2 Regi 15
15
Domnia lui Azaría în Iúda (781 – 740 î.C.)#15,0 Azaría, regele lui Iùda, este descris în paralel în 2Cr 26,3-4.21-23. Este indicat cu două nume în 2Rg 15: Azaría (v. 1.8.17.23.27) și Ozía (v. 13.30.32.34). În Cartea Cronicilor, în Amos, Osèa și Isaía este cunoscut cu cel de-al doilea nume. Diferența ar putea să vină din faptul că Azaría era numele de naștere, iar Ozía numele pe care și l-a luat în momentul încoronării. Alte exemple de nume duble: Ioahàz-Șalùm (2Rg 23,30; Ier 22,11; 1Cr 3,15); Eliachím-Ioiachím ( 2Rg 23,34); Matanía-Sedecía (24,17) și, probabil, chiar Iedidía-Solomòn (2Sam 12,24-25).
1În anul al douăzeci și șaptelea al lui Ieroboám, regele lui Israél, a fost rege Azaría, fiul lui Amasía, regele lui Iúda. 2Avea șaisprezece ani când a devenit rege și a domnit cincizeci și doi de ani la Ierusalím. Numele mamei lui era Iecolía din Ierusalím. 3El a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului, conform cu tot ce a făcut Amasía, tatăl lui. 4Numai că înălțimile nu le-a îndepărtat. Poporul mai aducea încă jertfe și tămâie pe înălțimi.
5Domnul l-a lovit pe rege și el a fost lepros#15,5 Lepra este o pedeapsă din partea lui Dumnezeu (cf. Num 12,10-15; 2Rg 5,27). Pentru autorul Cărții Cronicilor, motivul acestei pedepse este o încălcare cultuală gravă: 2Cr 26,16-21. până în ziua morții sale și a locuit într-o casă separată. Iar Iotám, fiul regelui, era [responsabil] peste palat#15,5 Acest titlu este dat și altor personaje: 1Rg 4,6; 16,9; 18,3; Is 22,15. Este singurul caz de coregență indicat în mod explicit în Biblie. judecând poporul țării.
6Celelalte fapte ale lui Azaría și tot ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda? 7Azaría a adormit cu părinții săi și l-au îngropat cu părinții săi în cetatea lui Davíd. Și a devenit rege Iotám, fiul lui, în locul său.
Domnia lui Zaharía în Israél (743 î.C.)#15,8 E ultimul rege din dinastia lui Iehù, cea mai numeroasă și cea mai durabilă în timp în Regatul de Nord.
8În anul al treizeci și optulea al lui Azaría, regele lui Iúda, a devenit rege Zaharía, fiul lui Ieroboám, peste Israél la Samaría. A fost rege șase luni. 9El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, cum au făcut părinții lui; nu s-a îndepărtat de păcatele lui Ieroboám, fiul lui Nebát, care l-a făcut pe Israél să păcătuiască.
10Șalúm, fiul lui Iábeș, a conspirat împotriva lui, l-a lovit înaintea poporului#15,10 LXX, unele versiuni vechi și traduceri moderne au: „la Ibleam”., l-a omorât și a domnit el în locul lui.
11Celelalte fapte ale lui Zaharía, iată, sunt scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél. 12Acesta este cuvântul Domnului pe care îl spusese lui Iehú: „Fiii tăi#15,12 Cei patru descendenți ai lui Iehù au fost: Ioahàz, Ioaș, Ieroboàm al II-lea și Zaharía. vor sta pe tronul lui Israél până la a patra [generație]”. Și așa a fost.
Domnia lui Șalúm în Israél (743 î.C.)#15,13 Domnia lui Șalùm este atât de scurtă, încât e prezentată fără judecata morală obișnuită. Practic, informația despre domnia lui coincide cu aceea a înfrângerii din partea rivalului Menahèm.
13Șalúm, fiul lui Iábeș, a început să domnească în al treizeci și nouălea an al lui Ozía, regele lui Iúda. Și a fot rege o lună la Samaría. 14Menahém, fiul lui Gadí, s-a suit din Tirțá#15,14 Este vechea capitală a regatului lui Israèl (1Rg 14,17; 15,21.33; 16,8). și a venit la Samaría. L-a lovit pe Șalúm, fiul lui Iábeș, și l-a omorât. Și a devenit rege el în locul lui.
15Celelalte fapte ale lui Șalúm, conspirația pe care a făcut-o, iată-le scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél. 16Atunci Menahém a lovit [cetatea] Tifsáh#15,16 Acceptarea numelui acestei cetăți, așa cum se află în text, este problematică. Menționată în 1Rg 5,4, ar fi o cetate așezată pe Eufràt, deci în afara evenimentelor relatate. De aceea, unii propun în loc de „Tifsàh”, „Tappùah”, probabil actualul Seík Abu-Zaràd, la 15 km sud de Nàblus. și pe toți cei care erau în ea, ca și ținuturile ei dinspre Tirțá. L-a lovit pentru că nu a deschis porțile. Și a spintecat toate femeile însărcinate.
Domnia lui Menahém în Israél (743-738 î.C.)
17În anul al treizeci și nouălea al lui Azaría, regele lui Iúda, a domnit Menahém, fiul lui Gadí, peste Israél timp de zece ani la Samaría. 18El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului. În toate zilele [vieții] sale nu s-a îndepărtat de la păcatele lui Ieroboám, fiul lui Nebát, care l-a făcut pe Israél să păcătuiască.
19Pul#15,19 Este vorba de Tíglat-Píleser al III-lea (745-727 î.C.) care, în anul 729 î.C., după ce a cucerit Babilonul, și-a luat numele de „Pulù”. Analele asiriene confirmă acest fapt, la fel ca și acceptarea tributului din partea suveranilor Síriei și a lui Menahèm din Samaría., regele Asíriei, a venit împotriva țării. Dar Menahém i-a dat lui Pul o mie de talánți de argint ca să-l ajute să-și întărească domnia#15,19 Lit.: „ca să fie cu mâinile lui și să-i întărească regalitatea în mâna lui”.. 20Menahém a scos argintul din Israél, de la toți cei înstăriți#15,20 Lit.: „viteji puternici”. Practic, este vorba de cetățenii obligați la serviciul militar în timp de război; ei se bucurau de o anumită stare materială., câte cinci sícli de fiecare, și l-a dat regelui Asíriei. Și s-a întors regele Asíriei și nu a rămas acolo, în țară.
21Celelalte fapte ale lui Menahém, tot ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél? 22Menahém a adormit cu părinții săi. Și a domnit Pécahia, fiul său, în locul lui.
Domnia lui Pécahia în Israél (738 – 737 î.C.)#15,23 Unica informație relevantă este lovitura de stat suferită de Pècahía din partea lui Pècah, care provenea din Galaàd și aparținea cu mare probabilitate partidului filo-sirian, în opoziție cu cel filo-asirian, pe care se sprijinea politica lui Pècahía, în continuitate cu cea a tatălui său, Menahèm.
23În al cincizecilea an al lui Azaría, regele lui Iúda, a fost rege peste Israél Pécahia, fiul lui Menahém, la Samaría. Și a domnit doi ani. 24El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului. Nu s-a îndepărtat de la păcatele lui Ieroboám, fiul lui Nebát, care l-a făcut pe Israél să păcătuiască.
25Pécah, fiul lui Remalía, slujitorul lui, a conspirat împotriva lui; l-a lovit la Samaría, în palatul casei regale, cu Argób și Arié. Cu el erau cincizeci de oameni dintre fiii lui Galaád#15,25 Sunt locuitori din Transiordania (2Sam 17,27; 19,32; 1Rg 2,7).. L-a omorât și a devenit rege în locul lui. 26Celelalte fapte ale lui Pécahia, tot ce a făcut el, iată-le scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél.
Domnia lui Pécah în Israél (737 – 732 î.C.)#15,27 Două fapte constituie nucleul domniei lui Pècah: a doua invazie asiriană și conspirația. Terminând luptele pe frontul oriental cu supunerea definitivă a Armeniei, atenția asiriană se îndreaptă spre occident, unde se întărea frontul anti-asirian. Tíglat-Píleser pornește marșul de la frontiera de nord a Israèlului (Iion, Àbel-Bet-Maàca) către nord-vestul Lacului Hùle (Chèdeș: este actualul Qadàș, la nord-vest de Lacul Hùle) și, deci, la vest de acest lac. Localitatea Ianoah nu a fost identificată: probabil este în apropierea actualului Kefàr-Gileàdi, în partea de nord a Palestinei. Partea cea mai bună a Israèlului a ajuns în stăpânirea regelui asirian, care a împărțit-o în trei provincii: Galaàd, în Transiordania; Meghído, cu anexarea Galilèii, și Dor, pe coasta Mediterană. Lovitura de stat a lui Osèa, filo-asirian, a oprit invazia. Aceste fapte sunt amintite pe o inscripție a lui Tíglat-Píleser. Invazia menționată poate fi datată la 733-732 î.C.
27În anul al cincizeci și doilea al lui Azaría, regele lui Iúda, a fost rege peste Israél Pécah, fiul lui Remalía, la Samaría. Și a fost rege douăzeci de ani#15,27 Este vorba de un număr corupt, întrucât Pècah nu a putut să domnească mai mult de 4 sau 5 ani. Textele asiriene ne dau mărturie că în 738 î.C. era încă la domnie Menahèm, iar în 732 î.C. a început să domnească Osèa, succesorul lui Pècah.. 28El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului. Nu s-a îndepărtat de la păcatele lui Ieroboám, fiul lui Nebát, care l-a făcut pe Israél să păcătuiască.
29În zilele lui Pécah, regele lui Israél, a venit Tiglát-Piléser, regele Asíriei, și a luat [cetățile] Ión, Ábel-Bet-Maáca, Ianóah, Chédeș, Hațór#15,29 Este actualul Tell-el-Qedàh, la sud-vest de același lac., Galaád și Galiléea, tot ținutul lui Neftáli, iar [pe locuitori] i-a deportat în Asíria. 30Oséa, fiul lui Elá, a conspirat#15,30 Analele lui Tíglat-Píleser al III-lea informează că acțiunea uzurpatoare a lui Osèa a avut sprijinul asirienilor. împotriva lui Pécah, fiul lui Remalía; l-a lovit, l-a omorât și a devenit rege el în locul lui în al douăzecilea an al lui Iotám, fiul lui Ozía#15,30 Ultima parte a acestui verset, adică precizarea temporală a domniei lui Iotàm, se află numai în TM..
31Celelalte fapte ale lui Pécah, tot ce a făcut el, iată-le scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél.
Domnia lui Iotám în Iúda (740 – 736 î.C.)#15,32 Relatarea este paralelă cu 2Cr 27,1-4.7-9. Este menționată construirea porții superioare a templului ( 2Rg 15,35), fragment dintr-o activitate edilitară descrisă mai amplu în 2Cr 27,3-4. Evenimentul cel mai important pe plan istoric este începutul războiului siro-efraimit. Pècah și Rețín din Damasc vor să-l forțeze pe Ioatàm să intre în coaliția lor pentru a frâna expansiunea Asíriei (cf. Is 7–8).
32În al doilea an al lui Pécah, fiul lui Remalía, regele lui Israél, a devenit rege Iotám, fiul lui Ozía, regele lui Iúda. 33Avea douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a fost rege șaisprezece#15,33 Această indicație cronologică este repetată de trei ori în 2Cr 27,1-9; sunt incluși cu siguranță anii în care Iotàm a guvernat împreună cu tatăl său bolnav (v. 5). ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Ierușá, fiica lui Țadóc. 34El a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului: a făcut conform cu tot ceea ce a făcut Ozía, tatăl său. 35Numai că înălțimile nu le-a îndepărtat. Poporul mai aducea încă jertfe și tămâie pe înălțimi. [Iotám] a zidit poarta de sus#15,35 Este, fără îndoială, cea amintită în Ier 20,2 ca poarta superioară a lui Beniamín și se află în partea de nord a Ierusalímului. a casei Domnului.
36Celelalte fapte ale lui Iotám, tot ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda? 37În zilele acelea, Domnul a început să-i trimită împotriva lui Iúda pe Rețín#15,37 Este ultimul rege arameu din Damàsc, mai înainte ca cetatea să fi fost ocupată de către asirieni (cf. 2Rg 16,9). Documentele asiriene și LXX îi dau numele „Rațòn”., regele lui Arám, și pe Pécah, fiul lui Remalía. 38Iotám a adormit cu părinții săi și a fost îngropat cu părinții săi în cetatea lui Davíd, tatăl său. Și a fost rege Aház, fiul lui, în locul său. #3,3 #2Cr 26,1-23 #12,4 #3,3 #3,3 #3,3 #3,3 #2Cr 27,1-9 #12,4
Selectat acum:
2 Regi 15: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
2 Regi 15
15
Domnia lui Azaría în Iúda (781 – 740 î.C.)#15,0 Azaría, regele lui Iùda, este descris în paralel în 2Cr 26,3-4.21-23. Este indicat cu două nume în 2Rg 15: Azaría (v. 1.8.17.23.27) și Ozía (v. 13.30.32.34). În Cartea Cronicilor, în Amos, Osèa și Isaía este cunoscut cu cel de-al doilea nume. Diferența ar putea să vină din faptul că Azaría era numele de naștere, iar Ozía numele pe care și l-a luat în momentul încoronării. Alte exemple de nume duble: Ioahàz-Șalùm (2Rg 23,30; Ier 22,11; 1Cr 3,15); Eliachím-Ioiachím ( 2Rg 23,34); Matanía-Sedecía (24,17) și, probabil, chiar Iedidía-Solomòn (2Sam 12,24-25).
1În anul al douăzeci și șaptelea al lui Ieroboám, regele lui Israél, a fost rege Azaría, fiul lui Amasía, regele lui Iúda. 2Avea șaisprezece ani când a devenit rege și a domnit cincizeci și doi de ani la Ierusalím. Numele mamei lui era Iecolía din Ierusalím. 3El a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului, conform cu tot ce a făcut Amasía, tatăl lui. 4Numai că înălțimile nu le-a îndepărtat. Poporul mai aducea încă jertfe și tămâie pe înălțimi.
5Domnul l-a lovit pe rege și el a fost lepros#15,5 Lepra este o pedeapsă din partea lui Dumnezeu (cf. Num 12,10-15; 2Rg 5,27). Pentru autorul Cărții Cronicilor, motivul acestei pedepse este o încălcare cultuală gravă: 2Cr 26,16-21. până în ziua morții sale și a locuit într-o casă separată. Iar Iotám, fiul regelui, era [responsabil] peste palat#15,5 Acest titlu este dat și altor personaje: 1Rg 4,6; 16,9; 18,3; Is 22,15. Este singurul caz de coregență indicat în mod explicit în Biblie. judecând poporul țării.
6Celelalte fapte ale lui Azaría și tot ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda? 7Azaría a adormit cu părinții săi și l-au îngropat cu părinții săi în cetatea lui Davíd. Și a devenit rege Iotám, fiul lui, în locul său.
Domnia lui Zaharía în Israél (743 î.C.)#15,8 E ultimul rege din dinastia lui Iehù, cea mai numeroasă și cea mai durabilă în timp în Regatul de Nord.
8În anul al treizeci și optulea al lui Azaría, regele lui Iúda, a devenit rege Zaharía, fiul lui Ieroboám, peste Israél la Samaría. A fost rege șase luni. 9El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, cum au făcut părinții lui; nu s-a îndepărtat de păcatele lui Ieroboám, fiul lui Nebát, care l-a făcut pe Israél să păcătuiască.
10Șalúm, fiul lui Iábeș, a conspirat împotriva lui, l-a lovit înaintea poporului#15,10 LXX, unele versiuni vechi și traduceri moderne au: „la Ibleam”., l-a omorât și a domnit el în locul lui.
11Celelalte fapte ale lui Zaharía, iată, sunt scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél. 12Acesta este cuvântul Domnului pe care îl spusese lui Iehú: „Fiii tăi#15,12 Cei patru descendenți ai lui Iehù au fost: Ioahàz, Ioaș, Ieroboàm al II-lea și Zaharía. vor sta pe tronul lui Israél până la a patra [generație]”. Și așa a fost.
Domnia lui Șalúm în Israél (743 î.C.)#15,13 Domnia lui Șalùm este atât de scurtă, încât e prezentată fără judecata morală obișnuită. Practic, informația despre domnia lui coincide cu aceea a înfrângerii din partea rivalului Menahèm.
13Șalúm, fiul lui Iábeș, a început să domnească în al treizeci și nouălea an al lui Ozía, regele lui Iúda. Și a fot rege o lună la Samaría. 14Menahém, fiul lui Gadí, s-a suit din Tirțá#15,14 Este vechea capitală a regatului lui Israèl (1Rg 14,17; 15,21.33; 16,8). și a venit la Samaría. L-a lovit pe Șalúm, fiul lui Iábeș, și l-a omorât. Și a devenit rege el în locul lui.
15Celelalte fapte ale lui Șalúm, conspirația pe care a făcut-o, iată-le scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél. 16Atunci Menahém a lovit [cetatea] Tifsáh#15,16 Acceptarea numelui acestei cetăți, așa cum se află în text, este problematică. Menționată în 1Rg 5,4, ar fi o cetate așezată pe Eufràt, deci în afara evenimentelor relatate. De aceea, unii propun în loc de „Tifsàh”, „Tappùah”, probabil actualul Seík Abu-Zaràd, la 15 km sud de Nàblus. și pe toți cei care erau în ea, ca și ținuturile ei dinspre Tirțá. L-a lovit pentru că nu a deschis porțile. Și a spintecat toate femeile însărcinate.
Domnia lui Menahém în Israél (743-738 î.C.)
17În anul al treizeci și nouălea al lui Azaría, regele lui Iúda, a domnit Menahém, fiul lui Gadí, peste Israél timp de zece ani la Samaría. 18El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului. În toate zilele [vieții] sale nu s-a îndepărtat de la păcatele lui Ieroboám, fiul lui Nebát, care l-a făcut pe Israél să păcătuiască.
19Pul#15,19 Este vorba de Tíglat-Píleser al III-lea (745-727 î.C.) care, în anul 729 î.C., după ce a cucerit Babilonul, și-a luat numele de „Pulù”. Analele asiriene confirmă acest fapt, la fel ca și acceptarea tributului din partea suveranilor Síriei și a lui Menahèm din Samaría., regele Asíriei, a venit împotriva țării. Dar Menahém i-a dat lui Pul o mie de talánți de argint ca să-l ajute să-și întărească domnia#15,19 Lit.: „ca să fie cu mâinile lui și să-i întărească regalitatea în mâna lui”.. 20Menahém a scos argintul din Israél, de la toți cei înstăriți#15,20 Lit.: „viteji puternici”. Practic, este vorba de cetățenii obligați la serviciul militar în timp de război; ei se bucurau de o anumită stare materială., câte cinci sícli de fiecare, și l-a dat regelui Asíriei. Și s-a întors regele Asíriei și nu a rămas acolo, în țară.
21Celelalte fapte ale lui Menahém, tot ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél? 22Menahém a adormit cu părinții săi. Și a domnit Pécahia, fiul său, în locul lui.
Domnia lui Pécahia în Israél (738 – 737 î.C.)#15,23 Unica informație relevantă este lovitura de stat suferită de Pècahía din partea lui Pècah, care provenea din Galaàd și aparținea cu mare probabilitate partidului filo-sirian, în opoziție cu cel filo-asirian, pe care se sprijinea politica lui Pècahía, în continuitate cu cea a tatălui său, Menahèm.
23În al cincizecilea an al lui Azaría, regele lui Iúda, a fost rege peste Israél Pécahia, fiul lui Menahém, la Samaría. Și a domnit doi ani. 24El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului. Nu s-a îndepărtat de la păcatele lui Ieroboám, fiul lui Nebát, care l-a făcut pe Israél să păcătuiască.
25Pécah, fiul lui Remalía, slujitorul lui, a conspirat împotriva lui; l-a lovit la Samaría, în palatul casei regale, cu Argób și Arié. Cu el erau cincizeci de oameni dintre fiii lui Galaád#15,25 Sunt locuitori din Transiordania (2Sam 17,27; 19,32; 1Rg 2,7).. L-a omorât și a devenit rege în locul lui. 26Celelalte fapte ale lui Pécahia, tot ce a făcut el, iată-le scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél.
Domnia lui Pécah în Israél (737 – 732 î.C.)#15,27 Două fapte constituie nucleul domniei lui Pècah: a doua invazie asiriană și conspirația. Terminând luptele pe frontul oriental cu supunerea definitivă a Armeniei, atenția asiriană se îndreaptă spre occident, unde se întărea frontul anti-asirian. Tíglat-Píleser pornește marșul de la frontiera de nord a Israèlului (Iion, Àbel-Bet-Maàca) către nord-vestul Lacului Hùle (Chèdeș: este actualul Qadàș, la nord-vest de Lacul Hùle) și, deci, la vest de acest lac. Localitatea Ianoah nu a fost identificată: probabil este în apropierea actualului Kefàr-Gileàdi, în partea de nord a Palestinei. Partea cea mai bună a Israèlului a ajuns în stăpânirea regelui asirian, care a împărțit-o în trei provincii: Galaàd, în Transiordania; Meghído, cu anexarea Galilèii, și Dor, pe coasta Mediterană. Lovitura de stat a lui Osèa, filo-asirian, a oprit invazia. Aceste fapte sunt amintite pe o inscripție a lui Tíglat-Píleser. Invazia menționată poate fi datată la 733-732 î.C.
27În anul al cincizeci și doilea al lui Azaría, regele lui Iúda, a fost rege peste Israél Pécah, fiul lui Remalía, la Samaría. Și a fost rege douăzeci de ani#15,27 Este vorba de un număr corupt, întrucât Pècah nu a putut să domnească mai mult de 4 sau 5 ani. Textele asiriene ne dau mărturie că în 738 î.C. era încă la domnie Menahèm, iar în 732 î.C. a început să domnească Osèa, succesorul lui Pècah.. 28El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului. Nu s-a îndepărtat de la păcatele lui Ieroboám, fiul lui Nebát, care l-a făcut pe Israél să păcătuiască.
29În zilele lui Pécah, regele lui Israél, a venit Tiglát-Piléser, regele Asíriei, și a luat [cetățile] Ión, Ábel-Bet-Maáca, Ianóah, Chédeș, Hațór#15,29 Este actualul Tell-el-Qedàh, la sud-vest de același lac., Galaád și Galiléea, tot ținutul lui Neftáli, iar [pe locuitori] i-a deportat în Asíria. 30Oséa, fiul lui Elá, a conspirat#15,30 Analele lui Tíglat-Píleser al III-lea informează că acțiunea uzurpatoare a lui Osèa a avut sprijinul asirienilor. împotriva lui Pécah, fiul lui Remalía; l-a lovit, l-a omorât și a devenit rege el în locul lui în al douăzecilea an al lui Iotám, fiul lui Ozía#15,30 Ultima parte a acestui verset, adică precizarea temporală a domniei lui Iotàm, se află numai în TM..
31Celelalte fapte ale lui Pécah, tot ce a făcut el, iată-le scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Israél.
Domnia lui Iotám în Iúda (740 – 736 î.C.)#15,32 Relatarea este paralelă cu 2Cr 27,1-4.7-9. Este menționată construirea porții superioare a templului ( 2Rg 15,35), fragment dintr-o activitate edilitară descrisă mai amplu în 2Cr 27,3-4. Evenimentul cel mai important pe plan istoric este începutul războiului siro-efraimit. Pècah și Rețín din Damasc vor să-l forțeze pe Ioatàm să intre în coaliția lor pentru a frâna expansiunea Asíriei (cf. Is 7–8).
32În al doilea an al lui Pécah, fiul lui Remalía, regele lui Israél, a devenit rege Iotám, fiul lui Ozía, regele lui Iúda. 33Avea douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a fost rege șaisprezece#15,33 Această indicație cronologică este repetată de trei ori în 2Cr 27,1-9; sunt incluși cu siguranță anii în care Iotàm a guvernat împreună cu tatăl său bolnav (v. 5). ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Ierușá, fiica lui Țadóc. 34El a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului: a făcut conform cu tot ceea ce a făcut Ozía, tatăl său. 35Numai că înălțimile nu le-a îndepărtat. Poporul mai aducea încă jertfe și tămâie pe înălțimi. [Iotám] a zidit poarta de sus#15,35 Este, fără îndoială, cea amintită în Ier 20,2 ca poarta superioară a lui Beniamín și se află în partea de nord a Ierusalímului. a casei Domnului.
36Celelalte fapte ale lui Iotám, tot ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda? 37În zilele acelea, Domnul a început să-i trimită împotriva lui Iúda pe Rețín#15,37 Este ultimul rege arameu din Damàsc, mai înainte ca cetatea să fi fost ocupată de către asirieni (cf. 2Rg 16,9). Documentele asiriene și LXX îi dau numele „Rațòn”., regele lui Arám, și pe Pécah, fiul lui Remalía. 38Iotám a adormit cu părinții săi și a fost îngropat cu părinții săi în cetatea lui Davíd, tatăl său. Și a fost rege Aház, fiul lui, în locul său. #3,3 #2Cr 26,1-23 #12,4 #3,3 #3,3 #3,3 #3,3 #2Cr 27,1-9 #12,4
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași