El a zis: „Ce este piatra aceasta pe care o văd?”. Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din Iúda și a strigat împotriva altarului din Bétel lucrurile acestea pe care le împlinești tu”. El a zis: „Lăsați-l, nimeni să nu-i miște oasele!”. Și au lăsat neatinse oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaría.
Și cu toate casele de pe înălțimi, care erau în cetățile Samaríei și pe care le construiseră regii lui Israél, mâniindu-l [pe Domnul], Iosía a făcut cu ele așa cum a făcut în Bétel. I-a jertfit pe altare pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars oase de oameni pe [altare]. Apoi s-a întors la Ierusalím.
Regele a poruncit întregului popor: „Sărbătoriți Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului vostru, așa cum este scris în această Carte a Alianței!”. Căci nu se mai sărbătorise un astfel de Paște din zilele judecătorilor care judecau Israélul, nici în zilele regilor lui Israél și nici în cele ale regilor lui Iúda. Astfel, în al optsprezecelea an al regelui Iosía s-a sărbătorit acest Paște în cinstea Domnului la Ierusalím.
Iosía i-a nimicit și pe necromanți, pe fermecători, terafímii, idolii și toate lucrurile abominábile care erau văzute în țara lui Iúda și în Ierusalím, ca să împlinească cuvintele legii care era scrisă în cartea pe care o găsise Hilchía, preotul, în templul Domnului. Ca el nu a fost înaintea lui niciun rege care să se întoarcă la Domnul din toată inima sa și din tot sufletul lui și din toată puterea sa, conform cu toată legea lui Moise. Și nici după el nu s-a mai ridicat unul ca el.
Dar Domnul nu s-a întors de la mânia sa cea mare de care se aprinsese împotriva lui Iúda din cauza mâniei pe care i-a provocat-o Manáse. Domnul a zis: „Îl voi îndepărta și pe Iúda de la fața mea așa cum l-am îndepărtat pe Israél și cum am îndepărtat cetatea aceasta pe care am ales-o, Ierusalímul, și casa despre care am spus: «Acolo va fi numele meu»”.
Celelalte fapte ale lui Iosía și tot ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda?
În zilele lui, Faraónul Néco, regele Egiptului, a urcat împotriva regelui Asíriei la râul Eufrát. Regele Iosía i-a ieșit înainte, iar Faraón, cum l-a văzut, l-a omorât la Meghído. Slujitorii lui l-au pus mort într-un car; l-au adus de la Meghído la Ierusalím și l-au îngropat în mormântul său. Apoi, poporul țării l-a luat pe Ioaház, fiul lui Iosía, l-au uns și l-au făcut rege în locul tatălui său.
Ioaház avea douăzeci și trei de ani când a devenit rege și a domnit trei luni la Ierusalím. Numele mamei sale era Hamutál, fiica lui Ieremía din Libná. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, conform cu tot ce au făcut părinții săi.
Faraónul Néco l-a legat la Ríbla, în țara Hamát, ca să nu mai domnească la Ierusalím; și a impus țării un tribut de o sută de talánți de argint și de un talánt de aur. Faraónul Néco l-a făcut rege pe Eliachím, fiul lui Iosía, în locul tatălui său, Iosía, și i-a schimbat numele în Ioiachím. L-a luat pe Ioaház, care a mers în Egipt și a murit acolo.
Ioiachím i-a dat lui Faraón argintul și aurul, dar a pus tribut asupra țării ca să dea bani, după porunca lui Faraón: a scos argintul și aurul de la poporul țării, de la fiecare după prețuirea lui, ca să-l dea Faraónului Néco.
Ioiachím avea douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit unsprezece ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Zebudá, fiica lui Pedáia din Rumá. El a făcut ce este rău în ochii Domnului, conform cu tot ce au făcut părinții săi.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
