la harul vieții, pentru ca rugăciunile voastre să nu fie tulburate#3,7 Motivul profund al respectului bărbatului pentru soția lui constă în faptul că amândoi au primit aceeași chemare. Este subliniată importanța vieții de rugăciune pentru unitatea familiei..
Atitudini față de aproapele
8În sfârșit, fiți toți într-un gând, compătimitori, [plini] de iubire față de frați, milostivi și umiliți. 9Nu întoarceți rău pentru rău, nici insultă pentru insultă, dimpotrivă, binecuvântați, pentru că la aceasta ați fost chemați, ca să moșteniți binecuvântarea!
10Într-adevăr,
„cine vrea să iubească viața
și să vadă zile bune
să-și ferească#3,10 Lit.: „să-și odihnească”. limba de la rău
și buzele sale să nu vorbească
cu înșelăciune,
11 să evite răul și să facă binele,
să caute pacea și s-o urmeze;
12 pentru că ochii Domnului
[sunt] peste cei drepți
și urechile sale
[sunt atente] la rugăciunile lor,
iar fața Domnului
[este] împotriva celor care fac rele”.
Suportarea persecuției după exemplul lui Cristos
13Și cine vă va face rău, dacă sunteți zeloși pentru bine? 14Și chiar dacă veți suferi pentru dreptate, fericiți sunteți! Nu vă lăsați cuprinși de frică din cauza lor și nici să nu vă tulburați. 15Dimpotrivă, sfințiți-l pe Domnul Cristos în inimile voastre#3,15 Participarea la suferințele lui Cristos, acceptată în intimitatea conștiinței, îi situează pe creștini pe același plan cultual cu sacrificiul lui Cristos. El s-a sfințit pe sine, oferindu-se Tatălui pentru alții (cf. In 17,19). Continuă acum această lucrare de oferire-sfințire în oferta pe care creștinii o fac prezentându-se pe ei înșiși uniți cu el. Această unire este atât de strânsă, încât permite expresia curajoasă a lui Petru: oferindu-se lui Dumnezeu pe ei înșiși și suferințele lor, „îl sfințesc” de-a dreptul pe Cristos., gata oricând să dați răspuns#3,15 Lit.: „apologie”. oricui vă cere cont de speranța voastră, 16dar cu blândețe și bună cuviință#3,16 Lit.: „teamă”., având#3,16 Unele manuscrise încep aici v. 16. o conștiință curată#3,16 Lit.: „bună”., ca tocmai în ceea ce sunteți calomniați să fie rușinați cei care bârfesc purtarea voastră bună în Cristos. 17Căci este mai bine să suferiți făcând binele, dacă așa vrea Dumnezeu#3,17 Lit.: „vrea voința lui Dumnezeu”., decât făcând răul.
18Căci și Cristos a suferit o dată pentru păcate#3,18 Unele manuscrise adaugă: „în favoarea noastră”, altele au: „pentru păcatele voastre”., el, cel drept, pentru cei nedrepți, ca să vă ducă#3,18 Unele manuscrise au: „să ne ducă”. la Dumnezeu, dat la moarte în ceea ce privește trupul, dar înviat cu duhul, 19în care#3,19 Textul este greu de interpretat. Există două posibilități de traducere: 1) dacă v. 19 este o propoziție relativă care se referă la sufletul lui Cristos, înseamnă că între moarte și înviere sufletul lui Cristos a mers între sufletele morților, interpretare condiționată de mentalitatea antropologică greacă; 2) dacă v. 19 este o propoziție temporală, expresia „en ho” însemnând „atunci”, predica lui Cristos către cei morți este în relație cu misterul pascal în totalitate. Între textele indicate în sec. al IV-lea pentru definirea dogmei de credință „s-a coborât în iad”, textul din 1Pt nu este citat, deși se referă la aceeași tradiție creștină. a venit și a predicat sufletelor care erau în închisoare, 20celor care odinioară nu au voit să asculte, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aștepta, în zilele lui Nóe, pe când se construia arca în care puțini, adică opt suflete, au fost salvate prin apă. 21Aceasta este o imagine#3,21 Lit.: „antitip”. a Botezului care vă salvează acum pe voi nu ca o ștergere a necurăției#3,21 Sau „murdăriei”. Aluzie fie la practicile de purificare din misterele păgâne, fie la circumcizia ebraică (cf. Col 2,11), fie la numeroasele rituri de purificare din iudaism (cf. Num 8; 19). trupului, ci ca o invocare de la Dumnezeu a unei conștiințe curate#3,21 Lit.: „bune”. prin învierea lui Isus Cristos, 22cel care, după ce s-a înălțat la cer#3,22 Lit.: „a mers în cer”., este la dreapta lui Dumnezeu și îi sunt supuși îngerii, stăpânirile și puterile. #Ef 5,22 #Col 3,18 #Tit 2,5 #1Tim 2,9 #Mt 6,4.6.18 #Gen 18,12 #Ef 5,25 #Col 3,19 #Rom 12,14-18 #1Tes 5,15 #2,23 #Lc 6,28 #1,4 #Ps 34,13-17 #2,20; 4,14 #Mt 5,10 #Is 8,12.13 #2,12 #2,15 #2,20 #Rom 6,10 #Evr 9,26-28 #Ef 2,18 #Gen 6,1 –7,24 #2Pt 2,5 #Evr 10,22 #1,3 #Fap 2,33
Selectat acum:
1 Petru 3: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
1 Petru 3
3
Mărturia creștină în viața de căsătorie
1Tot așa, femeile, să fie supuse bărbaților lor, pentru ca, dacă unii nu ascultă cuvântul, prin purtarea soțiilor, fără cuvinte, ei să fie câștigați 2la vederea purtării voastre respectuoase#3,2 Lit.: „în teamă”. și curate#3,2 Trăind în mod integral în conduita practică evanghelia, femeia se prezintă soțului ca un evanghelizator mut, fără cuvinte, dar care poate să-l câștige la credință, în sensul misionar al cuvântului, făcându-l părtaș la bunurile mesianice ale răscumpărării.. 3Podoaba voastră să nu fie exterioară: împletitura părului, bijuteriile de aur, etalarea#3,3 Lit.: „îmbrăcarea ordonată”. hainelor, 4ci interiorul inimii#3,4 Lit.: „omul ascuns al inimii”., cu [podoaba] nepieritoare a unui duh blând și liniștit care este plăcut lui Dumnezeu. 5Căci așa se împodobeau, odinioară, femeile sfinte care își puneau speranța în Dumnezeu, fiind supuse soților lor: 6astfel, Sára a ascultat de Abrahám, numindu-l stăpânul ei. Voi ați devenit fiicele ei dacă faceți binele și nu vă lăsați speriate de nimic#3,6 Lit.: „de teama nimănui”..
7Tot așa și voi, bărbaților, trăiți împreună cu soțiile voastre, ținând cont că ele sunt făpturi mai slabe#3,7 Lit.: „vas mai slab”. Termenul grec „skeuos” este folosit în sens metaforic pentru a indica trupul uman creat de Dumnezeu din lut „ca un vas ce conține sufletul”. și arătându-le prețuire, întrucât sunt părtașe#3,7 Lit.: „împeună-moștenitoare”., împreună cu voi, la harul vieții, pentru ca rugăciunile voastre să nu fie tulburate#3,7 Motivul profund al respectului bărbatului pentru soția lui constă în faptul că amândoi au primit aceeași chemare. Este subliniată importanța vieții de rugăciune pentru unitatea familiei..
Atitudini față de aproapele
8În sfârșit, fiți toți într-un gând, compătimitori, [plini] de iubire față de frați, milostivi și umiliți. 9Nu întoarceți rău pentru rău, nici insultă pentru insultă, dimpotrivă, binecuvântați, pentru că la aceasta ați fost chemați, ca să moșteniți binecuvântarea!
10Într-adevăr,
„cine vrea să iubească viața
și să vadă zile bune
să-și ferească#3,10 Lit.: „să-și odihnească”. limba de la rău
și buzele sale să nu vorbească
cu înșelăciune,
11 să evite răul și să facă binele,
să caute pacea și s-o urmeze;
12 pentru că ochii Domnului
[sunt] peste cei drepți
și urechile sale
[sunt atente] la rugăciunile lor,
iar fața Domnului
[este] împotriva celor care fac rele”.
Suportarea persecuției după exemplul lui Cristos
13Și cine vă va face rău, dacă sunteți zeloși pentru bine? 14Și chiar dacă veți suferi pentru dreptate, fericiți sunteți! Nu vă lăsați cuprinși de frică din cauza lor și nici să nu vă tulburați. 15Dimpotrivă, sfințiți-l pe Domnul Cristos în inimile voastre#3,15 Participarea la suferințele lui Cristos, acceptată în intimitatea conștiinței, îi situează pe creștini pe același plan cultual cu sacrificiul lui Cristos. El s-a sfințit pe sine, oferindu-se Tatălui pentru alții (cf. In 17,19). Continuă acum această lucrare de oferire-sfințire în oferta pe care creștinii o fac prezentându-se pe ei înșiși uniți cu el. Această unire este atât de strânsă, încât permite expresia curajoasă a lui Petru: oferindu-se lui Dumnezeu pe ei înșiși și suferințele lor, „îl sfințesc” de-a dreptul pe Cristos., gata oricând să dați răspuns#3,15 Lit.: „apologie”. oricui vă cere cont de speranța voastră, 16dar cu blândețe și bună cuviință#3,16 Lit.: „teamă”., având#3,16 Unele manuscrise încep aici v. 16. o conștiință curată#3,16 Lit.: „bună”., ca tocmai în ceea ce sunteți calomniați să fie rușinați cei care bârfesc purtarea voastră bună în Cristos. 17Căci este mai bine să suferiți făcând binele, dacă așa vrea Dumnezeu#3,17 Lit.: „vrea voința lui Dumnezeu”., decât făcând răul.
18Căci și Cristos a suferit o dată pentru păcate#3,18 Unele manuscrise adaugă: „în favoarea noastră”, altele au: „pentru păcatele voastre”., el, cel drept, pentru cei nedrepți, ca să vă ducă#3,18 Unele manuscrise au: „să ne ducă”. la Dumnezeu, dat la moarte în ceea ce privește trupul, dar înviat cu duhul, 19în care#3,19 Textul este greu de interpretat. Există două posibilități de traducere: 1) dacă v. 19 este o propoziție relativă care se referă la sufletul lui Cristos, înseamnă că între moarte și înviere sufletul lui Cristos a mers între sufletele morților, interpretare condiționată de mentalitatea antropologică greacă; 2) dacă v. 19 este o propoziție temporală, expresia „en ho” însemnând „atunci”, predica lui Cristos către cei morți este în relație cu misterul pascal în totalitate. Între textele indicate în sec. al IV-lea pentru definirea dogmei de credință „s-a coborât în iad”, textul din 1Pt nu este citat, deși se referă la aceeași tradiție creștină. a venit și a predicat sufletelor care erau în închisoare, 20celor care odinioară nu au voit să asculte, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu aștepta, în zilele lui Nóe, pe când se construia arca în care puțini, adică opt suflete, au fost salvate prin apă. 21Aceasta este o imagine#3,21 Lit.: „antitip”. a Botezului care vă salvează acum pe voi nu ca o ștergere a necurăției#3,21 Sau „murdăriei”. Aluzie fie la practicile de purificare din misterele păgâne, fie la circumcizia ebraică (cf. Col 2,11), fie la numeroasele rituri de purificare din iudaism (cf. Num 8; 19). trupului, ci ca o invocare de la Dumnezeu a unei conștiințe curate#3,21 Lit.: „bune”. prin învierea lui Isus Cristos, 22cel care, după ce s-a înălțat la cer#3,22 Lit.: „a mers în cer”., este la dreapta lui Dumnezeu și îi sunt supuși îngerii, stăpânirile și puterile. #Ef 5,22 #Col 3,18 #Tit 2,5 #1Tim 2,9 #Mt 6,4.6.18 #Gen 18,12 #Ef 5,25 #Col 3,19 #Rom 12,14-18 #1Tes 5,15 #2,23 #Lc 6,28 #1,4 #Ps 34,13-17 #2,20; 4,14 #Mt 5,10 #Is 8,12.13 #2,12 #2,15 #2,20 #Rom 6,10 #Evr 9,26-28 #Ef 2,18 #Gen 6,1 –7,24 #2Pt 2,5 #Evr 10,22 #1,3 #Fap 2,33
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași