2 Regi 17
17
Oséa, ultimul rege al lui Israél (732 – 724 î.C.)#17,0 Capitolul cuprinde două secțiuni, fiecare constituită dintr-o relatare istorică și o considerație teologico-parenetică. Prima secțiune (v. 1-23) descrie cucerirea Samaríei și dezvoltă un rechizitoriu amănunțit cu privire la infidelitățile Israèlului față de Dumnezeul său, cauza principală a distrugerii regatului. Secțiunea a doua (v. 24-41) subliniază sincretismul religios al samaritenilor care i-a împiedicat să evite idolatria interzisă de legea divină.
1În anul al doisprezecelea al lui Aház, regele lui Iúda, Oséa, fiul lui Elá, a fost rege peste Israél la Samaría timp de nouă ani. 2El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, dar nu ca regii lui Israél care au fost înaintea lui.
3Salmánasár#17,3 Este vorba de Salmànasar al V-lea, fiul și succesorul lui Tíglat-Píleser al III-lea. A domnit între 727-722 î.C. Domnia lui a fost subminată de numeroase răscoale din interior și din exterior. În expediția condusă împotriva cetăților feniciene care încercaseră să îndepărteze jugul robiei, a primit tributul anual de la Osèa., regele Asíriei, a urcat împotriva lui: Oséa i-a devenit vasal#17,3 Lit.: „sclav”. și i-a plătit#17,3 Lit.: „i-a întors”. tribut. 4Regele Asíriei a descoperit la Oséa o conspirație, întrucât a trimis mesageri la So#17,4 Este varianta TM și e identificat cu „Sib’e” sau „Sib’u”, denumit în textele asiriene Turtànu (= „generalul șef”). Multe traduceri moderne consideră termenul ca numele unei cetăți, Sàis, în care s-ar fi dus mesagerii lui Osèa., regele Egiptului, și nu i-a mai plătit tribut regelui Asíriei ca în fiecare an#17,4 Alianța cu Egiptul și refuzul plătirii tributului anual sunt semnele revoltei lui Osèa (cf. 2Rg 3,4-5). . Dar regele Asíriei l-a arestat și l-a legat în închisoare.
Luarea Samaríei (722 î.C.)
5Regele Asíriei a invadat toată țara; a urcat împotriva Samaríei și a asediat-o timp de trei ani. 6În anul al nouălea al lui Oséa, regele Asíriei a luat Samaría#17,6 După trei ani de rezistență eroică împotriva asirienilor care o asediau, Samaría a capitulat probabil la începutul toamnei anului 722 î.C. Acest fapt este confirmat de textele cuneiforme, care atribuie victoria lui Sàrgon al II-lea, succesorul lui Salmànasar al V-lea, în afară de Cronica Babiloniană. Totuși, mulți sunt de părere că textul biblic are dreptate, întrucât atribuirea cuceririi Samaríei lui Sàrgon al II-lea s-ar fi datorat faptului că acesta a început să domnească în același an sau pentru că, deoarece era comandant al armatei, ar fi luat parte la cucerirea Samaríei. și a deportat Israélul în Asíria și i-a pus să locuiască la Haláh și la Habór, lângă râul Gozán, și în cetățile mezilor#17,6 Halàh este o localitate din apropierea cetății Haràn, în Mesopotamia de Nord. Habòr este un afluent de pe partea stângă a Eufràtului, tot în Mesopotamia de Nord. Gozàn este actuala localitate Tell-Halàf, corespunzând cu localitatea Guzàna din textele asiriene. Mezii ocupă regiunea de la est de Mesopotamia..
Motivarea ruinării lui Israél#17,7 Pentru autorul cărții, păcatul originar al Regatului lui Israèl a fost schisma religioasă și cultul vițeilor de la Bètel și Dan (cf. 1Rg 12,26-33). În afară de aceasta, 2Rg 17 stigmatizează sincretismul religios (v. 7-18) și include și Regatul lui Iùda în aceeași soartă a Israèlului (v. 19-20).
7Lucrul acesta s-a întâmplat pentru că fiii lui Israél au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lor, care-i scosese din țara Egiptului, de sub mâna lui Faraón, regele Egiptului, și pentru că s-au temut de dumnezei străini. 8Au umblat după obiceiurile neamurilor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israél și [în cele] pe care le-au făcut regii lui Israél#17,8 Este o aluzie la inovațiile atribuite lui Ieroboàm I (cf. 1Rg 12,26-32) și considerate păcatul prin excelență al regilor lui Israèl și al poporului său (cf. 2Rg 17,19).. 9Fiii lui Israél au făcut în ascuns împotriva Domnului Dumnezeului lor [lucruri] care nu sunt bune. Și-au zidit înălțimi în toate cetățile lor, de la turnul străjerilor până la cetățile întărite#17,9 Expresie pentru a desemna toate localitățile locuite, mici sau mari.. 10Și-au ridicat stele și Așére pe orice colină înaltă și sub orice copac verde. 11Și acolo au ars tămâie pe toate înălțimile ca neamurile pe care le alungase Domnul dinaintea lor și au făcut lucruri rele, mâniindu-l pe Domnul. 12Au slujit idolilor despre care Domnul le zisese: „Să nu faceți lucrul acesta!”.
13Domnul a dat mărturie împotriva lui Israél și împotriva lui Iúda prin toți profeții lui, prin toți văzătorii, zicând: „Întoarceți-vă de la căile voastre rele și păziți poruncile mele, toate hotărârile mele conform cu toată legea pe care v-am dat-o#17,13 Lit.: „v-am trimis-o”. prin slujitorii mei, profeții!”#17,13 Expresia se întâlnește pentru prima dată în Am 3,7, dar îi aparține în special lui Ieremía (Ier 7,25; 25,4; 26,5 etc.).. 14Dar ei n-au ascultat, și-au înțepenit grumazul așa cum au făcut#17,14 Lit.: „ca grumazul părinților lor”. părinții lor care nu au rămas fideli Domnului Dumnezeului lor. 15Au refuzat hotărârile lui și alianța pe care o încheiase cu părinții lor și mărturiile lui pe care le-a dat înaintea lor: au mers după alte deșertăciuni și au comis nebuniile altor popoare care îi înconjurau și despre care le poruncise Domnul: „Să nu faceți ca ele!”. 16Au părăsit toate poruncile Domnului Dumnezeului lor, și-au făcut chipuri turnate – doi viței – și-au făcut o Așéră, s-au închinat la toată oștirea cerească#17,16 Lit.: „armata cerurilor”. Este o condamnare a cultelor astrale de influență asiriană (cf. Dt 4,19; 17,3). și i-au slujit lui Báal. 17I-au trecut pe fiii lor și pe fiicele lor prin foc, s-au dedat la ghicit și la descântece, s-au vândut ca să facă ceea ce este rău în ochii Domnului, mâniindu-l. 18Domnul s-a mâniat foarte mult împotriva lui Israél și i-a îndepărtat de la fața lui. N-a rămas decât tribul lui Iúda.
19Dar nici Iúda nu a păzit poruncile Domnului Dumnezeului lui, ci a umblat după obiceiurile pe care Israél le făcuse. 20Domnul a respins toată descendența lui Israél; i-a umilit și i-a dat în mâna cotropitorilor până când i-a îndepărtat de la fața sa. 21Căci Israél s-a dezlipit de casa lui Davíd și l-au făcut rege pe Ieroboám, fiul lui Nebát. Ieroboám l-a sedus pe Israél să nu-l mai urmeze pe Domnul și l-a făcut să săvârșească un păcat mare. 22Fiii lui Israél au umblat în toate păcatele pe care le făcuse Ieroboám: nu s-au abătut de la ele 23până când l-a îndepărtat Domnul pe Israél de la fața lui, după cum spusese prin toți slujitorii lui, profeții. Israél a fost deportat din țara lui în Asíria până în ziua de azi.
Originea Samarítenilor#17,24 Nu există dubii cu privirea la istoricitatea faptului, întrucât substituirea locuitorilor Samaríei cu alte populații este confirmată și de textele asiriene. Relatarea biblică prezintă simplificări și generalizări câteodată destul de evidente: mai întâi nu au fost deportați toți locuitorii țării, așa cum afirmă autorul (v. 24-25), ci numai cei cu o anumită stare. Evenimentul este confirmat de faptul că nu a dispărut total iahvismul (v. 25-28). În al doilea rând, sunt rezumate într-o singură relatare diferitele faze ale colonizării făcute în epoci succesive (v. 24).
24Regele Asíriei a adus [oameni] din Babilón, din Cutá#17,24 Astăzi, Tell-Ibrahím, la 28 km nord-est de Babilon., din Avá#17,24 Este probabil actualul Tell-Kàfra-Àia, pe Orònte, la sud-vest de Homs, în Síria., din Hamát#17,24 Este localitatea Hamà din Síria. și din Sefarváim#17,24 Corespunde localității Sibràim din Ez 47,16, situată între Damasc și Hamà. și i-a așezat în cetățile Samaríei în locul fiilor lui Israél. Ei au moștenit Samaría și au locuit în cetățile ei.
25Când au început ei să locuiască acolo, nu se temeau de Domnul, iar Domnul a trimis împotriva lor lei care-i omorau. 26Atunci, i-au spus regelui Asíriei: „Neamurile pe care le-ai strămutat și le-ai așezat în cetățile Samaríei nu cunosc judecata Dumnezeului țării#17,26 Domnul nu reprezintă pentru aceste populații decât un zeu printre alții: nu este decât zeul țării pe care o stăpânește și căruia trebuie să-i dea cultul cuvenit (cf. 1Sam 26,19, unde „a părăsi Israèlul” înseamnă a se vedea condamnat la a sluji altor zei).. El a trimis împotriva lor lei care îi omoară până când vor ști judecata Dumnezeului țării”. 27Atunci regele Asíriei a poruncit, zicând: „Trimiteți-l pe unul dintre preoții pe care i-ați deportat de acolo; să meargă să se așeze acolo și să îi învețe#17,27 Unul dintre rolurile preotului era învățarea legii (cf. Ier 18,18; Ez 7,26; Mih 3,11). judecata Dumnezeului țării!”. 28Unul dintre preoții care fuseseră deportați din Samaría a venit și s-a așezat la Bétel și i-a învățat cum să se teamă de Domnul.
29Dar fiecare popor și-a făcut dumnezeii săi și i-au pus în casele de pe înălțimile pe care le făcuseră Samarítenii, fiecare în cetățile în care locuiau. 30Oamenii din Babilón l-au făcut pe Sucót-Benót#17,30 În traducere, „corturile fetelor”. Se poate recunoaște în acest nume „Sakkùt”, numele babilonian al planetei Saturn (cf. Am 5,26), și Banítu, epitetul zeiței Ištàr.; oamenii din Cut l-au făcut pe Nergál#17,30 Este zeul infernului și al ciumei., iar oamenii din Hamát l-au făcut pe Așimá#17,30 Probabil este zeița Simà din perioada elenistică (cf. și Am 8,14) și Asím-Bètel din papirusurile aramaice de la Elefantína., 31cei din Avá i-au făcut pe Nibház#17,31 Este divinitatea elamită Ibnà-Hazà. și Tartác#17,31 Probabil divinitatea elamită Dag-Dàdra sau Taqtàtra.; cei din Sefarváim i-au ars pe copiii lor în foc [în cinstea] lui Adramélec#17,31 În trad.: „Hadàd este rege”, este zeul Adàd-Milki, venerat la Tell-Halàf. și Anamélec#17,31 În trad.: „Anàt a regelui”, este zeița protectoare din cetatea Adàd., dumnezeii din Sefarváim. 32Ei se temeau și de Domnul, însă și-au făcut, din tot poporul#17,32 Lit.: „din toate extremitățile”., preoți ai înălțimilor care aduceau cult#17,32 Lit.: „care făceau”. pentru ei în templele de pe înălțimi. 33Se temeau și de Domnul, dar îi slujeau și pe zeii lor, după judecata neamurilor care fuseseră deportate de acolo. 34Până în ziua de astăzi ei fac după judecățile lor de mai înainte: nu fac după hotărârile lui, după judecățile lui, după legea și porunca pe care le-a dat-o Domnul fiilor lui Iacób, căruia i-a dat numele de Israél.
35Domnul încheiase o alianță cu ei și le poruncise: „Să nu vă temeți de alți dumnezei și să nu vă prosternați înaintea lor; să nu-i slujiți și să nu le aduceți jertfe, 36ci numai Domnului, care v-a scos din țara Egiptului cu mână puternică și braț întins: de el să vă temeți, înaintea lui să vă prosternați și să-i aduceți jertfe! 37Să păziți hotărârile, judecățile, legea și porunca pe care a scris-o pentru voi, împlinindu-le în toate zilele! Să nu vă temeți de alți zei, 38să nu uitați alianța pe care am încheiat-o cu voi! Să nu vă temeți de alți zei! 39Ci să vă temeți de Domnul Dumnezeul vostru și el vă va elibera din mâna tuturor dușmanilor voștri!”. 40Însă ei nu au ascultat și au făcut după judecățile lor de mai înainte. 41Aceste popoare s-au temut de Domnul, dar slujeau și idolilor lor. Și fiii lor și fiii fiilor lor fac cum au făcut părinții lor până în ziua de azi#17,41 Din acest amestec de populații s-au născut Samarítenii, și sincretismul lor religios care este admonestat de Ilie, spunând că este imposibil a sluji la doi stăpâni ( 1Rg 18,21). Aici își are originea antipatia profundă pe care iudeii au manifestat-o întotdeauna față de samariteni, antipatie regăsită și în Noul Testament (cf. Lc 10,30-37; In 4,9).. #Dt 28,36; Os 9,3; Am 5,27 #Ex 32,4.8; Lev 11,45; Dt 20,1; Jud 2,1; 1Sam 8,8; 10,18; 12,6; 2Sam 12,28; Ier 2,6; 11,7; 16,14; 23,7; Am 2,10; 3,1; 9,7; Mih 6,4; Ps 81,11 #Dt 29,25 #17,6 #Dt 9,29; Ier 27,5; 32,17
Selectat acum:
2 Regi 17: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
2 Regi 17
17
Oséa, ultimul rege al lui Israél (732 – 724 î.C.)#17,0 Capitolul cuprinde două secțiuni, fiecare constituită dintr-o relatare istorică și o considerație teologico-parenetică. Prima secțiune (v. 1-23) descrie cucerirea Samaríei și dezvoltă un rechizitoriu amănunțit cu privire la infidelitățile Israèlului față de Dumnezeul său, cauza principală a distrugerii regatului. Secțiunea a doua (v. 24-41) subliniază sincretismul religios al samaritenilor care i-a împiedicat să evite idolatria interzisă de legea divină.
1În anul al doisprezecelea al lui Aház, regele lui Iúda, Oséa, fiul lui Elá, a fost rege peste Israél la Samaría timp de nouă ani. 2El a făcut ceea ce este rău în ochii Domnului, dar nu ca regii lui Israél care au fost înaintea lui.
3Salmánasár#17,3 Este vorba de Salmànasar al V-lea, fiul și succesorul lui Tíglat-Píleser al III-lea. A domnit între 727-722 î.C. Domnia lui a fost subminată de numeroase răscoale din interior și din exterior. În expediția condusă împotriva cetăților feniciene care încercaseră să îndepărteze jugul robiei, a primit tributul anual de la Osèa., regele Asíriei, a urcat împotriva lui: Oséa i-a devenit vasal#17,3 Lit.: „sclav”. și i-a plătit#17,3 Lit.: „i-a întors”. tribut. 4Regele Asíriei a descoperit la Oséa o conspirație, întrucât a trimis mesageri la So#17,4 Este varianta TM și e identificat cu „Sib’e” sau „Sib’u”, denumit în textele asiriene Turtànu (= „generalul șef”). Multe traduceri moderne consideră termenul ca numele unei cetăți, Sàis, în care s-ar fi dus mesagerii lui Osèa., regele Egiptului, și nu i-a mai plătit tribut regelui Asíriei ca în fiecare an#17,4 Alianța cu Egiptul și refuzul plătirii tributului anual sunt semnele revoltei lui Osèa (cf. 2Rg 3,4-5). . Dar regele Asíriei l-a arestat și l-a legat în închisoare.
Luarea Samaríei (722 î.C.)
5Regele Asíriei a invadat toată țara; a urcat împotriva Samaríei și a asediat-o timp de trei ani. 6În anul al nouălea al lui Oséa, regele Asíriei a luat Samaría#17,6 După trei ani de rezistență eroică împotriva asirienilor care o asediau, Samaría a capitulat probabil la începutul toamnei anului 722 î.C. Acest fapt este confirmat de textele cuneiforme, care atribuie victoria lui Sàrgon al II-lea, succesorul lui Salmànasar al V-lea, în afară de Cronica Babiloniană. Totuși, mulți sunt de părere că textul biblic are dreptate, întrucât atribuirea cuceririi Samaríei lui Sàrgon al II-lea s-ar fi datorat faptului că acesta a început să domnească în același an sau pentru că, deoarece era comandant al armatei, ar fi luat parte la cucerirea Samaríei. și a deportat Israélul în Asíria și i-a pus să locuiască la Haláh și la Habór, lângă râul Gozán, și în cetățile mezilor#17,6 Halàh este o localitate din apropierea cetății Haràn, în Mesopotamia de Nord. Habòr este un afluent de pe partea stângă a Eufràtului, tot în Mesopotamia de Nord. Gozàn este actuala localitate Tell-Halàf, corespunzând cu localitatea Guzàna din textele asiriene. Mezii ocupă regiunea de la est de Mesopotamia..
Motivarea ruinării lui Israél#17,7 Pentru autorul cărții, păcatul originar al Regatului lui Israèl a fost schisma religioasă și cultul vițeilor de la Bètel și Dan (cf. 1Rg 12,26-33). În afară de aceasta, 2Rg 17 stigmatizează sincretismul religios (v. 7-18) și include și Regatul lui Iùda în aceeași soartă a Israèlului (v. 19-20).
7Lucrul acesta s-a întâmplat pentru că fiii lui Israél au păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului lor, care-i scosese din țara Egiptului, de sub mâna lui Faraón, regele Egiptului, și pentru că s-au temut de dumnezei străini. 8Au umblat după obiceiurile neamurilor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israél și [în cele] pe care le-au făcut regii lui Israél#17,8 Este o aluzie la inovațiile atribuite lui Ieroboàm I (cf. 1Rg 12,26-32) și considerate păcatul prin excelență al regilor lui Israèl și al poporului său (cf. 2Rg 17,19).. 9Fiii lui Israél au făcut în ascuns împotriva Domnului Dumnezeului lor [lucruri] care nu sunt bune. Și-au zidit înălțimi în toate cetățile lor, de la turnul străjerilor până la cetățile întărite#17,9 Expresie pentru a desemna toate localitățile locuite, mici sau mari.. 10Și-au ridicat stele și Așére pe orice colină înaltă și sub orice copac verde. 11Și acolo au ars tămâie pe toate înălțimile ca neamurile pe care le alungase Domnul dinaintea lor și au făcut lucruri rele, mâniindu-l pe Domnul. 12Au slujit idolilor despre care Domnul le zisese: „Să nu faceți lucrul acesta!”.
13Domnul a dat mărturie împotriva lui Israél și împotriva lui Iúda prin toți profeții lui, prin toți văzătorii, zicând: „Întoarceți-vă de la căile voastre rele și păziți poruncile mele, toate hotărârile mele conform cu toată legea pe care v-am dat-o#17,13 Lit.: „v-am trimis-o”. prin slujitorii mei, profeții!”#17,13 Expresia se întâlnește pentru prima dată în Am 3,7, dar îi aparține în special lui Ieremía (Ier 7,25; 25,4; 26,5 etc.).. 14Dar ei n-au ascultat, și-au înțepenit grumazul așa cum au făcut#17,14 Lit.: „ca grumazul părinților lor”. părinții lor care nu au rămas fideli Domnului Dumnezeului lor. 15Au refuzat hotărârile lui și alianța pe care o încheiase cu părinții lor și mărturiile lui pe care le-a dat înaintea lor: au mers după alte deșertăciuni și au comis nebuniile altor popoare care îi înconjurau și despre care le poruncise Domnul: „Să nu faceți ca ele!”. 16Au părăsit toate poruncile Domnului Dumnezeului lor, și-au făcut chipuri turnate – doi viței – și-au făcut o Așéră, s-au închinat la toată oștirea cerească#17,16 Lit.: „armata cerurilor”. Este o condamnare a cultelor astrale de influență asiriană (cf. Dt 4,19; 17,3). și i-au slujit lui Báal. 17I-au trecut pe fiii lor și pe fiicele lor prin foc, s-au dedat la ghicit și la descântece, s-au vândut ca să facă ceea ce este rău în ochii Domnului, mâniindu-l. 18Domnul s-a mâniat foarte mult împotriva lui Israél și i-a îndepărtat de la fața lui. N-a rămas decât tribul lui Iúda.
19Dar nici Iúda nu a păzit poruncile Domnului Dumnezeului lui, ci a umblat după obiceiurile pe care Israél le făcuse. 20Domnul a respins toată descendența lui Israél; i-a umilit și i-a dat în mâna cotropitorilor până când i-a îndepărtat de la fața sa. 21Căci Israél s-a dezlipit de casa lui Davíd și l-au făcut rege pe Ieroboám, fiul lui Nebát. Ieroboám l-a sedus pe Israél să nu-l mai urmeze pe Domnul și l-a făcut să săvârșească un păcat mare. 22Fiii lui Israél au umblat în toate păcatele pe care le făcuse Ieroboám: nu s-au abătut de la ele 23până când l-a îndepărtat Domnul pe Israél de la fața lui, după cum spusese prin toți slujitorii lui, profeții. Israél a fost deportat din țara lui în Asíria până în ziua de azi.
Originea Samarítenilor#17,24 Nu există dubii cu privirea la istoricitatea faptului, întrucât substituirea locuitorilor Samaríei cu alte populații este confirmată și de textele asiriene. Relatarea biblică prezintă simplificări și generalizări câteodată destul de evidente: mai întâi nu au fost deportați toți locuitorii țării, așa cum afirmă autorul (v. 24-25), ci numai cei cu o anumită stare. Evenimentul este confirmat de faptul că nu a dispărut total iahvismul (v. 25-28). În al doilea rând, sunt rezumate într-o singură relatare diferitele faze ale colonizării făcute în epoci succesive (v. 24).
24Regele Asíriei a adus [oameni] din Babilón, din Cutá#17,24 Astăzi, Tell-Ibrahím, la 28 km nord-est de Babilon., din Avá#17,24 Este probabil actualul Tell-Kàfra-Àia, pe Orònte, la sud-vest de Homs, în Síria., din Hamát#17,24 Este localitatea Hamà din Síria. și din Sefarváim#17,24 Corespunde localității Sibràim din Ez 47,16, situată între Damasc și Hamà. și i-a așezat în cetățile Samaríei în locul fiilor lui Israél. Ei au moștenit Samaría și au locuit în cetățile ei.
25Când au început ei să locuiască acolo, nu se temeau de Domnul, iar Domnul a trimis împotriva lor lei care-i omorau. 26Atunci, i-au spus regelui Asíriei: „Neamurile pe care le-ai strămutat și le-ai așezat în cetățile Samaríei nu cunosc judecata Dumnezeului țării#17,26 Domnul nu reprezintă pentru aceste populații decât un zeu printre alții: nu este decât zeul țării pe care o stăpânește și căruia trebuie să-i dea cultul cuvenit (cf. 1Sam 26,19, unde „a părăsi Israèlul” înseamnă a se vedea condamnat la a sluji altor zei).. El a trimis împotriva lor lei care îi omoară până când vor ști judecata Dumnezeului țării”. 27Atunci regele Asíriei a poruncit, zicând: „Trimiteți-l pe unul dintre preoții pe care i-ați deportat de acolo; să meargă să se așeze acolo și să îi învețe#17,27 Unul dintre rolurile preotului era învățarea legii (cf. Ier 18,18; Ez 7,26; Mih 3,11). judecata Dumnezeului țării!”. 28Unul dintre preoții care fuseseră deportați din Samaría a venit și s-a așezat la Bétel și i-a învățat cum să se teamă de Domnul.
29Dar fiecare popor și-a făcut dumnezeii săi și i-au pus în casele de pe înălțimile pe care le făcuseră Samarítenii, fiecare în cetățile în care locuiau. 30Oamenii din Babilón l-au făcut pe Sucót-Benót#17,30 În traducere, „corturile fetelor”. Se poate recunoaște în acest nume „Sakkùt”, numele babilonian al planetei Saturn (cf. Am 5,26), și Banítu, epitetul zeiței Ištàr.; oamenii din Cut l-au făcut pe Nergál#17,30 Este zeul infernului și al ciumei., iar oamenii din Hamát l-au făcut pe Așimá#17,30 Probabil este zeița Simà din perioada elenistică (cf. și Am 8,14) și Asím-Bètel din papirusurile aramaice de la Elefantína., 31cei din Avá i-au făcut pe Nibház#17,31 Este divinitatea elamită Ibnà-Hazà. și Tartác#17,31 Probabil divinitatea elamită Dag-Dàdra sau Taqtàtra.; cei din Sefarváim i-au ars pe copiii lor în foc [în cinstea] lui Adramélec#17,31 În trad.: „Hadàd este rege”, este zeul Adàd-Milki, venerat la Tell-Halàf. și Anamélec#17,31 În trad.: „Anàt a regelui”, este zeița protectoare din cetatea Adàd., dumnezeii din Sefarváim. 32Ei se temeau și de Domnul, însă și-au făcut, din tot poporul#17,32 Lit.: „din toate extremitățile”., preoți ai înălțimilor care aduceau cult#17,32 Lit.: „care făceau”. pentru ei în templele de pe înălțimi. 33Se temeau și de Domnul, dar îi slujeau și pe zeii lor, după judecata neamurilor care fuseseră deportate de acolo. 34Până în ziua de astăzi ei fac după judecățile lor de mai înainte: nu fac după hotărârile lui, după judecățile lui, după legea și porunca pe care le-a dat-o Domnul fiilor lui Iacób, căruia i-a dat numele de Israél.
35Domnul încheiase o alianță cu ei și le poruncise: „Să nu vă temeți de alți dumnezei și să nu vă prosternați înaintea lor; să nu-i slujiți și să nu le aduceți jertfe, 36ci numai Domnului, care v-a scos din țara Egiptului cu mână puternică și braț întins: de el să vă temeți, înaintea lui să vă prosternați și să-i aduceți jertfe! 37Să păziți hotărârile, judecățile, legea și porunca pe care a scris-o pentru voi, împlinindu-le în toate zilele! Să nu vă temeți de alți zei, 38să nu uitați alianța pe care am încheiat-o cu voi! Să nu vă temeți de alți zei! 39Ci să vă temeți de Domnul Dumnezeul vostru și el vă va elibera din mâna tuturor dușmanilor voștri!”. 40Însă ei nu au ascultat și au făcut după judecățile lor de mai înainte. 41Aceste popoare s-au temut de Domnul, dar slujeau și idolilor lor. Și fiii lor și fiii fiilor lor fac cum au făcut părinții lor până în ziua de azi#17,41 Din acest amestec de populații s-au născut Samarítenii, și sincretismul lor religios care este admonestat de Ilie, spunând că este imposibil a sluji la doi stăpâni ( 1Rg 18,21). Aici își are originea antipatia profundă pe care iudeii au manifestat-o întotdeauna față de samariteni, antipatie regăsită și în Noul Testament (cf. Lc 10,30-37; In 4,9).. #Dt 28,36; Os 9,3; Am 5,27 #Ex 32,4.8; Lev 11,45; Dt 20,1; Jud 2,1; 1Sam 8,8; 10,18; 12,6; 2Sam 12,28; Ier 2,6; 11,7; 16,14; 23,7; Am 2,10; 3,1; 9,7; Mih 6,4; Ps 81,11 #Dt 29,25 #17,6 #Dt 9,29; Ier 27,5; 32,17
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași