2 Cronici 11
11
Acțiunile lui Roboám#11,0 Pentru autorul Cronicilor, domnia lui Roboàm este caracterizată de o alternanță de ascultare și infidelitate. Tragedia secesiunii nordiste își pune amprenta asupra întregii perioade a domniei sale. (931 – 914 î.C.)
1Roboám a venit la Ierusalím și a adunat casa lui Iúda și a lui Beniamín – o sută optzeci#11,1 LXX are: „o sută douăzeci de mii”. de mii de viteji buni#11,1 Lit.: „care fac război”. de război – ca să lupte împotriva casei lui Israél și să aducă înapoi domnia la Roboám. 2Dar cuvântul Domnului a fost către Șemáia, omul lui Dumnezeu: 3„Vorbește-i lui Roboám, fiul lui Solomón, regele lui Iúda, și întregului Israél care este în Iúda#11,3 În 1Rg 12,23 este: „toată casa lui Iùda și a lui Beniamín”. După schisma triburilor din nord, numai locuitorii Regatului de Sud sunt adevărații israeliți pentru hagiograf. și în Beniamín și spune-le: 4«Așa vorbește Domnul: ‹Nu urcați și nu luptați împotriva fraților voștri! Fiecare dintre voi să se întoarcă la casa lui, căci de la mine a fost lucrul acesta›!»”. Ei au ascultat de cuvântul Domnului, s-au întors și nu au mai mers împotriva lui Ieroboám.
5Roboám a locuit la Ierusalím#11,5 Autorul nu vorbește de Ieroboàm și, de aceea, omite complet textul din 1Rg 12,25–14,20. Următoarele detalii din viața lui Roboàm îi sunt proprii autorului Cronicilor. Între 1Rg 14–15 și acest fragment sunt unele elemente comune. Documentul, cu un stil concis și realistic, derivă dintr-un izvor vechi pe care autorul l-a prelucrat superficial. Probabil lista cetăților fortificate provine din timpul imediat următor invaziei lui Șișàc. Toate cetățile menționate, cu excepția lui Gat, se găsesc pe teritoriul lui Iùda, la vest și la sud de Ierusalím. Scopul activităților edilitare ale lui Roboàm era de a se apăra împotriva unui eventual atac din partea egiptenilor sau a filistenilor. În felul acesta, autorul pregătește relatarea invaziei din capitolul următor și subliniază faptul că niciun efort uman nu poate să împiedice pedeapsa pe care a hotărât-o Dumnezeu. și a construit cetăți fortificate în Iúda. 6A construit [cetățile] Betleém#11,6 Datorită săpăturilor arheologice, aproape toate localitățile menționate au fost identificate: Betleèm se găsește la 8 km sud de Ierusalím; Etàm se află la sud-vest de Betleèm; Tècoa se găsește la 18 km sud-vest de Ierusalím, la marginea pustiului lui Iùda., Etám, Técoa, 7Bet-Țur#11,7 Localitate din zona muntoasă a lui Iùda, la cca 10 km nord-est de Hebròn., Sóco#11,7 Se găsește în câmpia Șefelah, la cca 30 km sud-vest de Ierusalím, iar la câțiva km nord-est de Soco se găsește Adulam., Adulám, 8Gat#11,8 Localitate filisteană situată la 20 km sud-est de Așdòd., Maréșa#11,8 Se află la cca 10 km sud-vest de Adulam și astăzi poartă numele de Tell-Sandachànna., Zif#11,8 Localitate în munții lui Iùda, la 8 km sud-est de Hebròn., 9Adoráim#11,9 Actuala localitate Durà, la cca 10 km sud-vest de Hebròn., Láchiș#11,9 Azi, Tell-ed-Duweír, la cca 20 km vest de Hebròn., Azéca#11,9 Actuala Tell-Zakaríja, în câmpia Șefelàh., 10Țoréea#11,10 Localitate la 20 de km vest de Ierusalím., Aialón#11,10 Localitate la 20 de km nord-vest de Ierusalím. și Hebrón, care erau în Iúda și în Beniamín#11,10 Expresie care înseamnă: „Regatul de Sud”., cetăți fortificate. 11A întărit fortărețele, a pus în ele conducători și [a făcut] magazii pentru hrană, untdelemn și vin. 12[A pus] în fiecare cetate scuturi și sulițe și le-a întărit foarte mult. Iúda și Beniamín erau ale lui.
Clerul, alături de Roboám#11,13 Coborârea preoților și a leviților la Ierusalím nu are o confirmare directă istorică și pare să derive din informația dată de 1Rg 12,27a. Inovațiile religioase introduse de Ieroboàm au avut drept consecință faptul că adevărații iahviști s-au refugiat la Ierusalím, unde își avea reședința regele legitim și unde avea loc cultul plăcut lui Dumnezeu. În felul acesta, Domnul a știut să scoată binele din răul secesiunii.
13Preoții și levíții care erau în tot Israélul#11,13 Leviții trăiau în toată țara, în cetățile care le fuseseră destinate după Num 35,2-8 și Ios 21. au ieșit la el din teritoriile lor. 14Căci levíții și-au părăsit satele și proprietățile lor și au venit în Iúda și la Ierusalím, pentru că Ieroboám și fiii săi i-au înlăturat să mai fie preoți ai Domnului. 15[Ieroboám] și-a pus preoți ai înălțimilor, ai demonilor#11,15 Termenul „sᵊʿîr m”, literal, înseamnă „țapi cu părul lung”: figuri demoniace sau divinități inferioare la popoarele păgâne și cunoscute în ambientul biblic; lor le erau dedicate, după 2Rg 23,8, „locuri înalte” în apropierea uneia dintre porțile Ierusalímului chiar pe timpul lui Iosía. Se credea că frecventează locurile pustii sau ruinele. Aici, ca și în Lev 7,7, se referă cu dispreț la zeii falși. Imaginea clasică a infidelității față de Dumnezeu și a cultului adus acestor divinități este cea a prostituției (cf. Os 1–3). și ai vițeilor pe care îi făcuse. 16După ei, din toate triburile lui Israél care și-au pus sufletele să-l caute pe Domnul Dumnezeul lui Israél, au venit la Ierusalím ca să aducă jertfe Domnului Dumnezeului părinților lor. 17Ei i-au întărit astfel regatul lui Iúda și l-au sprijinit pe Roboám, fiul lui Solomón, timp de trei ani. Căci el a mers pe calea lui Davíd și a lui Solomón timp de trei ani.
Familia lui Roboám
18Roboám a luat-o de soție pe Mahalát, fiica lui Ierimót, fiul lui Davíd și#11,18 Conjuncția „și” nu există în textul ebraic, ceea ce face textul dificil de înțeles. Dacă se edmite corectura propusă, Davíd ar fi luat-o printre soțiile de rangul al doilea pe propria sa nepoată, fiica fratelui său mai mare Eliàb, lucru care nu era în mod explicit oprit de Lev 18,6-16. a lui Abiháil, fiica lui Elíab, fiul lui Iése. 19Ea i-a născut fii pe Ieúș, Șemária și Zahám. 20După ea, a luat-o pe Maáca, fiica#11,20 Mai precis nepoata, întrucât Absalòm a avut o singură fiică, pe Tamàr. lui Absalóm. Ea i-a născut pe Abía, pe Atái, pe Zizá și pe Șelomít. 21Roboám o iubea pe Maáca, fiica lui Absalóm, mai mult decât pe toate soțiile și concubinele sale. Căci a avut optsprezece soții și șaizeci de concubine#11,21 Haremul constituie primul păcat al lui Roboàm (cf. Dt 17,17). Autorul Cronicilor a trecut sub tăcere o astfel de vinovăție care îl umbrise pe regele Solomòn (1Rg 11,1-2); a dat naștere la douăzeci și opt de fii și șaizeci de fiice. 22Roboám a dat cel dintâi loc lui Abía, fiul Maácăi, și l-a pus conducător#11,22 În ebraică: „nāḡîḏ” (= „principe”), termen care indică regele, întrucât desemnat de Dumnezeu. între frații lui, căci [voia să-l facă] rege. 23Cu prudență a răspândit dintre toți fiii săi în toate ținuturile lui Iúda și ale lui Beniamín; le-a dat multă hrană și le-a luat o mulțime de soții#11,23 Măsura luată de Roboàm avea un dublu scop: să aibă oameni de încredere în punctele strategice ale regatului și să evite intrigile în succesiunea regală.. #1Rg 12,21-24
Selectat acum:
2 Cronici 11: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași