1 Samuel 20
20
Ionatán favorizează plecarea lui Davíd#20,0 Relatarea este compatibilă cu atentatul pe care Saul l-a ratat împotriva lui Davíd (1Sam 19,8-10). După 1Sam 20,6.18.25-29, Davíd încă ocupă un loc în casa lui Saul. Astfel, ar fi vorba de o tradiție diferită de cea din 1Sam 19.
1Davíd a fugit#20,1 Nu pentru a se întoarce la Saul și nici măcar pentru a-l întâlni pe Ionatàn. din Naiót, de lângă Ráma. A venit la Ionatán și a zis: „Ce-am făcut? Ce nelegiuire și ce păcat am săvârșit înaintea tatălui tău că vrea să-mi ia viața?”#20,1 Lit.: „caută sufletul meu”.. 2[Ionatán] i-a răspuns: „Niciodată! Nu vei muri! Iată, tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi spună#20,2 Lit.: „să spună la urechea mea”.; de ce mi-ar ascunde tatăl meu acest lucru? Asta nu va fi!”. 3Davíd a jurat din nou: „Tatăl tău știe că am aflat har înaintea ta și a zis: «Să nu știe Ionatán, ca să nu se întristeze!». Însă viu este Domnul și viu este sufletul tău că doar un pas este între mine și moarte!”.
4Ionatán i-a zis lui Davíd: „Ceea ce va spune sufletul tău voi face pentru tine!”. 5Davíd i-a zis lui Ionatán: „Iată, mâine este lună nouă#20,5 Luna nouă însemna începutul lunii în calendarul lunar și era celebrată ca o sărbătoare religioasă (Is 1,13-14; Am 8,5; Os 2,13), prin sacrificii aduse lui Dumnezeu (Num 10,10; 28,11-14). și eu trebuie să stau la masă cu regele. Dă-mi drumul ca să mă ascund în câmp până a treia seară! 6Dacă tatăl tău observă, să-i spui: «Davíd mi-a cerut să meargă până la Betleém, cetatea lui, pentru că acolo se aduce jertfa anuală#20,6 Lit.: „jertfa zilelor”. Acest sacrificiu avea o importanță deosebită pentru membrii unei familii și Davíd nu putea să lipsească. pentru toată familia». 7Dacă va zice: «Bine», atunci slujitorul tău este în pace; dar dacă se va mânia, să știi că a hotărât ceea ce e rău! 8Arată-ți îndurarea față de slujitorul tău, căci l-ai legat cu tine prin alianța Domnului. Dacă este nelegiuire în mine, ucide-mă tu! De ce să mă duci la tatăl tău?”. 9Ionatán i-a zis: „Departe de tine!#20,9 Expresie folosită frecvent care indică în mod clar opoziția netă față de o afirmație sau de un eveniment absurd (1Sam 2,30; 20,2; 22,15; 2Sam 20,20; 23,17). Căci dacă aș ști că răul este hotărât de tatăl meu să vină asupra ta, nu ți-aș spune?”. 10Davíd i-a zis lui Ionatán: „Cine-mi va da de știre dacă tatăl tău îți răspunde cu asprime?”.
11Ionatán i-a zis lui Davíd: „Hai să ieșim pe câmp!”. Și au ieșit amândoi pe câmp#20,11 Punerea la punct a strategiei expuse în 1Sam 20,18-22 se face departe de urechile indiscrete. Concluzia normală a acestui dialog în aer liber se citește în v. 24: Davíd este pe câmp și nu se întoarce împreună cu Ionatàn.. 12Ionatán i-a zis lui Davíd: „Pe Domnul Dumnezeul lui Israél! Dacă voi observa mâine sau poimâine că tatăl meu este binevoitor față de Davíd și atunci nu voi trimite la tine și nu-ți voi spune#20,12 Lit.: „nu voi descoperi în urechile tale”., 13așa să-i facă Domnul lui Ionatán – ba mai rău –; dacă tatăl meu va crede că e bine să vină răul asupra ta, îți voi spune, te voi lăsa [să pleci] și vei merge în pace. Domnul să fie cu tine așa cum a fost cu tatăl meu! 14Dacă voi mai fi încă viu, să-mi arăți îndurarea Domnului și să nu mor! 15Să nu-ți îndepărtezi niciodată bunătatea față de casa mea#20,15 Spre deosebire de 1Sam 18,3, alianța îl angajează explicit pe Davíd față de descendența lui Ionatàn. Formularea evocă alianța dintre Domnul și Davíd (2Sam 7,12.15-16; 1Rg 3,6; Ps 89) și sugerează faptul că Davíd îi este superior lui Ionatàn. Fidelitatea lui Davíd față de angajarea sa va fi ilustrată prin atitudinea lui față de Mefiboșet (2Sam 9; 21,7)., nici chiar când Domnul îi va nimici pe fiecare dintre dușmanii lui Davíd de pe fața pământului! 16Căci Ionatán a făcut [o alianță] cu casa lui Davíd! Domnul să se răzbune pe dușmanii lui Davíd!”. 17Ionatán a continuat jurământul cu Davíd pentru că îl îndrăgea. Căci îl îndrăgea ca pe sufletul său.
18Ionatán i-a zis: „Mâine este lună nouă; lipsa ta se va observa, căci locul tău va fi gol”. 19Lasă să treacă trei zile, apoi coboară repede și vino la locul unde te-ai ascuns în ziua acelei întâmplări#20,19 Poate fi o referință la 1Sam 19,2 sau la un episod necunoscut. și stai lângă piatra Ézel! 20Eu voi trage trei săgeți spre [piatră] ca și când aș trage la țintă. 21Iată, voi trimite un slujitor și-i voi zice: «Du-te și caută săgețile!». Dacă-i voi zice: «Iată că săgețile sunt dincoace de tine, ia-le!», atunci să vii, căci este pace pentru tine și nu este niciun [pericol]! Viu este Domnul. 22Dar dacă voi zice tânărului: «Iată că săgețile sunt dincolo de tine!», atunci să pleci, căci Domnul te trimite. 23Pentru lucrurile pe care le-am vorbit eu și cu tine, Domnul este [martor] între mine și tine pentru totdeauna!”.
24Davíd s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă și regele s-a așezat la masă ca să mănânce. 25Regele s-a așezat la locul său ca în celelalte dăți, la locul său de lângă perete. Ionatán s-a ridicat și Abnér a stat lângă Saul. Iar locul lui Davíd era gol. 26Saul n-a spus nimic în ziua aceea. Căci își spunea: „Este o întâmplare; nu este curat, cu siguranță nu este pur!”. 27A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui Davíd era iar gol. Saul i-a zis lui Ionatán, fiul său: „De ce nu a venit fiul lui Iése nici ieri, nici astăzi la masă?”. 28Ionatán i-a răspuns lui Saul: „Davíd mi-a cerut [să meargă] până la Betleém. 29El a zis: «Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, iar fratele meu mi-a poruncit#20,29 Davíd este cel mai mic dintre frați și, din acest motiv, datorează ascultare fraților mai mari. el însuși [să vin]! Dacă am aflat bunăvoință în ochii tăi, dă-mi voie să-i văd pe frații mei!». De aceea nu a venit la masa regelui”. 30Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatán și i-a zis: „Fiu al unei perverse și răzvrătite ce ești!#20,30 Într-adevăr, Saul pierde orice măsură, așa încât ajunge să-l repudieze pe Ionatàn, fiul său, prin cuvinte vulgare. Oare nu știu eu că l-ai ales pe fiul lui Iése spre rușinea ta și spre rușinea goliciunii mamei tale? 31Căci câtă vreme fiul lui Iése va fi viu pe pământ, nu vei fi în siguranță nici tu și nici domnia ta#20,31 Succesiunea la tron nu era încă ereditară. Regele viitor putea să fie aclamat de popor sau desemnat de profet, ales dintre cei fideli monoteismului. Davíd aduna în popor consensul concetățenilor săi, încât apărea clar ca succesorul probabil (1Sam 18,7-8). Ionatàn a intuit acest lucru atunci când a încheiat alianța cu el (1Sam 20,14-16; 18,3; 23,17-18). Saul, care dorea să transmită domnia fiului său, vede în Davíd un uzurpator al familiei sale (18,8; 22,8-13). Unii regi orientali, pentru a lua în stăpânire tronul, erau în stare să extermine toată familia rivală (2Sam 19,6.29), inclusiv frații proprii și rudele cele mai apropiate (Jud 9,5; 2Rg 11,1-2).. Acum trimite să-l aducă la mine, căci este sortit morții!”#20,31 Lit.: „fiu al morții este el”.. 32Ionatán i-a răspuns lui Saul, tatăl său: „De ce să moară? Ce a făcut?”. 33Saul a aruncat sulița spre el ca să-l lovească. Ionatán a înțeles că era hotărât de tatăl său ca să-l omoare pe Davíd. 34Ionatán s-a ridicat de la masă aprins de mânie. Nu a mâncat nimic în a doua zi a lunii noi, căci era întristat din cauza lui Davíd și tatăl său îl umilise.
35A doua zi dimineața, Ionatán s-a dus pe câmp în locul stabilit cu Davíd și era însoțit de un slujitor#20,35 Lit.: „copil mic”.. 36El a zis slujitorului său: „Aleargă și caută săgețile pe care le voi trage eu!”. Slujitorul a alergat și el trăgea săgețile ca să treacă dincolo de [slujitor]. 37Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatán, Ionatán a strigat după el: „Oare nu este săgeata dincolo de tine?”. 38Ionatán a strigat după slujitor: „Repede, grăbește-te și nu te opri!”. Iar slujitorul lui Ionatán a adunat săgețile și a venit la stăpânul său. 39Băiatul nu știa nimic: numai Ionatán și Davíd înțelegeau lucrul [acesta].
40Ionatán i-a dat slujitorului armele și i-a zis: „Mergi și du-le în cetate!”. 41Când slujitorul a plecat, Davíd s-a ridicat din partea de sud, s-a aruncat cu fața la pământ și s-a prosternat de trei ori. S-au îmbrățișat#20,41 Lit.: „s-au sărutat”. unul cu altul și au plâns amândoi#20,41 Lit.: „omul și vecinul său”. până când Davíd nu a mai putut#20,41 Ultima propoziție a versetului este greu de tradus. Probabil sensul este: „până la epuizare” sau „Davíd a plâns mai mult”.. 42Ionatán i-a zis lui Davíd: „Mergi în pace, căci am jurat amândoi în numele Domnului: «Domnul să fie între mine și tine, între urmașii mei și urmașii tăi pentru totdeauna!»”. #24,12; 26,18 #18,1; 19,1 #18,3 #10,7 #24,22 #18,1.3 #22,8 #19,4-5 #18,11
Selectat acum:
1 Samuel 20: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași