1 Samuel 17
17
Davíd și Goliát#17,0 1Sam 17,12-31.38b.41.48b.50.55-58, ca și 1Sam 18,1-6a, lipsesc din LXX (Còdex Vaticànus). Sau traducătorii au omis aceste versete spre a elimina repetarea unor fapte sau a contradicțiilor, sau nu le-au găsit în manuscrisul ebraic pe care l-au tradus.
1Filistenii și-au adunat taberele pentru luptă la Sóco, care este în Iúda; și-au fixat tabăra între Sóco și Azecá, la Éfes-Damím#17,1 Câmpul de luptă se află aproape de Azèca, pe hotarul dintre Iùda și Filistèea (Ios 10,10-11; 15,35). Între cele două tabere se află torentul Ela sau Valea Stejarului, astăzi numită de arabi Wàdi Es-Sant.. 2Saul și bărbații lui Israél s-au adunat, și-au fixat tabăra la Émec-Elá și s-au așezat în linie de luptă împotriva filisténilor. 3Filistenii s-au așezat pe o parte a muntelui, iar Israél s-a așezat pe cealaltă parte a muntelui: o vale era între ei.
4A ieșit un luptător din tabăra filisténilor și numele lui era Goliát#17,4 2Sam 21,19 atribuie victoria asupra lui Goliàt unuia dintre vitejii lui Davíd. Tradiția primară a 1Sam 17 vorbea numai despre victoria lui Davíd asupra unui adversar anonim, „filisteanul”. Numele Goliàt a fost adăugat numai în 1Sam 17,4.23. din Gat. Înălțimea lui era de șase coți și o palmă#17,4 Mai mult de 2,90 m.. 5Avea pe cap un coif de bronz și era îmbrăcat cu o platoșă în solzi a cărei greutate era de cinci mii de sícli de bronz#17,5 Aprox. 60 kg.. 6Avea jambiere din bronz la picioare și o lance de bronz între umerii săi. 7Coada#17,7 Lit.: „lemnul”. lancei lui era ca sulul unui țesător, iar vârful lancei sale era de șase sute de sícli de fier. Cel care-i purta scutul mergea înaintea lui.
8[Goliát] s-a oprit și a spus către liniile de luptă ale lui Israél: „Pentru ce ați ieșit în linie de luptă? Oare nu sunt eu filistean, iar voi sclavii lui Saul? Alegeți-vă pe cineva și să coboare la mine! 9Dacă va putea să se lupte cu mine și mă va bate, noi vom fi sclavii voștri; dar dacă eu voi putea să-l bat, voi veți fi sclavii noștri și ne veți sluji”. 10Filisteanul a zis: „Eu astăzi am disprețuit liniile de luptă ale lui Israél. Dați-mi pe cineva ca să luptăm împreună!”. 11Saul și tot Israélul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului, s-au înspăimântat și au fost cuprinși de o mare frică.
Sosirea lui Davíd pe câmpul de luptă
12Davíd era fiul unui om din Efráta, din Betleémul lui Iúda. Numele lui era Iése și avea opt fii, iar în timpul#17,12 Lit.: „în zilele lui Saul”. lui Saul omul devenise bătrân, înaintat în vârstă#17,12 Lit.: „ajuns între bărbați”. TM are „între oameni”, iar alte versiuni au: „bătrân în ani”.. 13Cei trei fii mai mari ai lui Iése îl urmaseră pe Saul la război. Numele celor trei fii care au mers la război erau: Elíab, întâiul născut, Abínadab, cel de-al doilea, și Șamá, cel de-al treilea. 14Davíd era cel mai mic. Cei trei mai mari l-au urmat pe Saul. 15Davíd pleca de la Saul și se întorcea ca să păzească turma tatălui său la Betleém. 16Filisteanul se apropia dimineața și seara; s-a înfățișat [astfel] timp de patruzeci de zile. 17Iése i-a zis lui Davíd, fiul său: „Ia pentru frații tăi această éfă#17,17 O măsură de capacitate pentru lucrurile solide (cf. 1Sam 1,24) ce corespunde la cca 45 l. de grâu prăjit și aceste zece pâini și aleargă în tabără la frații tăi; 18du și aceste zece cașuri de brânză căpeteniei peste mie! Întreabă-i pe frații tăi de sănătate și ia dovadă de la ei! 19Saul, ei și toți bărbații lui Israél sunt în Émec Elá ca să lupte împotriva filisténilor”.
20Davíd s-a sculat dimineața, a lăsat oile în seama unui paznic, și-a luat [lucrurile] și a mers după cum îi poruncise Iése. A ajuns unde erau carele#17,20 Nu sunt care pentru luptă, necunoscute până în acel moment de israeliți, ci mijloace de transport pentru aprovizionare. când armata ieșea să se așeze în linie de bătaie și scotea strigăte de luptă. 21Israél și filisténii s-au așezat în linii de bătaie, una în fața celeilalte. 22Davíd a lăsat lucrurile pe care le avea în mâna celui ce păzea lucrurile și a alergat la liniile de luptă. Când a ajuns, i-a întrebat pe frații săi de sănătate.
23În timp ce vorbea cu ei, iată, un luptător filistean – numele lui era Goliát din Gat – a urcat din liniile de bătaie ale filisténilor și a zis acele cuvinte și Davíd le-a auzit. 24Toți bărbații lui Israél, când îl vedeau pe [acel] om, fugeau dinaintea lui și se temeau foarte mult. 25Toți bărbații din Israél ziceau: „L-ați văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să-l disprețuiască pe Israél. Dacă-l va omorî cineva, regele îl va copleși cu bogății multe, i-o va da pe fiica sa [de soție] și va scuti [de dări] casa tatălui său în Israél”.
26Davíd le-a zis oamenilor care erau cu el: „Ce se va face aceluia care îl va bate pe filisteanul acesta și va îndepărta disprețul de deasupra lui Israél? Cine este filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să disprețuiască armatele Dumnezeului celui viu?”. 27Poporul i-a răspuns cu aceleași cuvinte#17,27 Lit.: „după cuvântul acesta”.: „Așa i se va face celui care-l va bate”. 28Elíab, fratele lui cel mai mare, a auzit că vorbea cu bărbații și s-a aprins de mânie împotriva lui Davíd și i-a zis: „De ce ai coborât și cui ai lăsat turma aceea mică în pustiu? Eu cunosc mândria ta și răutatea inimii tale. Căci ai coborât ca să vezi lupta”. 29Davíd a răspuns: „Ce-am făcut acum? Oare nu mai pot spune nimic?”#17,29 Lit.: „oare nu este un cuvânt?”.. 30S-a întors de la el către un altul și a vorbit cu aceleași cuvinte. Poporul i-a răspuns ca prima dată.
Davíd acceptă provocarea lui Goliát
31Când au auzit cuvintele pe care le-a spus Davíd, i le-au făcut cunoscute lui Saul, care [a trimis] să-l aducă.
32Davíd i-a zis lui Saul: „Nimeni să nu-și piardă curajul!#17,32 Lit.: „nimănui să nu-i cadă inima”. Slujitorul tău va merge și se va lupta cu filisteanul acesta”. 33Saul i-a zis lui Davíd: „Nu poți să mergi să te lupți cu filisteanul acesta, căci tu ești un copil, iar el este un războinic din tinerețea lui”.
34Davíd i-a zis lui Saul: „Slujitorul tău păștea turma tatălui său. Când un leu sau un urs#17,34 Ursul era considerat mai periculos decât leul (cf. Am 5,19). venea să ia un miel din turmă, 35alergam după el, îl loveam și îl smulgeam din gura lui. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam și-l omoram. 36Slujitorul tău a ucis leul și ursul. Este oare filisteanul acesta netăiat împrejur ca unul dintre aceștia că disprețuiește armatele Dumnezeului celui viu?”. 37Davíd i-a zis: „Domnul, care m-a salvat din gheara leului și din laba ursului, mă va salva și din mâna acestui filistean”. Atunci Saul i-a zis lui Davíd: „Du-te și Domnul să fie cu tine!”. 38Saul l-a îmbrăcat pe Davíd cu armura#17,38 Lit.: „haina sa”. sa, i-a pus un coif de bronz pe cap și l-a îmbrăcat cu zale#17,38 Gestul înseamnă și comunicarea unei părți din autoritatea stăpânului armurii ( 1Sam 18,4). Este bine de notat că se vorbește despre coif și despre zale la fel ca pentru Goliàt ( 1Sam 17,5), în timp ce Saul, în mod obișnuit, are doar lance (1Sam 13,22; 18,10-11; 26,7.16).. 39Davíd și-a încins sabia peste armură și a vrut să meargă, căci nu le încercase [încă]. Apoi i-a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu ele, pentru că nu le-am încercat [niciodată]”. Și le-a dat jos de pe el.
Lupta cu Goliát
40Și-a luat bâta în mână, și-a ales din pârâu cinci pietre netede și le-a pus în traista lui de păstor pe care o avea. Avea praștia în mâna lui și s-a apropiat de filistean. 41Filisteanul s-a apropiat puțin câte puțin de Davíd, iar omul care-i purta scutul era înaintea lui. 42Filisteanul s-a uitat fix și, când l-a văzut pe Davíd, l-a disprețuit pentru că era un copil roșcat cu chip frumos. 43Filisteanul i-a zis lui Davíd: „Oare sunt eu un câine#17,43 Imagine ce exprimă dispreț (2Sam 3,8; 9,8; 16,9; 2Rg 8,13; Iob 30,1). că vii la mine cu o bâtă?”. Apoi filisteanul l-a blestemat pe Davíd pe zeii lui#17,43 Blestemul era și un mijloc de luptă, ca expresie a magiei (Dt 28,26; Is 18,6; Ier 15,3).. 44Filisteanul i-a zis lui Davíd: „Vino la mine și voi da carnea ta păsărilor cerului și animalelor câmpului!”. 45Davíd i-a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliță și cu lance; eu vin împotriva ta în numele#17,45 Sau cu autoritatea, puterea și prezența lui Dumnezeu. Domnului Sabaót, Dumnezeul armatelor lui Israél pe care tu l-ai disprețuit. 46Chiar astăzi Domnul te va da în mâinile mele, te voi lovi și-ți voi tăia capul#17,46 Lit.: „voi îndepărta capul tău de la tine”.; voi da cadavrele taberei filisténilor păsărilor cerului și fiarelor pământului. Tot pământul va ști#17,46 Cf. 1Rg 18,36. Războiul este considerat un mijloc de răspândire a cultului Dumnezeului învingător (cf. 1Sam 14,6). că este un Dumnezeu în Israél. 47Toată adunarea aceasta va ști că Domnul nu eliberează nici prin sabie, nici prin suliță. Căci al Domnului este războiul#17,47 La orientali, ca și la israeliți, războiul era considerat o acțiune a divinității, războiul era sfânt, iar soldații erau oameni consacrați (Dt 10; Is 21,6). și el v-a dat în mâinile noastre”.
48Când filisteanul s-a ridicat, a mers și s-a apropiat de Davíd, imediat Davíd a alergat la linia de luptă în fața filisteanului. 49Și-a băgat mâna în traistă, a luat o piatră și a tras cu praștia; l-a lovit pe filistean în frunte, iar piatra s-a înfipt în fruntea filisteanului, care a căzut cu fața la pământ. 50Davíd a fost mai tare decât filisteanul. Cu o praștie și cu o piatră l-a lovit pe filistean și l-a omorât. Davíd nu avea sabie în mână. 51Davíd a alergat, a ajuns la filistean, i-a luat sabia din teacă, l-a ucis și i-a tăiat cu ea capul.
Filistenii au văzut că murise eroul lor și au luat-o la fugă. 52Bărbații lui Israél și Iúda#17,52 Unirea între triburile de nord și cele de sud nu era în act înainte de perioada lui Davíd și a lui Solomòn. s-au ridicat, au scos strigăte și i-au urmărit pe filisténi până în vale și până la porțile [cetății] Ecrón. Au căzut trupurile filisténilor pe drumul către Șaaráim, până la Gat și până la Ecrón. 53Fiii lui Israél s-au întors din urmărirea filisténilor și le-au jefuit tabăra. 54Davíd a luat capul filisteanului și l-a dus la Ierusalím#17,54 Anticipare istorică, întrucât Ierusalímul încă se afla în mâna iebuseilor. Abia mai târziu îl va ocupa Davíd și va muta acolo capitala (2Sam 5,6-9). Spada lui Goliàt a ajuns în sanctuarul de la Nob și apoi a fost luată din nou de Davíd ( 1Sam 21,10). și a pus armele [filisteanului] în cortul său.
Învingătorul Davíd este prezentat lui Saul
55Când l-a văzut Saul pe Davíd ieșind împotriva filisteanului, i-a zis lui Abnér, căpetenia armatei: „Al cui fiu este tânărul acesta, Abnér?”. Abnér i-a răspuns: „Pe viața ta#17,55 Lit.: „trăiască sufletul tău, rege!”., rege! Nu știu”. 56Regele i-a zis: „Întreabă tu al cui fiu este tânărul acesta!”.
57Când s-a întors Davíd, după ce îl omorâse pe filistean, Abnér l-a luat și l-a adus înaintea lui Saul. [Davíd] avea în mână capul filisteanului. 58Saul i-a zis: „Al cui fiu ești, tinere?”. Davíd i-a răspuns: „Sunt fiul slujitorului tău Iése din Betleém!”. #13,5; 14,52; 19,8; 23,1; 28,1; 31,1 #8,17 #2Sam 2,14 #Gen 7,4; Ex 24,18; Num 13,25 #18,13; 22,7 #18,27; Ios 15,16 #Dt 5,26; Ier 10,10; 26,36 #Ps 151; Sir 47,3 #2Sam 3,8 #Ps 20,8-9 #1Rg 18,37; 20,13.28; 2Rg 19,19 #14,10 #Jud 3,31; 15,15 #2Sam 23,21 #14,22 #7,11; 2Sam 5,25
Selectat acum:
1 Samuel 17: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași