2 Regi 21
21
Domnia lui Manáse în Iúda (687 – 642 î.C.)#21,0 Între toți regii lui Iùda, Manàse a domnit cel mai mult. Totuși, cei 55 de ani de domnie îi cuprind probabil și pe cei 11 în timpul cărora l-a însoțit pe tatăl său la guvernare. În această lungă perioadă, Asiria ajunge la strălucirea maximă prin Senaheríb (705-681 î.C.), Asarhadòn (681-670) și Asurbànipal (669-633) și cunoaște cea mai mare extensiune teritorială, ajungând să invadeze și Egiptul prin victoria de la Tirhàca din anul 671 î.C. Raporturile lui Iùda cu cea mai mare putere sunt de supunere. Manàse este amintit de mai multe ori în documentele asiriene care dau liste ale regilor vasali. Domnia lui Manàse este pentru autor o profundă noapte religioasă în care este întunecată în mod incredibil fidelitatea față de Domnul. Aici își găsește rădăcinile dezastrul care va veni asupra lui Iùda, așa cum arată v. 1-15; 23,26-27; 24,3 și Ier 15,1-4. Autorul nu reușește să explice cum a fost răsturnată atât de radical situația religioasă față de timpul lui Ezechía. Probabil că partidul contrar reformelor acestuia a făcut presiuni asupra tânărului monarh, condiționându-l și angajându-l în cultul sincretist și păgân. 2Cr 33,11-20 vorbește despre o deportare a lui Manàse în Babilon, cu o eliberare succesivă și convertire, însă acest text este doar o tentativă timidă de a-l reabilita.
1Manáse avea doisprezece ani când a devenit rege și a fost rege cincizeci și cinci de ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Hefțíba. 2El a făcut ceea ce este rău#21,2 Urmează cea mai lungă listă de păcate de idolatrie din Cărțile Regilor. Unele dintre ele se mai întâlnesc și în altă parte și apar și în listele din 2Rg 17,7-12.14-17, constituind astfel o paralelă între motivațiile căderii lui Iùda și a căderii Samaríei. în ochii Domnului, conform cu toate lucrurile abominábile ale neamurilor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israél. 3A zidit din nou înălțimile pe care le distrusese Ezechía, tatăl său, a ridicat altare lui Báal, a făcut o Așéră, așa cum făcuse Aháb, regele lui Israél, și s-a prosternat înaintea întregii oștiri a cerurilor#21,3 Cultul astrelor a fost introdus în Iùda ca urmare a relațiilor de vasalitate față de Asíria. și le-a slujit. 4A zidit altare în templul Domnului despre care spusese Domnul: „În Ierusalím voi pune numele meu”.
5A zidit altare pentru întreaga oștire a cerurilor în cele două curți#21,5 Probabil, curtea templului și curtea cea mare exterioară în care se găsea și palatul regal. Cu privire la acest subiect, Ier 36,10 vorbește despre „curtea superioară”, iar 2Cr 20,5, despre „curtea cea nouă”. ale templului Domnului. 6L-a trecut pe fiul său prin foc; [a practicat] prezicătoria și magia; a stabilit necromanți și fermecători: a făcut mult rău în ochii Domnului, mâniindu-l. 7A pus imaginea Așérei pe care o făcuse în casa despre care Domnul le spusese lui Davíd și lui Solomón, fiul lui: „În casa aceasta și în Ierusalím, [orașul] pe care l-am ales dintre toate triburile lui Israél, voi pune numele meu pentru totdeauna. 8Nu voi mai face să rătăcească piciorul lui Israél din țara pe care le-am dat-o părinților lui. Numai să păzească și să împlinească tot ceea ce le-am poruncit și toată legea pe care le-a hotărât-o slujitorul meu Moise”. 9Dar ei n-au ascultat, iar Manáse i-a dus în rătăcire, ca să facă mai rău decât popoarele pe care le nimicise Domnul dinaintea fiilor lui Israél.
10Dar Domnul a vorbit prin slujitorii săi, profeții, zicând: 11„Pentru că Manáse, regele lui Iúda, a săvârșit aceste lucruri abominábile, pentru că a făcut mai rău decât tot ce făcuseră amoréii care au fost înaintea lui și pentru că l-a făcut și pe Iúda să păcătuiască prin idolii lui, 12de aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél: «Voi aduce peste Ierusalím și peste Iúda un rău despre care, oricui va auzi de el, îi vor țiui amândouă urechile#21,12 Expresia „voi aduce răul asupra” îi este caracteristică lui Ieremía (Ier 6,19; 11,11; 19,3; 45,5). Expresia finală a versetului este probabil un dicton (cf. 1Sam 3,11; Ier 19,3). . 13Voi întinde asupra Ierusalímului frânghia Samaríei și firul cu plumb#21,13 „A întinde frânghia asupra unei cetăți” înseamnă sau pentru a o distruge (Lam 2,8), sau pentru a o reconstrui (Ier 31,39). Aici „frânghia Samaríei” și „firul cu plumb al casei lui Ahàb” înseamnă că Ierusalímul și dinastia care domnește în el vor cunoaște aceeași soartă ca aceea a Samaríei și a casei lui Ahàb. al casei lui Aháb. Voi curăța Ierusalímul cum curăță cineva un vas când îl curăță și îl răstoarnă cu gura-n jos#21,13 Lit.: „pe fața lui”.. 14Voi părăsi restul moștenirii mele#21,14 Israèlul este moștenirea Domnului (cf. Dt 4,20; 9,26; 1Sam 10,1; 1Rg 8,53; Is 19,25; Ier 10,16; Mih 7,14.18 și mai ales Psalmii). „Restul moștenirii sale” se referă la tribul lui Iùda. și-i voi da în mâinile dușmanilor lor; vor ajunge prada și jaful tuturor dușmanilor lor, 15pentru că au făcut ce este rău înaintea mea și m-au mâniat din ziua când au ieșit părinții lor din Egipt până în ziua de azi!»”.
16Manáse a vărsat și sânge nevinovat#21,16 Este vorba de condamnările la moarte ale celor nevinovați (cf. Dt 19,10.13; 21,8-9; Ier 7,6; 23,3.17; 26,15) și totodată de sângele vărsat cu ocazia sacrificiilor umane (cf. Ier 19,4; Ps 106,38). Tradiția ebraică (Talmudul; Înălțarea lui Isaía) îi atribuie lui Manàse moartea lui Isaía (cf. Evr 11,37)., atât de mult, încât a umplut Ierusalímul de la un capăt la altul, în afară de păcatul prin care l-a făcut pe Iúda să facă ceea ce e rău în ochii Domnului.
17Celelalte fapte ale lui Manáse, tot ceea ce a făcut el și păcatul pe care l-a făcut, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda? 18Manáse a adormit cu părinții săi și a fost îngropat în grădina casei sale, în grădina lui Uzá#21,18 Această grădină este numită astfel după numele proprietarului. Nu sunt motive pentru a-l identifica pe Ùza cu regele Osía. Această grădină a devenit locul de înmormântare al regilor după ce necropola rezervată pentru ei, săpată în colina Siòn, devenise insuficientă. Unii consideră că ar corespunde cu grădina situată în Valea Cèdron, numită în alte locuri „Grădina Regelui” (cf. 2Rg 25,4).. Și a devenit rege Amón, fiul lui, în locul său.
Domnia lui Amón în Iúda (642 – 640 î.C.)#21,19 Istoria lui Amòn este schițată în mod sumar. Judecata autorului cu privire la acest rege al lui Iùda este deosebit de severă și negativă, pentru că a imitat conduita idolatrică a tatălui său, Manàse.
19Amón avea douăzeci și doi de ani când a devenit rege și a fost rege doi ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Meșulémet, fiica lui Harúț din Iotbá#21,19 Este localitatea Iotapa din epoca romană și corespunde actualului Kírbet-Gefàt, la nord de SÈfforis, în Galilèea.. 20El a făcut ceea ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse Manáse, tatăl său. 21A umblat pe toată calea pe care umblase tatăl său, le-a slujit idolilor cărora le slujise tatăl său și li s-a închinat; 22L-a părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților săi și n-a umblat pe calea Domnului.
23Slujitorii lui Amón au conspirat împotriva lui și l-au omorât pe rege în casa lui. 24Dar poporul țării#21,24 Este subliniată fidelitatea poporului față de descendența davídică (cf. 2Rg 11,20; 14,21). i-a lovit pe toți cei care au conspirat împotriva regelui Amón. Poporul țării l-a făcut rege pe Iosía, fiul său, în locul lui.
25Celelalte fapte ale lui Amón pe care le-a făcut, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda? 26L-au îngropat în mormântul său, în grădina lui Uzá. Și a devenit rege Iosía, fiul lui, în locul său. #2Cr 33,1-20 #2Cr 33,21-25
Selectat acum:
2 Regi 21: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
2 Regi 21
21
Domnia lui Manáse în Iúda (687 – 642 î.C.)#21,0 Între toți regii lui Iùda, Manàse a domnit cel mai mult. Totuși, cei 55 de ani de domnie îi cuprind probabil și pe cei 11 în timpul cărora l-a însoțit pe tatăl său la guvernare. În această lungă perioadă, Asiria ajunge la strălucirea maximă prin Senaheríb (705-681 î.C.), Asarhadòn (681-670) și Asurbànipal (669-633) și cunoaște cea mai mare extensiune teritorială, ajungând să invadeze și Egiptul prin victoria de la Tirhàca din anul 671 î.C. Raporturile lui Iùda cu cea mai mare putere sunt de supunere. Manàse este amintit de mai multe ori în documentele asiriene care dau liste ale regilor vasali. Domnia lui Manàse este pentru autor o profundă noapte religioasă în care este întunecată în mod incredibil fidelitatea față de Domnul. Aici își găsește rădăcinile dezastrul care va veni asupra lui Iùda, așa cum arată v. 1-15; 23,26-27; 24,3 și Ier 15,1-4. Autorul nu reușește să explice cum a fost răsturnată atât de radical situația religioasă față de timpul lui Ezechía. Probabil că partidul contrar reformelor acestuia a făcut presiuni asupra tânărului monarh, condiționându-l și angajându-l în cultul sincretist și păgân. 2Cr 33,11-20 vorbește despre o deportare a lui Manàse în Babilon, cu o eliberare succesivă și convertire, însă acest text este doar o tentativă timidă de a-l reabilita.
1Manáse avea doisprezece ani când a devenit rege și a fost rege cincizeci și cinci de ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Hefțíba. 2El a făcut ceea ce este rău#21,2 Urmează cea mai lungă listă de păcate de idolatrie din Cărțile Regilor. Unele dintre ele se mai întâlnesc și în altă parte și apar și în listele din 2Rg 17,7-12.14-17, constituind astfel o paralelă între motivațiile căderii lui Iùda și a căderii Samaríei. în ochii Domnului, conform cu toate lucrurile abominábile ale neamurilor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israél. 3A zidit din nou înălțimile pe care le distrusese Ezechía, tatăl său, a ridicat altare lui Báal, a făcut o Așéră, așa cum făcuse Aháb, regele lui Israél, și s-a prosternat înaintea întregii oștiri a cerurilor#21,3 Cultul astrelor a fost introdus în Iùda ca urmare a relațiilor de vasalitate față de Asíria. și le-a slujit. 4A zidit altare în templul Domnului despre care spusese Domnul: „În Ierusalím voi pune numele meu”.
5A zidit altare pentru întreaga oștire a cerurilor în cele două curți#21,5 Probabil, curtea templului și curtea cea mare exterioară în care se găsea și palatul regal. Cu privire la acest subiect, Ier 36,10 vorbește despre „curtea superioară”, iar 2Cr 20,5, despre „curtea cea nouă”. ale templului Domnului. 6L-a trecut pe fiul său prin foc; [a practicat] prezicătoria și magia; a stabilit necromanți și fermecători: a făcut mult rău în ochii Domnului, mâniindu-l. 7A pus imaginea Așérei pe care o făcuse în casa despre care Domnul le spusese lui Davíd și lui Solomón, fiul lui: „În casa aceasta și în Ierusalím, [orașul] pe care l-am ales dintre toate triburile lui Israél, voi pune numele meu pentru totdeauna. 8Nu voi mai face să rătăcească piciorul lui Israél din țara pe care le-am dat-o părinților lui. Numai să păzească și să împlinească tot ceea ce le-am poruncit și toată legea pe care le-a hotărât-o slujitorul meu Moise”. 9Dar ei n-au ascultat, iar Manáse i-a dus în rătăcire, ca să facă mai rău decât popoarele pe care le nimicise Domnul dinaintea fiilor lui Israél.
10Dar Domnul a vorbit prin slujitorii săi, profeții, zicând: 11„Pentru că Manáse, regele lui Iúda, a săvârșit aceste lucruri abominábile, pentru că a făcut mai rău decât tot ce făcuseră amoréii care au fost înaintea lui și pentru că l-a făcut și pe Iúda să păcătuiască prin idolii lui, 12de aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél: «Voi aduce peste Ierusalím și peste Iúda un rău despre care, oricui va auzi de el, îi vor țiui amândouă urechile#21,12 Expresia „voi aduce răul asupra” îi este caracteristică lui Ieremía (Ier 6,19; 11,11; 19,3; 45,5). Expresia finală a versetului este probabil un dicton (cf. 1Sam 3,11; Ier 19,3). . 13Voi întinde asupra Ierusalímului frânghia Samaríei și firul cu plumb#21,13 „A întinde frânghia asupra unei cetăți” înseamnă sau pentru a o distruge (Lam 2,8), sau pentru a o reconstrui (Ier 31,39). Aici „frânghia Samaríei” și „firul cu plumb al casei lui Ahàb” înseamnă că Ierusalímul și dinastia care domnește în el vor cunoaște aceeași soartă ca aceea a Samaríei și a casei lui Ahàb. al casei lui Aháb. Voi curăța Ierusalímul cum curăță cineva un vas când îl curăță și îl răstoarnă cu gura-n jos#21,13 Lit.: „pe fața lui”.. 14Voi părăsi restul moștenirii mele#21,14 Israèlul este moștenirea Domnului (cf. Dt 4,20; 9,26; 1Sam 10,1; 1Rg 8,53; Is 19,25; Ier 10,16; Mih 7,14.18 și mai ales Psalmii). „Restul moștenirii sale” se referă la tribul lui Iùda. și-i voi da în mâinile dușmanilor lor; vor ajunge prada și jaful tuturor dușmanilor lor, 15pentru că au făcut ce este rău înaintea mea și m-au mâniat din ziua când au ieșit părinții lor din Egipt până în ziua de azi!»”.
16Manáse a vărsat și sânge nevinovat#21,16 Este vorba de condamnările la moarte ale celor nevinovați (cf. Dt 19,10.13; 21,8-9; Ier 7,6; 23,3.17; 26,15) și totodată de sângele vărsat cu ocazia sacrificiilor umane (cf. Ier 19,4; Ps 106,38). Tradiția ebraică (Talmudul; Înălțarea lui Isaía) îi atribuie lui Manàse moartea lui Isaía (cf. Evr 11,37)., atât de mult, încât a umplut Ierusalímul de la un capăt la altul, în afară de păcatul prin care l-a făcut pe Iúda să facă ceea ce e rău în ochii Domnului.
17Celelalte fapte ale lui Manáse, tot ceea ce a făcut el și păcatul pe care l-a făcut, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda? 18Manáse a adormit cu părinții săi și a fost îngropat în grădina casei sale, în grădina lui Uzá#21,18 Această grădină este numită astfel după numele proprietarului. Nu sunt motive pentru a-l identifica pe Ùza cu regele Osía. Această grădină a devenit locul de înmormântare al regilor după ce necropola rezervată pentru ei, săpată în colina Siòn, devenise insuficientă. Unii consideră că ar corespunde cu grădina situată în Valea Cèdron, numită în alte locuri „Grădina Regelui” (cf. 2Rg 25,4).. Și a devenit rege Amón, fiul lui, în locul său.
Domnia lui Amón în Iúda (642 – 640 î.C.)#21,19 Istoria lui Amòn este schițată în mod sumar. Judecata autorului cu privire la acest rege al lui Iùda este deosebit de severă și negativă, pentru că a imitat conduita idolatrică a tatălui său, Manàse.
19Amón avea douăzeci și doi de ani când a devenit rege și a fost rege doi ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Meșulémet, fiica lui Harúț din Iotbá#21,19 Este localitatea Iotapa din epoca romană și corespunde actualului Kírbet-Gefàt, la nord de SÈfforis, în Galilèea.. 20El a făcut ceea ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse Manáse, tatăl său. 21A umblat pe toată calea pe care umblase tatăl său, le-a slujit idolilor cărora le slujise tatăl său și li s-a închinat; 22L-a părăsit pe Domnul Dumnezeul părinților săi și n-a umblat pe calea Domnului.
23Slujitorii lui Amón au conspirat împotriva lui și l-au omorât pe rege în casa lui. 24Dar poporul țării#21,24 Este subliniată fidelitatea poporului față de descendența davídică (cf. 2Rg 11,20; 14,21). i-a lovit pe toți cei care au conspirat împotriva regelui Amón. Poporul țării l-a făcut rege pe Iosía, fiul său, în locul lui.
25Celelalte fapte ale lui Amón pe care le-a făcut, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda? 26L-au îngropat în mormântul său, în grădina lui Uzá. Și a devenit rege Iosía, fiul lui, în locul său. #2Cr 33,1-20 #2Cr 33,21-25
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași