2 Cronici 17
17
Domnia lui Iosafát (870 – 848 î.C.)#17,0 Figurii de reformator a lui Iosafàt, hagiograful îi acordă o mare atenție. În patru capitole prezintă cu vivacitate o serie de succese și de insuccese ale suveranului, pe care le explică după schema lui teologică. Înainte de toate, autorul descrie puterea și fervoarea religioasă a regelui, pe care Domnul îl binecuvântează, iar națiunile îl preamăresc (2Cr 17). Apoi este prezentată eroarea alianței cu Ahàb, regele lui Israèl, împreună cu războiul și înfrângerea care urmează (2Cr 18), lucru ce provoacă reacția de condamnare a unui profet (19,2-3). În timp ce inițiativele sale de reformă religioasă (19,4-11) îi garantează sprijinul lui Dumnezeu și victoria în ciocnirile cu dușmanii (20,1-30), un alt gest de infidelitate, o nouă alianță cu regele lui Israèl, este motivul unei noi condamnări (20,31-37).
1Iosafát#17,1 În traducere, „Domnul este judecător”. Iosafàt este prezentat ca tipul ideal al monarhului care își conduce poporul cu fermitate., fiul [lui Asá], a devenit rege în locul lui și s-a întărit împotriva lui Israél#17,1 Aici Regatul de Sud, în timp ce în v. 4-5, termenul se referă la Regatul de Nord.. 2A pus armate în toate cetățile fortificate ale lui Iúda; a pus garnizoane în țara lui Iúda și în cetățile din Efraím pe care le capturase#17,2 Este greu de precizat despre care cetăți este vorba. Probabil se face aluzie la acele localități din tribul lui Beniamín care, aparținând Regatului de Nord, puteau fi considerate drept cetăți ale lui Efraím. Asá, tatăl său.
3Domnul a fost cu Iosafát#17,3 Expresie biblică tipică pentru a indica protecția atotputernică a Domnului. pentru că a umblat pe căile dintâi ale lui Davíd, tatăl său, și nu i-a urmat#17,3 Lit.: „nu i-a căutat; nu i-a consultat”. pe Baáli. 4L-a urmat#17,4 Lit.: „l-a căutat; l-a consultat”. pe Dumnezeul tatălui său și a ținut#17,4 Lit.: „a umblat în”. poruncile lui, nu așa cum a făcut Israél. 5Domnul a întărit domnia în mâna lui: întregul Iúda îi aducea daruri lui Iosafát și el a avut multe bogății și cinste. 6Inima lui s-a întărit#17,6 Lit.: „s-a exaltat”. Expresia are aici un sens pozitiv, în timp ce în alte părți subliniază orgoliul (cf. 2Cr 26,16; 32,25; Ez 28,2.5.17; Ps 131,1; Prov 18,12). [umblând] în căile Domnului și a îndepărtat chiar și înălțimile și Așérele din Iúda.
7În anul al treilea al domniei lui, a trimis căpeteniile sale – pe Ben-Háil, Obadía, Zaharía, Netaneél și Mihéia – ca să învețe prin cetățile lui Iúda#17,7 Misiunea catehetică pe care o promovează Iosafàt cuprinde 5 laici, 8 leviți și 2 preoți. Are drept scop facilitarea întoarcerii poporului spre Domnul. O activitate asemănătoare îi este atribuită și lui Nehemía (Neh 8,9-12). Nu este exclus ca această informație să fie o proiectare a condițiilor religioase din perioada Cronicilor, în sec. IX.. 8Cu ei, pe levíții Șemáia, Netánia, Zebadía, Asaél, Șemiramót, Ionatán, Adonía, Tobía și Tob-Adonía ca levíți, iar pe Elișáma și Iorám ca preoți#17,8 Este simptomatic faptul că preoților le este rezervat ultimul loc. În epoca Cronicilor existau deja învățători ai legii, iar instrucția religioasă se făcea în sinagogi.. 9Ei au învățat în Iúda; aveau cu ei Cartea Legii#17,9 Poate fi Pentateuhul sau Deuteronòmul descoperit în timpul lui Iosía ( 2Rg 22,8). Autorul Cronicilor presupune existența unui text compus deja în sec. al IX-lea. Domnului, au străbătut toate cetățile lui Iúda și au învățat poporul. 10Groaza Domnului a fost peste toate regatele țărilor dimprejurul lui Iúda și n-au făcut război împotriva lui Iosafát. 11Dintre filisténi i-au adus lui Iosafát daruri#17,11 Schimbul de daruri între conducătorii de state învecinate cerea un minimum de protocol. Omițând menționarea prezentării darurilor din partea lui Iùda, autorul Cronicilor face din regele lui Iùda un fel de suveran care are vasali. și argint ca tribut; arabii#17,11 Referință la triburile nomade din pustiu. i-au adus turme: șapte mii șapte sute de berbeci și șapte mii șapte sute de țapi. 12Iosafát a devenit din ce în ce mai mare#17,12 Versetele următoare conțin o dare de seamă a puterii militare a lui Iosafàt. Numele oficialilor din perioada monarhică și asemănarea cu situația din epoca respectivă presupun că autorul se folosește de un text care provine dintr-un izvor bine documentat.. A construit în Iúda fortărețe și cetăți-depozit.
13A avut multă [mână] de lucru în cetățile lui Iúda și oameni de război, bărbați viteji, în Ierusalím. 14Acesta este recensământul, după casele lor părintești: pentru Iúda, căpetenii peste mii erau: Adna, căpetenia; cu el erau trei sute de mii de bărbați viteji#17,14 Numerele din aceste versete sunt hiperbolizate.; 15alături de el, căpetenia Iohanán; cu el erau două sute optzeci de mii; 16alături de el, Amasía, fiul lui Zicrí, care se oferise de bunăvoie Domnului; cu el erau două sute de mii de bărbați viteji;
17Din Beniamín, Eliadá, bărbat viteaz; cu el erau două sute de mii de oameni înarmați cu arc și cu scut; 18alături de el, Iozabád; cu el erau o sută optzeci de mii de oameni pregătiți pentru armată.
19Aceștia sunt cei care îl slujeau pe rege, în afară de aceia pe care îi pusese regele în cetățile fortificate și în întregul Iúda.
Selectat acum:
2 Cronici 17: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
2 Cronici 17
17
Domnia lui Iosafát (870 – 848 î.C.)#17,0 Figurii de reformator a lui Iosafàt, hagiograful îi acordă o mare atenție. În patru capitole prezintă cu vivacitate o serie de succese și de insuccese ale suveranului, pe care le explică după schema lui teologică. Înainte de toate, autorul descrie puterea și fervoarea religioasă a regelui, pe care Domnul îl binecuvântează, iar națiunile îl preamăresc (2Cr 17). Apoi este prezentată eroarea alianței cu Ahàb, regele lui Israèl, împreună cu războiul și înfrângerea care urmează (2Cr 18), lucru ce provoacă reacția de condamnare a unui profet (19,2-3). În timp ce inițiativele sale de reformă religioasă (19,4-11) îi garantează sprijinul lui Dumnezeu și victoria în ciocnirile cu dușmanii (20,1-30), un alt gest de infidelitate, o nouă alianță cu regele lui Israèl, este motivul unei noi condamnări (20,31-37).
1Iosafát#17,1 În traducere, „Domnul este judecător”. Iosafàt este prezentat ca tipul ideal al monarhului care își conduce poporul cu fermitate., fiul [lui Asá], a devenit rege în locul lui și s-a întărit împotriva lui Israél#17,1 Aici Regatul de Sud, în timp ce în v. 4-5, termenul se referă la Regatul de Nord.. 2A pus armate în toate cetățile fortificate ale lui Iúda; a pus garnizoane în țara lui Iúda și în cetățile din Efraím pe care le capturase#17,2 Este greu de precizat despre care cetăți este vorba. Probabil se face aluzie la acele localități din tribul lui Beniamín care, aparținând Regatului de Nord, puteau fi considerate drept cetăți ale lui Efraím. Asá, tatăl său.
3Domnul a fost cu Iosafát#17,3 Expresie biblică tipică pentru a indica protecția atotputernică a Domnului. pentru că a umblat pe căile dintâi ale lui Davíd, tatăl său, și nu i-a urmat#17,3 Lit.: „nu i-a căutat; nu i-a consultat”. pe Baáli. 4L-a urmat#17,4 Lit.: „l-a căutat; l-a consultat”. pe Dumnezeul tatălui său și a ținut#17,4 Lit.: „a umblat în”. poruncile lui, nu așa cum a făcut Israél. 5Domnul a întărit domnia în mâna lui: întregul Iúda îi aducea daruri lui Iosafát și el a avut multe bogății și cinste. 6Inima lui s-a întărit#17,6 Lit.: „s-a exaltat”. Expresia are aici un sens pozitiv, în timp ce în alte părți subliniază orgoliul (cf. 2Cr 26,16; 32,25; Ez 28,2.5.17; Ps 131,1; Prov 18,12). [umblând] în căile Domnului și a îndepărtat chiar și înălțimile și Așérele din Iúda.
7În anul al treilea al domniei lui, a trimis căpeteniile sale – pe Ben-Háil, Obadía, Zaharía, Netaneél și Mihéia – ca să învețe prin cetățile lui Iúda#17,7 Misiunea catehetică pe care o promovează Iosafàt cuprinde 5 laici, 8 leviți și 2 preoți. Are drept scop facilitarea întoarcerii poporului spre Domnul. O activitate asemănătoare îi este atribuită și lui Nehemía (Neh 8,9-12). Nu este exclus ca această informație să fie o proiectare a condițiilor religioase din perioada Cronicilor, în sec. IX.. 8Cu ei, pe levíții Șemáia, Netánia, Zebadía, Asaél, Șemiramót, Ionatán, Adonía, Tobía și Tob-Adonía ca levíți, iar pe Elișáma și Iorám ca preoți#17,8 Este simptomatic faptul că preoților le este rezervat ultimul loc. În epoca Cronicilor existau deja învățători ai legii, iar instrucția religioasă se făcea în sinagogi.. 9Ei au învățat în Iúda; aveau cu ei Cartea Legii#17,9 Poate fi Pentateuhul sau Deuteronòmul descoperit în timpul lui Iosía ( 2Rg 22,8). Autorul Cronicilor presupune existența unui text compus deja în sec. al IX-lea. Domnului, au străbătut toate cetățile lui Iúda și au învățat poporul. 10Groaza Domnului a fost peste toate regatele țărilor dimprejurul lui Iúda și n-au făcut război împotriva lui Iosafát. 11Dintre filisténi i-au adus lui Iosafát daruri#17,11 Schimbul de daruri între conducătorii de state învecinate cerea un minimum de protocol. Omițând menționarea prezentării darurilor din partea lui Iùda, autorul Cronicilor face din regele lui Iùda un fel de suveran care are vasali. și argint ca tribut; arabii#17,11 Referință la triburile nomade din pustiu. i-au adus turme: șapte mii șapte sute de berbeci și șapte mii șapte sute de țapi. 12Iosafát a devenit din ce în ce mai mare#17,12 Versetele următoare conțin o dare de seamă a puterii militare a lui Iosafàt. Numele oficialilor din perioada monarhică și asemănarea cu situația din epoca respectivă presupun că autorul se folosește de un text care provine dintr-un izvor bine documentat.. A construit în Iúda fortărețe și cetăți-depozit.
13A avut multă [mână] de lucru în cetățile lui Iúda și oameni de război, bărbați viteji, în Ierusalím. 14Acesta este recensământul, după casele lor părintești: pentru Iúda, căpetenii peste mii erau: Adna, căpetenia; cu el erau trei sute de mii de bărbați viteji#17,14 Numerele din aceste versete sunt hiperbolizate.; 15alături de el, căpetenia Iohanán; cu el erau două sute optzeci de mii; 16alături de el, Amasía, fiul lui Zicrí, care se oferise de bunăvoie Domnului; cu el erau două sute de mii de bărbați viteji;
17Din Beniamín, Eliadá, bărbat viteaz; cu el erau două sute de mii de oameni înarmați cu arc și cu scut; 18alături de el, Iozabád; cu el erau o sută optzeci de mii de oameni pregătiți pentru armată.
19Aceștia sunt cei care îl slujeau pe rege, în afară de aceia pe care îi pusese regele în cetățile fortificate și în întregul Iúda.
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași