YouVersion
Pictograma căutare

1 Petru INTRODUCERE

INTRODUCERE
Autorul și conținutul.
Informațiile pe care le avem din scrisoare (1,1; 5,12-13) și din tradiția veche a Bisericii arată că scrisoarea a fost redactată de sfântul Petru cu ajutorul lui Silván (numele latin al lui Síla din Fap 15,22.40; 18,5). Indicația autorului că este ajutat în redactare de „fratele fidel” Silván anulează orice forță a tendințelor de negare a apartenenței scrisorii apostolului Petru, pe motiv că pescarul galileean nu ar poseda o greacă atât de evoluată.
Lucrarea se prezintă ca o cateheză baptismală cu multe îndemnuri și fragmente liturgice care evocă Paștele și exodul și diferitele etape ale celebrării Botezului. Limba folosită este greaca, iar autorul dovedește o cunoaștere profundă a Bibliei în limba greacă.
Datele conținute în scrisoare ne permit identificarea destinatarilor care sunt creștinii din cele cinci provincii romane din nord-vestul Asiei Mici: Pont, Galáția, Capadócia, Asia și Bitínia. Acești creștini erau de origine păgână, care cunoșteau bine Biblia greacă. Erau de condiție modestă: meșteșugari, servitori și sclavi. Ei sunt amenințați de persecuții, cu posibile aluzii la persecuția lui Néro.
Locul redactării este indicat de autor, care scrie din „Babilónia”, pseudonim pentru capitala Imperiului Román. Data probabilă este anul 64 d.C., deși cei care neagă apartenența scrisorii apostolului Petru consideră că redactarea s-a făcut după distrugerea Ierusalímului sau spre sfârșitul sec. I d.C.
Teologia.
Pentru autorul scrisorii, inițiativa procesului de mântuire își are originea în iubirea gratuită a lui Dumnezeu, care își găsește împlinirea istorică în Isus Cristos, „Slujitorul credincios”, prin care mântuirea este inaugurată deja în credința de la Botez și își va găsi împlinirea deplină în viitor. Pentru a explica realitatea mântuirii în care sunt introduși credincioșii prin Botez, autorul face apel la imaginile exodului și îi invită pe destinatarii creștini să trăiască în modul pelerinilor ieșiți din sclavia păcatului, răscumpărați și eliberați prin moartea salvifică a lui Isus, noul miel pascal. În el creștinii găsesc motive pentru încredere și statornicie chiar în mijlocul încercărilor. Urmându-l pe Cristos, creștinii trebuie să răspundă cu o dragoste activă chiar și în situația unei nedreptăți violente. Mântuirea dăruită de Dumnezeu și realizată în Cristos are drept scop final „moștenirea” sau „coroana gloriei”. Aceasta este deja prezentă în experiența Bisericii pe care autorul o vede realizându-se prin Botez, ca „baie purificatoare” și renaștere, ca un edificiu spiritual care își are temelia în Cristos, „piatra cea vie”. Împreună cu el, cei care cred, ca „niște pietre vii”, formează noul templu în care se celebrează cultul spiritual. Această experiență eclezială presupune relații fraterne caracterizate prin iubire în care se actualizează darurile spirituale și misiunile de slujire. Această stare a creștinilor, chemați să fie templu spiritual pentru a vesti lucrările mărețe ale lui Dumnezeu prin darul Duhului Sfânt, îi determină să se adreseze ambientului înconjurător printr-o mărturie curajoasă și coerentă.
În introducere, sunt indicați autorul și destinatarii (1,1-2), după care sunt expuse unele principii fundamentale ale vieții creștine: chemarea, mântuirea, viața divină, raportul dintre prezent și viitorul escatologic (1,3-12). Toate acestea cer de la creștin o viață trăită în sfințenie (1,13-25). Uniți cu Cristos, creștinii constituie un templu spiritual (2,1-10). De aici urmează raporturi de tip nou cu semenii: cu autoritățile civile, cu sclavii și cu stăpânii, cu soția și cu soțul (2,11–3,12). Chiar și suferința are valoare pentru creștin (3,12-22), pentru că este acceptată în spirit de credință și trăită astfel în orice circumstanță (4,1-19). Apoi autorul face unele recomandări pentru tot poporul lui Dumnezeu (5,1-10). Urmează salutul final (5,12-14).

Evidențiere

Partajează

Copiază

None

Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te