2 Cronici 33
33
Domnia lui Manáse (686 – 642 î.C.)#33,0 Pentru Cartea Regilor (2Rg 21,1-18), Manàse este cel mai rău dintre monarhii dinastiei Davídice, în timp ce autorul Cronicilor (2Cr 33,11-17) vorbește de o convertire a lui Manàse, care, întorcându-se din exil pe tronul din Ierusalím, realizează o reformă religioasă. Însă cadrul inițial al pervertirii lui Manàse (v. 1-10) este în acord cu ceea ce găsim în 2Rg 21,1-10. Autorul Cronicilor omite textul din 2Rg 21,10-15, mai exact fragmentul despre profeții care vestesc ruinarea lui Iùda și a Ierusalímului din cauza păcatelor regelui. Din inscripțiile asiriene, se știe că lui Manàse și celorlalți regi vasali ai Asíriei, Asarhadòn le-a cerut să vină la Niníve pentru a organiza transportul materialelor provenite din regatele lor. Regele Asurbanipal a pretins de la Manàse, pe lângă tribut, și participarea la războiul împotriva Faraònului Nèco.
1Manáse avea doisprezece ani când a devenit rege și a fost rege cincizeci și cinci de ani la Ierusalím. 2El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, conform cu lucrurile abominábile ale popoarelor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israél. 3A reconstruit înălțimile pe care le dărâmase Ezechía, tatăl său. A ridicat altare pentru Baáli, a făcut Așére și s-a prosternat înaintea întregii oștiri a cerurilor și le-a slujit. 4A zidit altare în casa Domnului despre care Domnul zisese: „În Ierusalím va fi numele meu pentru totdeauna”.
5A zidit altare întregii oștiri a cerurilor în cele două curți ale casei Domnului. 6I-a trecut pe fiii săi prin foc în Valea lui Ben-Hinnóm; [a practicat] prezicătoria, magia și vrăjitoria; a stabilit necromanți și fermecători: a făcut mult rău în ochii Domnului, mâniindu-l. 7A pus statuia idolului pe care-l făcuse în casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu le spusese lui Davíd și lui Solomón, fiul său: „În casa aceasta și în Ierusalím – pe care l-am ales dintre toate triburile lui Israél – îmi voi pune numele pentru totdeauna. 8Nu voi mai îndepărta picioarele lui Israél din țara pe care le-am dat-o părinților voștri; numai să aibă grijă să împlinească tot ce le-am poruncit, după toată legea, hotărârile și judecățile [date] prin Moise”. 9Dar Manáse i-a făcut pe Iúda și pe locuitorii Ierusalímului să rătăcească, făcând mai rău decât popoarele#33,9 Este vorba de popoarele din Canaan, nimicite în timpul cuceririi Palestinei (Dt 7,1-26; Ios 6,17-21; 8,26-29; 10,16-43; 11,7-13.18-22); de fapt, idolatria lui Manàse era o reluare a practicilor canaaneene. pe care le-a nimicit Domnul dinaintea fiilor lui Israél. 10Domnul le-a vorbit lui Manáse și poporului său, dar ei n-au luat în seamă.
Captivitatea și convertirea
11Atunci, Domnul a făcut să vină împotriva lor căpeteniile armatei regelui Asíriei; l-au capturat pe Manáse și l-au pus în verigi; l-au legat cu lanțuri de bronz și l-au dus la Babilón#33,11 Ridică un semn de întrebare motivul pentru care asirienii îl duc pe captiv în Babilòn, și nu în propria capitală, Niníve.. 12Fiind el în strâmtorare, s-a rugat#33,12 Un psalm apocrif din perioada elenistică (cunoscut sub numele de „Rugăciunea lui Manàse”) exprimă doctrina mântuirii celui păcătos și a milostivirii divine. Acest psalm se găsește într-un apendice oficial al Vg. S-ar putea admite ca un model al acestei cărți apocrife să-l fi făcut pe autorul Cronicilor să dezvolte episodul captivității și al regelui convertit. înaintea Domnului Dumnezeului său și s-a umilit foarte mult înaintea Dumnezeului părinților săi. 13S-a rugat, iar Domnul s-a înduplecat, i-a ascultat rugăciunea și l-a adus înapoi la Ierusalím, la domnia lui. Manáse a văzut că Domnul este Dumnezeu. 14După aceea, a construit un zid în afara cetății lui Davíd, la vest de Ghihón, spre torent, până la intrarea Porții Peștilor#33,14 În partea de nord-vest a templului., în jurul lui Ófel, și l-a înălțat foarte mult. A pus căpetenii viteze în toate cetățile fortificate din Iúda.
15A înlăturat dumnezeii străini și idolul din casa Domnului și toate altarele pe care le construise pe muntele casei Domnului și în Ierusalím și le-a aruncat afară din cetate#33,15 Aceeași terminologie este folosită pentru reformele religioase ale lui Asà, Ezechía și Iosía. Informația nu coincide cu cele din 2Rg 23,26 și Ier 15,4.. 16A refăcut altarul Domnului, a adus pe el jertfe de împăcare și de laudă și i-a poruncit lui Iúda să-l slujească pe Domnul Dumnezeul lui Israél. 17Totuși, poporul încă aducea jertfe pe înălțimi, dar numai Domnului Dumnezeului lor.
18Celelalte fapte ale lui Manáse, rugăciunea lui către Dumnezeul lui și cuvintele văzătorilor care îi vorbeau în numele Domnului Dumnezeului lui Israél sunt în Faptele Regilor lui Israél. 19Rugăciunea lui și cum l-a înduplecat pe Dumnezeu, toate păcatele și infidelitățile lui, locurile unde a construit înălțimi și a așezat Așére și idoli înainte de a se umili, iată-le scrise între Faptele lui Hozai!#33,19 Profet necunoscut al cărui nume înseamnă „văzător”. 20Manáse a adormit cu părinții săi și l-au îngropat în casa lui#33,20 Unii exegeți cred că excluderea lui Manàse de la locul de înmormântare al regilor este datorată unei recăderi a regelui în idolatrie.. Și a devenit rege Amón, fiul său, în locul lui.
Împietrirea lui Amón (642 – 640 î.C.)#33,21 Autorul Cronicilor scurtează informațiile din 2Rg 21,19-26, insistând asupra vinovăției lui Amòn, care distruge ceea ce convertitul Manàse realizase.
21Amón avea douăzeci și doi de ani când a devenit rege și a fost rege doi ani la Ierusalím. 22El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, după cum făcuse tatăl său Manáse. Amón a adus jertfe tuturor idolilor pe care îi făcuse tatăl său, Manáse, și le-a slujit. 23Dar nu s-a umilit#33,23 Umilința este una dintre virtuțile cele mai apreciate de autorul Cronicilor (2Cr 7,14; 12,6.12; 30,11; 32,26; 33,12.19; 34,27; 36,12) înaintea Domnului cum se umilise Manáse, tatăl său, căci Amón a făcut multe nelegiuiri#33,23 Lit.: „a înmulțit vinovăția”.. 24Slujitorii lui au conspirat împotriva lui și l-au omorât în casa lui. 25Poporul țării i-a lovit pe toți cei care conspiraseră împotriva regelui Amón. Poporul țării l-a făcut rege pe Iosía, fiul său, în locul lui#33,25 Asasinarea regelui nu este iertată, în ciuda faptului că a lăsat drum liber pentru domnia lui Iosía. Violența anarhică cu care a fost făcută așa-numita dreptate i-a îngrozit pe oficialii casei regale care au supraviețuit, conducând pașii noului rege-copil pe căile inspirate de teama față de Dumnezeu.. #2Rg 21,1-10 #2Rg 21,18 #2Rg 21,19-24
Selectat acum:
2 Cronici 33: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
2 Cronici 33
33
Domnia lui Manáse (686 – 642 î.C.)#33,0 Pentru Cartea Regilor (2Rg 21,1-18), Manàse este cel mai rău dintre monarhii dinastiei Davídice, în timp ce autorul Cronicilor (2Cr 33,11-17) vorbește de o convertire a lui Manàse, care, întorcându-se din exil pe tronul din Ierusalím, realizează o reformă religioasă. Însă cadrul inițial al pervertirii lui Manàse (v. 1-10) este în acord cu ceea ce găsim în 2Rg 21,1-10. Autorul Cronicilor omite textul din 2Rg 21,10-15, mai exact fragmentul despre profeții care vestesc ruinarea lui Iùda și a Ierusalímului din cauza păcatelor regelui. Din inscripțiile asiriene, se știe că lui Manàse și celorlalți regi vasali ai Asíriei, Asarhadòn le-a cerut să vină la Niníve pentru a organiza transportul materialelor provenite din regatele lor. Regele Asurbanipal a pretins de la Manàse, pe lângă tribut, și participarea la războiul împotriva Faraònului Nèco.
1Manáse avea doisprezece ani când a devenit rege și a fost rege cincizeci și cinci de ani la Ierusalím. 2El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, conform cu lucrurile abominábile ale popoarelor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israél. 3A reconstruit înălțimile pe care le dărâmase Ezechía, tatăl său. A ridicat altare pentru Baáli, a făcut Așére și s-a prosternat înaintea întregii oștiri a cerurilor și le-a slujit. 4A zidit altare în casa Domnului despre care Domnul zisese: „În Ierusalím va fi numele meu pentru totdeauna”.
5A zidit altare întregii oștiri a cerurilor în cele două curți ale casei Domnului. 6I-a trecut pe fiii săi prin foc în Valea lui Ben-Hinnóm; [a practicat] prezicătoria, magia și vrăjitoria; a stabilit necromanți și fermecători: a făcut mult rău în ochii Domnului, mâniindu-l. 7A pus statuia idolului pe care-l făcuse în casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu le spusese lui Davíd și lui Solomón, fiul său: „În casa aceasta și în Ierusalím – pe care l-am ales dintre toate triburile lui Israél – îmi voi pune numele pentru totdeauna. 8Nu voi mai îndepărta picioarele lui Israél din țara pe care le-am dat-o părinților voștri; numai să aibă grijă să împlinească tot ce le-am poruncit, după toată legea, hotărârile și judecățile [date] prin Moise”. 9Dar Manáse i-a făcut pe Iúda și pe locuitorii Ierusalímului să rătăcească, făcând mai rău decât popoarele#33,9 Este vorba de popoarele din Canaan, nimicite în timpul cuceririi Palestinei (Dt 7,1-26; Ios 6,17-21; 8,26-29; 10,16-43; 11,7-13.18-22); de fapt, idolatria lui Manàse era o reluare a practicilor canaaneene. pe care le-a nimicit Domnul dinaintea fiilor lui Israél. 10Domnul le-a vorbit lui Manáse și poporului său, dar ei n-au luat în seamă.
Captivitatea și convertirea
11Atunci, Domnul a făcut să vină împotriva lor căpeteniile armatei regelui Asíriei; l-au capturat pe Manáse și l-au pus în verigi; l-au legat cu lanțuri de bronz și l-au dus la Babilón#33,11 Ridică un semn de întrebare motivul pentru care asirienii îl duc pe captiv în Babilòn, și nu în propria capitală, Niníve.. 12Fiind el în strâmtorare, s-a rugat#33,12 Un psalm apocrif din perioada elenistică (cunoscut sub numele de „Rugăciunea lui Manàse”) exprimă doctrina mântuirii celui păcătos și a milostivirii divine. Acest psalm se găsește într-un apendice oficial al Vg. S-ar putea admite ca un model al acestei cărți apocrife să-l fi făcut pe autorul Cronicilor să dezvolte episodul captivității și al regelui convertit. înaintea Domnului Dumnezeului său și s-a umilit foarte mult înaintea Dumnezeului părinților săi. 13S-a rugat, iar Domnul s-a înduplecat, i-a ascultat rugăciunea și l-a adus înapoi la Ierusalím, la domnia lui. Manáse a văzut că Domnul este Dumnezeu. 14După aceea, a construit un zid în afara cetății lui Davíd, la vest de Ghihón, spre torent, până la intrarea Porții Peștilor#33,14 În partea de nord-vest a templului., în jurul lui Ófel, și l-a înălțat foarte mult. A pus căpetenii viteze în toate cetățile fortificate din Iúda.
15A înlăturat dumnezeii străini și idolul din casa Domnului și toate altarele pe care le construise pe muntele casei Domnului și în Ierusalím și le-a aruncat afară din cetate#33,15 Aceeași terminologie este folosită pentru reformele religioase ale lui Asà, Ezechía și Iosía. Informația nu coincide cu cele din 2Rg 23,26 și Ier 15,4.. 16A refăcut altarul Domnului, a adus pe el jertfe de împăcare și de laudă și i-a poruncit lui Iúda să-l slujească pe Domnul Dumnezeul lui Israél. 17Totuși, poporul încă aducea jertfe pe înălțimi, dar numai Domnului Dumnezeului lor.
18Celelalte fapte ale lui Manáse, rugăciunea lui către Dumnezeul lui și cuvintele văzătorilor care îi vorbeau în numele Domnului Dumnezeului lui Israél sunt în Faptele Regilor lui Israél. 19Rugăciunea lui și cum l-a înduplecat pe Dumnezeu, toate păcatele și infidelitățile lui, locurile unde a construit înălțimi și a așezat Așére și idoli înainte de a se umili, iată-le scrise între Faptele lui Hozai!#33,19 Profet necunoscut al cărui nume înseamnă „văzător”. 20Manáse a adormit cu părinții săi și l-au îngropat în casa lui#33,20 Unii exegeți cred că excluderea lui Manàse de la locul de înmormântare al regilor este datorată unei recăderi a regelui în idolatrie.. Și a devenit rege Amón, fiul său, în locul lui.
Împietrirea lui Amón (642 – 640 î.C.)#33,21 Autorul Cronicilor scurtează informațiile din 2Rg 21,19-26, insistând asupra vinovăției lui Amòn, care distruge ceea ce convertitul Manàse realizase.
21Amón avea douăzeci și doi de ani când a devenit rege și a fost rege doi ani la Ierusalím. 22El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, după cum făcuse tatăl său Manáse. Amón a adus jertfe tuturor idolilor pe care îi făcuse tatăl său, Manáse, și le-a slujit. 23Dar nu s-a umilit#33,23 Umilința este una dintre virtuțile cele mai apreciate de autorul Cronicilor (2Cr 7,14; 12,6.12; 30,11; 32,26; 33,12.19; 34,27; 36,12) înaintea Domnului cum se umilise Manáse, tatăl său, căci Amón a făcut multe nelegiuiri#33,23 Lit.: „a înmulțit vinovăția”.. 24Slujitorii lui au conspirat împotriva lui și l-au omorât în casa lui. 25Poporul țării i-a lovit pe toți cei care conspiraseră împotriva regelui Amón. Poporul țării l-a făcut rege pe Iosía, fiul său, în locul lui#33,25 Asasinarea regelui nu este iertată, în ciuda faptului că a lăsat drum liber pentru domnia lui Iosía. Violența anarhică cu care a fost făcută așa-numita dreptate i-a îngrozit pe oficialii casei regale care au supraviețuit, conducând pașii noului rege-copil pe căile inspirate de teama față de Dumnezeu.. #2Rg 21,1-10 #2Rg 21,18 #2Rg 21,19-24
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași