2 Regi 18
18
VIII. DE LA SFÂRȘITUL REGATULUI LUI ISRAÉL PÂNĂ LA SFÂRȘITUL REGATULUI LUI IÚDA
Ezechía, rege peste Iúda (716 – 687 î.C.)
1În anul al treilea al lui Oséa, fiul lui Elá, regele lui Israél, a devenit rege Ezechía, fiul lui Aház, regele lui Iúda#18,1 Indicațiile cronologice din v. 1.9.10, bazate pe echivalența dintre anul al nouălea al lui Osèa = anul al șaselea al lui Osèa (acest lucru înseamnă 722-721 î.C. = căderea Samaríei), nu sunt în acord cu indicația din v. 13, ce presupune al paisprezecelea an al lui Ezechía = 701 î.C. (invazia lui Senaheríb).. 2Avea#18,2 Evenimentele referitoare la Ezechía se găsesc și în Cartea Profetului Isaía (36–39), uneori într-o ordine diferită, cu anumite omisiuni și adăugiri. Ezechía a fost un credincios fervent. Îndată ce a ajuns pe tronul tatălui său, Ahàz, deși a rămas vasal față de Asíria, s-a angajat energic pentru eliminarea infiltrațiilor religioase pe care tatăl său le favorizase cu destulă ușurință. În această operă de reformă, a fost susținut puternic de profetul Isaía. A urmat o trezire viguroasă din punct de vedere religios, însoțită de o creștere a bunăstării generale și de o renaștere literară. Au apărut și primele încercări de revoltă împotriva Asíriei. În anul 712 î.C., a lipsit puțin ca Regatul lui Iùda să fie atras în aventura nebunească pe care regele din Așdòd a încercat-o împotriva Asíriei, încrezându-se în ajutorul Egiptului. Din fericire, Isaía a reușit să-l descurajeze pe Ezechía și faptele i-au dat dreptate profetului, întrucât Așdòd a fost distrus, iar regele său a fost luat în lanțuri de către asirieni. Între timp, Sàrgon al II-lea a murit asasinat în timpul unei expediții la est de Asiria. I-a urmat fiul său Senaheríb, care a trebuit să înfrunte o situație foarte dificilă creată de Merodàc-Baladàn, regele din Babilòn. Doritor să-și creeze aliați și în vest, acesta din urmă a trimis o delegație și la Ierusalím, pe care regele Ezechía a primit-o cu mare simpatie. Cu siguranță, și în Iùda mulți visau o revoltă împotriva Asíriei. Probabil, și regele era de acord cu aceste apariții, din moment ce a făcut să se sape un canal subteran pe sub colina cetății lui Davíd. În caz de asediu, acesta i-ar fi permis să folosească apa din unicul izvor din Ierusalím. Dorința cetăților feniciene de a reintra în stăpânirea insulei Cipru, luată de Sàrgon al II-lea, a oferit ocazia pentru revoltă. Îndată s-a format o ligă anti- asiriană la care a aderat, printre alții, și Ezechía. Dar Senaheríb s-a mișcat cu hotărâre împotriva ligii. După ce a cucerit mai multe cetăți din Iudèea, regele asirian a asediat și Ierusalímul. A fost constrâns să abandoneze lupta din cauza unei epidemii care i-a decimat armata. În cIùda acestei eliberări nesperate, Ezechía a trebuit să plătească cu un preț greu revolta împotriva Asíriei, întrucât cetățile din vest și din sud-vest cucerite de Senaheríb au fost încredințate statelor Așdòd, Ecron și Gaza, iar Regatul lui Iùda a fost redus la regiunea muntoasă din jurul Ierusalímului. Ezechía și-a dedicat ultimii ani ai domniei sale pentru a repara daunele catastrofei din 701 î.C. douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Abí, fiica lui Zaharía. 3El a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului, conform cu tot ce a făcut Davíd, tatăl său. 4A îndepărtat înălțimile#18,4 Predecesorii lui Ezechía le-au ocolit (1Rg 3,3; 14,23; 15,14; 22,44; 2Rg 12,4; 15,4.35). Distrugerea lor de către Ezechía este un prim pas spre centralizarea cultului în locul ales de Dumnezeu, care nu poate să fie altul decât templul din Ierusalím (cf. Dt 12,11-14)., a sfărâmat stelele, a tăiat Așérele și a tăiat în bucăți șarpele de bronz pe care-l făcuse Moise, căci până în zilele acelea fiii lui Israél îi aduceau tămâie și-l numeau Nehuștán#18,4 Israeliții vedeau în acest obiect în formă de șarpe (în ebr.: „naḥaš”) șarpele din bronz ridicat de Moise (Num 21,6-9; aluzie în In 3,14) și de aceea îl adorau..
5El și-a pus încrederea în Domnul Dumnezeul lui Israél. După el nu a mai fost nimeni ca el între toți regii lui Iúda și nici nu a fost înaintea lui. 6El s-a alipit de Domnul, nu s-a îndepărtat de el și a păzit poruncile pe care i le dăduse Domnul lui Moise. 7Domnul a fost cu el și avea succes oriunde ieșea: s-a răzvrătit#18,7 Atât în 711 î.C., cât mai ales după moartea lui Sàrgon, în 705 î.C. În realitate, situația politică a lui Iùda a rămas nesigură după ce regele Ahàz solicitase sprijinul Asíriei împotriva lui Aràm și Israèl (cf. 2Rg 16,7-9). Totuși, în primii ani ai domniei sale, Ezechía a putut profita de tulburările care au marcat începutul domniei lui Senaheríb. Succesul campaniei sale împotriva filistenilor, supuși la vremea aceea asirienilor, dă mărturie despre acest fapt. împotriva regelui Asíriei și nu i-a slujit. 8El i-a lovit pe filisténi până la Gáza și tot teritoriul lor, de la turnul străjerilor până la cetatea întărită#18,8 Adică toată regiunea: cf. 2Rg 17,9..
Amintirea ocupării Samaríei
9În anul al patrulea al regelui Ezechía, adică în al șaptelea an al lui Oséa, fiul lui Elá, regele lui Israél, Salmánasár, regele Asíriei, a urcat împotriva Samaríei și a asediat-o. 10Au asediat-o de la începutul anului al treilea până în anul al șaselea al lui Ezechía, adică al nouălea an al lui Oséa, regele lui Israél, și au capturat Samaría. 11Regele Asíriei l-a deportat pe Israél în Asíria și l-a așezat la Haláh și Habór, lângă râul Gozán, și în cetățile mezilor, 12pentru că nu au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor și au încălcat alianța lui cu tot ceea ce poruncise Moise, slujitorul Domnului: nu au ascultat și nu au împlinit.
Invazia lui Senaheríb
13În anul al paisprezecelea al regelui Ezechía, Senaheríb#18,13 În asiriană: „Sin-ahhè-eríba”, fiul lui Sàrgon al II-lea, a domnit între 704-681 î.C. Campaniile și amenințările regelui Asíriei (2Rg 18,13-19.37) sunt relatate, cu unele variații, în 2Cr 32,1-21 și Is 36–37, confirmate și de analele asiriene., regele Asíriei, a urcat împotriva tuturor cetăților întărite din Iúda și le-a cucerit. 14Ezechía, regele lui Iúda, a trimis la regele Asíriei, la Láchiș, să-i spună: „Am greșit#18,14 Aliindu-se cu Egiptul împotriva Asíriei (cf. 2Rg 18,20-21), dar și prin revolta de la începutul domniei sale (cf. v. 7).. Retrage-te de la mine și ceea ce îmi vei impune voi face! Regele Asíriei i-a impus lui Ezechía, regele lui Iúda, trei sute de talánți de argint și treizeci de talánți de aur#18,14 După analele asiriene, taxa plătită de Ezechía este de 30 de talànți de aur și de 800 de talànți de argint.. 15Ezechía a dat tot argintul care se afla în templul Domnului și în vistieriile palatului regelui. 16Atunci, Ezechía, regele lui Iúda, a despuiat porțile templului Domnului și ușorii [de aurul] pe care Ezechía, regele lui Iúda, le împodobise și le-a dat regelui Asíriei.
Amenințarea regelui Asíriei împotriva Ierusalímului#18,17 Cele două relatări ale amenințării regelui împotriva Ierusalímului (2Rg 18,17–19,9a; 19,9b-37) se referă la aceeași campanie a lui Senaheríb, fie că este cea din 701 î.C. (v. 13-16), fie cea care ar fi putut avea loc între co-regența lui Tirhàka ( 2Rg 19,9), către anul 690 î.C., și moartea lui Ezechía în 687 î.C.
17Regele Asíriei i-a trimis din Láchiș la Ierusalím, la regele Ezechía, pe Tartán#18,17 În traducere: „generalul șef”., Rab-Sarís#18,17 Sau „marele eunuc”. și pe Rab-Șaché#18,17 Adică: „marele paharnic”, purtătorul de cuvânt al regelui. Rab-Șachè este un termen care denumește o funcție militară înaltă în statul asirian, deși la un moment dat termenul a fost interpretat ca „marele paharnic”. cu o armată puternică. Au plecat și au mers la Ierusalím. Au mers, au ajuns și au stat la canalul de la cisterna de sus, care este pe drumul de pe Câmpul Înălbitorului. 18L-au chemat pe rege. Și au ieșit la ei Eliachím, fiul lui Hilchía, [responsabil] peste palat, Șébna, secretarul, și Ióah, fiul lui Asáf, cronicarul. 19Rab-Șaché le-a zis: „Spuneți-i lui Ezechía#18,19 Discursul mesagerilor lui Senaheríb, în prima sa parte, are ca scop demolarea încrederii lui Ezechía. Din punct de vedere politic, Egiptul este inferior Asíriei și, deci, nu poate decât să dăuneze o alianță cu el. Pe plan religios, reforma lui Ezechía este prezentată ca fiind împotriva Domnului, pe ajutorul căruia nu se poate sprijini. Nu-i rămâne decât să se pună în mâinile regelui Asíriei, prezentat ca trimisul divin pentru distrugerea lui Iùda. Și Isaía împărtășește ideea că Dumnezeu este cel care l-a trimis pe asirian, dar nu pentru a-l distruge pe Iùda, ci pentru a fi distrus el însuși (Is 14,25).: «Așa vorbește regele cel mare, regele Asíriei: ‹Ce este încrederea aceasta cu care te încrezi? 20Tu ai zis, dar sunt vorbe ale buzelor: Este sfat și putere pentru război. Acum, în cine ți-ai pus încrederea că te-ai răzvrătit împotriva mea? 21Iată, ți-ai pus încrederea în toiagul acela de trestie frântă, în Egipt, pe care, dacă se va rezema cineva, își va înțepa palma și și-o va străpunge! Așa este Faraón, regele Egiptului, pentru toți cei care se încred în el. 22Dacă îmi veți spune: ʽÎn Domnul Dumnezeul nostru ne încredemʼ. Nu este oare el acela ale cărui înălțimi și altare Ezechía le-a îndepărtat, zicându-i lui Iúda și Ierusalímului: ʽÎnaintea acestui altar să vă închinați în Ierusalím!ʼ? 23Acum, primește o garanție de la stăpânul meu, regele Asíriei! Îți dau două mii de cai#18,23 Iùda nu a putut niciodată să dispună de un corp de cavalerie. Asíria, însă, îl avea de la sfârșitul sec. IX î.C. dacă poți să încaleci călăreți pe ei. 24Cum vei putea să înfrunți pe unul dintre comandanții cei mai mici, slujitori ai stăpânului meu? Și tu îți pui încrederea în Egipt pentru care și călăreți! 25Oare împotriva voinței Domnului am venit eu împotriva acestui loc ca să-l distrug? Domnul mi-a zis: ʽMergi împotriva acestei țări și distruge-o!ʼ› »”.
26Eliachím, fiul lui Hilchía, Șébna și Ióah i-au zis lui Rab-Șaché: „Vorbește cu slujitorii tăi în aramaică#18,26 Aramaica începuse să devină limba relațiilor internaționale în Orientul Apropiat. Mai târziu va deveni limba comună vorbită în Palestina, dar în epoca lui Ezechía, poporul obișnuit înțelegea numai „Iudaica”, limba ebraică vorbită la Ierusalím., fiindcă o înțelegem; nu ne vorbi în Iùdaică în auzul poporului de pe zid!”. 27Rab-Șaché le-a răspuns: „Oare la stăpânul tău și la tine m-a trimis stăpânul meu să spun aceste vorbe? Oare nu oamenilor care stau pe zid să-și mănânce excrementele și să-și bea urina împreună cu voi?”#18,27 Expresie realistă a foametei la care va fi împinsă populația asediată în cetate..
28Atunci Rab-Șaché a stat în picioare și a strigat cu glas tare în Iùdaică: „Ascultați cuvântul regelui cel mare, regele Asíriei! 29Așa vorbește regele: «Să nu vă înșele Ezechía, căci nu va putea să vă scape din mâna mea! 30Să nu vă facă Ezechía să vă încredeți în Domnul, zicând: ‹Domnul ne va scăpa și cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile regelui Asíriei›!». 31Nu ascultați de Ezechía, căci așa vorbește regele Asíriei: «Faceți pace#18,31 Lit.: „binecuvântare”. cu mine și ieșiți înaintea mea! Și fiecare va mânca din via lui și din smochinul lui și va bea din apele fântânii lui#18,31 Expresia bunăstării și a fericirii rezervate unui țăran din Orientul Apropiat Antic., 32până când voi veni și vă voi duce într-o țară ca țara voastră, țară cu grâu și cu vin, țară cu pâine și vii, țară cu măslini pentru untdelemn și miere: veți trăi și nu veți muri. Nu ascultați de Ezechía, care vă înșală, zicând: ‹Domnul ne va elibera›!
33Au eliberat dumnezeii neamurilor – fiecare țara lui – din mâna regelui Asíriei? 34Unde sunt dumnezeii din Hamát și din Arpád? Unde sunt dumnezeii din Sefarváim, Hená și Ivá? Au eliberat ei Samaría din mâna mea? 35Care este [dumnezeul] dintre toți dumnezeii acestor țări care și-a eliberat țara din mâna mea, ca Domnul să poată să elibereze Ierusalímul din mâna mea?»”.
36Poporul a tăcut și nu a răspuns nimic; căci regele poruncise, zicând: „Nu răspundeți!”. 37Eliachím, fiul lui Hilchía, [responsabilul] peste palat, Șébna, secretarul, și Ióah, fiul lui Asáf, cronicarul, au venit la Ezechía cu hainele sfâșiate și i-au spus cuvintele lui Rab-Șaché. #2Cr 29–31 #2Cr 32,1-8; Is 36,1 #2Cr 32,9-15 #Is 36,2–37,9
Selectat acum:
2 Regi 18: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
2 Regi 18
18
VIII. DE LA SFÂRȘITUL REGATULUI LUI ISRAÉL PÂNĂ LA SFÂRȘITUL REGATULUI LUI IÚDA
Ezechía, rege peste Iúda (716 – 687 î.C.)
1În anul al treilea al lui Oséa, fiul lui Elá, regele lui Israél, a devenit rege Ezechía, fiul lui Aház, regele lui Iúda#18,1 Indicațiile cronologice din v. 1.9.10, bazate pe echivalența dintre anul al nouălea al lui Osèa = anul al șaselea al lui Osèa (acest lucru înseamnă 722-721 î.C. = căderea Samaríei), nu sunt în acord cu indicația din v. 13, ce presupune al paisprezecelea an al lui Ezechía = 701 î.C. (invazia lui Senaheríb).. 2Avea#18,2 Evenimentele referitoare la Ezechía se găsesc și în Cartea Profetului Isaía (36–39), uneori într-o ordine diferită, cu anumite omisiuni și adăugiri. Ezechía a fost un credincios fervent. Îndată ce a ajuns pe tronul tatălui său, Ahàz, deși a rămas vasal față de Asíria, s-a angajat energic pentru eliminarea infiltrațiilor religioase pe care tatăl său le favorizase cu destulă ușurință. În această operă de reformă, a fost susținut puternic de profetul Isaía. A urmat o trezire viguroasă din punct de vedere religios, însoțită de o creștere a bunăstării generale și de o renaștere literară. Au apărut și primele încercări de revoltă împotriva Asíriei. În anul 712 î.C., a lipsit puțin ca Regatul lui Iùda să fie atras în aventura nebunească pe care regele din Așdòd a încercat-o împotriva Asíriei, încrezându-se în ajutorul Egiptului. Din fericire, Isaía a reușit să-l descurajeze pe Ezechía și faptele i-au dat dreptate profetului, întrucât Așdòd a fost distrus, iar regele său a fost luat în lanțuri de către asirieni. Între timp, Sàrgon al II-lea a murit asasinat în timpul unei expediții la est de Asiria. I-a urmat fiul său Senaheríb, care a trebuit să înfrunte o situație foarte dificilă creată de Merodàc-Baladàn, regele din Babilòn. Doritor să-și creeze aliați și în vest, acesta din urmă a trimis o delegație și la Ierusalím, pe care regele Ezechía a primit-o cu mare simpatie. Cu siguranță, și în Iùda mulți visau o revoltă împotriva Asíriei. Probabil, și regele era de acord cu aceste apariții, din moment ce a făcut să se sape un canal subteran pe sub colina cetății lui Davíd. În caz de asediu, acesta i-ar fi permis să folosească apa din unicul izvor din Ierusalím. Dorința cetăților feniciene de a reintra în stăpânirea insulei Cipru, luată de Sàrgon al II-lea, a oferit ocazia pentru revoltă. Îndată s-a format o ligă anti- asiriană la care a aderat, printre alții, și Ezechía. Dar Senaheríb s-a mișcat cu hotărâre împotriva ligii. După ce a cucerit mai multe cetăți din Iudèea, regele asirian a asediat și Ierusalímul. A fost constrâns să abandoneze lupta din cauza unei epidemii care i-a decimat armata. În cIùda acestei eliberări nesperate, Ezechía a trebuit să plătească cu un preț greu revolta împotriva Asíriei, întrucât cetățile din vest și din sud-vest cucerite de Senaheríb au fost încredințate statelor Așdòd, Ecron și Gaza, iar Regatul lui Iùda a fost redus la regiunea muntoasă din jurul Ierusalímului. Ezechía și-a dedicat ultimii ani ai domniei sale pentru a repara daunele catastrofei din 701 î.C. douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Abí, fiica lui Zaharía. 3El a făcut ceea ce este plăcut în ochii Domnului, conform cu tot ce a făcut Davíd, tatăl său. 4A îndepărtat înălțimile#18,4 Predecesorii lui Ezechía le-au ocolit (1Rg 3,3; 14,23; 15,14; 22,44; 2Rg 12,4; 15,4.35). Distrugerea lor de către Ezechía este un prim pas spre centralizarea cultului în locul ales de Dumnezeu, care nu poate să fie altul decât templul din Ierusalím (cf. Dt 12,11-14)., a sfărâmat stelele, a tăiat Așérele și a tăiat în bucăți șarpele de bronz pe care-l făcuse Moise, căci până în zilele acelea fiii lui Israél îi aduceau tămâie și-l numeau Nehuștán#18,4 Israeliții vedeau în acest obiect în formă de șarpe (în ebr.: „naḥaš”) șarpele din bronz ridicat de Moise (Num 21,6-9; aluzie în In 3,14) și de aceea îl adorau..
5El și-a pus încrederea în Domnul Dumnezeul lui Israél. După el nu a mai fost nimeni ca el între toți regii lui Iúda și nici nu a fost înaintea lui. 6El s-a alipit de Domnul, nu s-a îndepărtat de el și a păzit poruncile pe care i le dăduse Domnul lui Moise. 7Domnul a fost cu el și avea succes oriunde ieșea: s-a răzvrătit#18,7 Atât în 711 î.C., cât mai ales după moartea lui Sàrgon, în 705 î.C. În realitate, situația politică a lui Iùda a rămas nesigură după ce regele Ahàz solicitase sprijinul Asíriei împotriva lui Aràm și Israèl (cf. 2Rg 16,7-9). Totuși, în primii ani ai domniei sale, Ezechía a putut profita de tulburările care au marcat începutul domniei lui Senaheríb. Succesul campaniei sale împotriva filistenilor, supuși la vremea aceea asirienilor, dă mărturie despre acest fapt. împotriva regelui Asíriei și nu i-a slujit. 8El i-a lovit pe filisténi până la Gáza și tot teritoriul lor, de la turnul străjerilor până la cetatea întărită#18,8 Adică toată regiunea: cf. 2Rg 17,9..
Amintirea ocupării Samaríei
9În anul al patrulea al regelui Ezechía, adică în al șaptelea an al lui Oséa, fiul lui Elá, regele lui Israél, Salmánasár, regele Asíriei, a urcat împotriva Samaríei și a asediat-o. 10Au asediat-o de la începutul anului al treilea până în anul al șaselea al lui Ezechía, adică al nouălea an al lui Oséa, regele lui Israél, și au capturat Samaría. 11Regele Asíriei l-a deportat pe Israél în Asíria și l-a așezat la Haláh și Habór, lângă râul Gozán, și în cetățile mezilor, 12pentru că nu au ascultat glasul Domnului Dumnezeului lor și au încălcat alianța lui cu tot ceea ce poruncise Moise, slujitorul Domnului: nu au ascultat și nu au împlinit.
Invazia lui Senaheríb
13În anul al paisprezecelea al regelui Ezechía, Senaheríb#18,13 În asiriană: „Sin-ahhè-eríba”, fiul lui Sàrgon al II-lea, a domnit între 704-681 î.C. Campaniile și amenințările regelui Asíriei (2Rg 18,13-19.37) sunt relatate, cu unele variații, în 2Cr 32,1-21 și Is 36–37, confirmate și de analele asiriene., regele Asíriei, a urcat împotriva tuturor cetăților întărite din Iúda și le-a cucerit. 14Ezechía, regele lui Iúda, a trimis la regele Asíriei, la Láchiș, să-i spună: „Am greșit#18,14 Aliindu-se cu Egiptul împotriva Asíriei (cf. 2Rg 18,20-21), dar și prin revolta de la începutul domniei sale (cf. v. 7).. Retrage-te de la mine și ceea ce îmi vei impune voi face! Regele Asíriei i-a impus lui Ezechía, regele lui Iúda, trei sute de talánți de argint și treizeci de talánți de aur#18,14 După analele asiriene, taxa plătită de Ezechía este de 30 de talànți de aur și de 800 de talànți de argint.. 15Ezechía a dat tot argintul care se afla în templul Domnului și în vistieriile palatului regelui. 16Atunci, Ezechía, regele lui Iúda, a despuiat porțile templului Domnului și ușorii [de aurul] pe care Ezechía, regele lui Iúda, le împodobise și le-a dat regelui Asíriei.
Amenințarea regelui Asíriei împotriva Ierusalímului#18,17 Cele două relatări ale amenințării regelui împotriva Ierusalímului (2Rg 18,17–19,9a; 19,9b-37) se referă la aceeași campanie a lui Senaheríb, fie că este cea din 701 î.C. (v. 13-16), fie cea care ar fi putut avea loc între co-regența lui Tirhàka ( 2Rg 19,9), către anul 690 î.C., și moartea lui Ezechía în 687 î.C.
17Regele Asíriei i-a trimis din Láchiș la Ierusalím, la regele Ezechía, pe Tartán#18,17 În traducere: „generalul șef”., Rab-Sarís#18,17 Sau „marele eunuc”. și pe Rab-Șaché#18,17 Adică: „marele paharnic”, purtătorul de cuvânt al regelui. Rab-Șachè este un termen care denumește o funcție militară înaltă în statul asirian, deși la un moment dat termenul a fost interpretat ca „marele paharnic”. cu o armată puternică. Au plecat și au mers la Ierusalím. Au mers, au ajuns și au stat la canalul de la cisterna de sus, care este pe drumul de pe Câmpul Înălbitorului. 18L-au chemat pe rege. Și au ieșit la ei Eliachím, fiul lui Hilchía, [responsabil] peste palat, Șébna, secretarul, și Ióah, fiul lui Asáf, cronicarul. 19Rab-Șaché le-a zis: „Spuneți-i lui Ezechía#18,19 Discursul mesagerilor lui Senaheríb, în prima sa parte, are ca scop demolarea încrederii lui Ezechía. Din punct de vedere politic, Egiptul este inferior Asíriei și, deci, nu poate decât să dăuneze o alianță cu el. Pe plan religios, reforma lui Ezechía este prezentată ca fiind împotriva Domnului, pe ajutorul căruia nu se poate sprijini. Nu-i rămâne decât să se pună în mâinile regelui Asíriei, prezentat ca trimisul divin pentru distrugerea lui Iùda. Și Isaía împărtășește ideea că Dumnezeu este cel care l-a trimis pe asirian, dar nu pentru a-l distruge pe Iùda, ci pentru a fi distrus el însuși (Is 14,25).: «Așa vorbește regele cel mare, regele Asíriei: ‹Ce este încrederea aceasta cu care te încrezi? 20Tu ai zis, dar sunt vorbe ale buzelor: Este sfat și putere pentru război. Acum, în cine ți-ai pus încrederea că te-ai răzvrătit împotriva mea? 21Iată, ți-ai pus încrederea în toiagul acela de trestie frântă, în Egipt, pe care, dacă se va rezema cineva, își va înțepa palma și și-o va străpunge! Așa este Faraón, regele Egiptului, pentru toți cei care se încred în el. 22Dacă îmi veți spune: ʽÎn Domnul Dumnezeul nostru ne încredemʼ. Nu este oare el acela ale cărui înălțimi și altare Ezechía le-a îndepărtat, zicându-i lui Iúda și Ierusalímului: ʽÎnaintea acestui altar să vă închinați în Ierusalím!ʼ? 23Acum, primește o garanție de la stăpânul meu, regele Asíriei! Îți dau două mii de cai#18,23 Iùda nu a putut niciodată să dispună de un corp de cavalerie. Asíria, însă, îl avea de la sfârșitul sec. IX î.C. dacă poți să încaleci călăreți pe ei. 24Cum vei putea să înfrunți pe unul dintre comandanții cei mai mici, slujitori ai stăpânului meu? Și tu îți pui încrederea în Egipt pentru care și călăreți! 25Oare împotriva voinței Domnului am venit eu împotriva acestui loc ca să-l distrug? Domnul mi-a zis: ʽMergi împotriva acestei țări și distruge-o!ʼ› »”.
26Eliachím, fiul lui Hilchía, Șébna și Ióah i-au zis lui Rab-Șaché: „Vorbește cu slujitorii tăi în aramaică#18,26 Aramaica începuse să devină limba relațiilor internaționale în Orientul Apropiat. Mai târziu va deveni limba comună vorbită în Palestina, dar în epoca lui Ezechía, poporul obișnuit înțelegea numai „Iudaica”, limba ebraică vorbită la Ierusalím., fiindcă o înțelegem; nu ne vorbi în Iùdaică în auzul poporului de pe zid!”. 27Rab-Șaché le-a răspuns: „Oare la stăpânul tău și la tine m-a trimis stăpânul meu să spun aceste vorbe? Oare nu oamenilor care stau pe zid să-și mănânce excrementele și să-și bea urina împreună cu voi?”#18,27 Expresie realistă a foametei la care va fi împinsă populația asediată în cetate..
28Atunci Rab-Șaché a stat în picioare și a strigat cu glas tare în Iùdaică: „Ascultați cuvântul regelui cel mare, regele Asíriei! 29Așa vorbește regele: «Să nu vă înșele Ezechía, căci nu va putea să vă scape din mâna mea! 30Să nu vă facă Ezechía să vă încredeți în Domnul, zicând: ‹Domnul ne va scăpa și cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile regelui Asíriei›!». 31Nu ascultați de Ezechía, căci așa vorbește regele Asíriei: «Faceți pace#18,31 Lit.: „binecuvântare”. cu mine și ieșiți înaintea mea! Și fiecare va mânca din via lui și din smochinul lui și va bea din apele fântânii lui#18,31 Expresia bunăstării și a fericirii rezervate unui țăran din Orientul Apropiat Antic., 32până când voi veni și vă voi duce într-o țară ca țara voastră, țară cu grâu și cu vin, țară cu pâine și vii, țară cu măslini pentru untdelemn și miere: veți trăi și nu veți muri. Nu ascultați de Ezechía, care vă înșală, zicând: ‹Domnul ne va elibera›!
33Au eliberat dumnezeii neamurilor – fiecare țara lui – din mâna regelui Asíriei? 34Unde sunt dumnezeii din Hamát și din Arpád? Unde sunt dumnezeii din Sefarváim, Hená și Ivá? Au eliberat ei Samaría din mâna mea? 35Care este [dumnezeul] dintre toți dumnezeii acestor țări care și-a eliberat țara din mâna mea, ca Domnul să poată să elibereze Ierusalímul din mâna mea?»”.
36Poporul a tăcut și nu a răspuns nimic; căci regele poruncise, zicând: „Nu răspundeți!”. 37Eliachím, fiul lui Hilchía, [responsabilul] peste palat, Șébna, secretarul, și Ióah, fiul lui Asáf, cronicarul, au venit la Ezechía cu hainele sfâșiate și i-au spus cuvintele lui Rab-Șaché. #2Cr 29–31 #2Cr 32,1-8; Is 36,1 #2Cr 32,9-15 #Is 36,2–37,9
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași