2 Împăraţilor 23:17-37
2 Împăraţilor 23:17-37 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Atunci el a spus: Ce titlu este acesta pe care îl văd? Și bărbații cetății i-au zis: Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda și a vestit aceste lucruri pe care tu le-ai făcut împotriva altarului din Betel. Iar el a spus: Lăsați-l; să nu îi miște nimeni oasele. Astfel ei au lăsat oasele lui, împreună cu oasele profetului care ieșise din Samaria. Și Iosia a îndepărtat de asemenea toate casele înălțimilor care erau în cetățile Samariei, pe care împărații lui Israel le făcuseră ca să provoace pe DOMNUL la mânie și le-a făcut conform cu toate faptele pe care le făcuse în Betel. Și a ucis pe altare pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars oase de oameni pe ele; și s-a întors la Ierusalim. Și împăratul a poruncit întregului popor, spunând: Țineți paștele pentru DOMNUL Dumnezeul vostru, precum este scris în cartea acestui legământ. Într-adevăr, nu fusese ținut un asemenea paște din zilele judecătorilor care judecaseră pe Israel, nici în toate zilele împăraților lui Israel, nici a împăraților lui Iuda; Dar în al optsprezecelea an al împăratului Iosia a fost ținut acest paște pentru DOMNUL în Ierusalim. Mai mult, pe lucrătorii cu demoni și pe vrăjitori și chipurile și idolii și toate urâciunile, care se vedeau în țara lui Iuda și în Ierusalim, Iosia le-a îndepărtat, ca să împlinească toate cuvintele legii care erau scrise în cartea pe care preotul Hilchia o găsise în casa DOMNULUI. Și asemenea lui nu a fost vreun împărat înainte de el, care să se fi întors la DOMNUL cu toată inima lui și cu tot sufletul lui și cu toată puterea lui, conform cu toată legea lui Moise; nici după el nu s-a ridicat vreunul asemenea lui. Totuși, DOMNUL nu s-a întors din înverșunarea marii sale mânii, cu care mânia lui fusese aprinsă împotriva lui Iuda, din cauza tuturor provocărilor cu care Manase îl provocase. Și DOMNUL a spus: Voi îndepărta de asemenea pe Iuda dinaintea feței mele, precum am îndepărtat pe Israel, și voi lepăda această cetate, Ierusalimul, pe care l-am ales, și casa despre care am zis: Numele meu va fi acolo. Și restul faptelor lui Iosia și tot ce a făcut, nu sunt ele scrise în cartea cronicilor împăraților lui Iuda? În zilele sale, Faraon-Neco, împăratul Egiptului, s-a urcat împotriva Asiriei la râul Eufrat; și împăratul Iosia a mers împotriva lui; iar acela l-a ucis la Meghido, după ce l-a văzut. Și servitorii lui l-au dus mort într-un car de la Meghido și l-au adus la Ierusalim și l-au îngropat în mormântul său. Și poporul țării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia, și l-au uns și l-au făcut împărat în locul tatălui său. Ioahaz era în vârstă de douăzeci și trei de ani când a început să domnească; și a domnit trei luni la Ierusalim. Și numele mamei lui era Hamutal, fiica lui Ieremia, din Libna. Și el a făcut ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI, conform cu toate câte părinții săi făcuseră. Și Faraon-Neco l-a legat la Ribla în țara Hamatului, ca el să nu domnească în Ierusalim; și a pus țara la un tribut de o sută de talanți de argint și un talant de aur. Și Faraon-Neco l-a făcut pe Eliachim, fiul lui Iosia, împărat în locul lui Iosia, tatăl său, și i-a schimbat numele în Ioiachim și l-a luat pe Ioahaz; iar acesta a venit în Egipt și a murit acolo. Și Ioiachim i-a dat argintul și aurul lui Faraon; dar a impozitat țara pentru a da banii conform poruncii lui Faraon: a luat argintul și aurul de la poporul țării, de la fiecare conform impozitării lui, pentru a-l da lui Faraon-Neco. Ioiachim era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a început să domnească; și a domnit unsprezece ani în Ierusalim. Și numele mamei lui era Zebuda, fiica lui Pedaia din Ruma. Și el a făcut ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI, conform cu toate câte părinții săi făcuseră.
2 Împăraţilor 23:17-37 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
El a zis: „Ce este mormântul acesta pe care-l văd?” Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda și a strigat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe care le împlinești tu.” Și el a zis: „Lăsați-l; nimeni să nu-i miște oasele!” Astfel, au păstrat oasele lui împreună cu ale prorocului care venise din Samaria. Iosia a mai înlăturat toate templele idolești ale înălțimilor care se aflau în cetățile Samariei și pe care le făcuseră împărații lui Israel ca să mânie pe Domnul; a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel. A înjunghiat pe altare pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim. Împăratul a dat următoarea poruncă întregului popor: „Prăznuiți Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului vostru, cum este scris în această carte a legământului!” Paște ca acestea nu se prăznuiseră din vremea când judecau judecătorii pe Israel și în tot timpul împăraților lui Israel și împăraților lui Iuda. Ci abia în al optsprezecelea an al împăratului Iosia s-au prăznuit aceste Paște în cinstea Domnului, la Ierusalim. Mai mult, Iosia a stârpit pe cei ce chemau duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii și toate urâciunile care se vedeau în țara lui Iuda și la Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele legii scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. Înainte de Iosia, n-a fost niciun împărat care să se întoarcă la Domnul ca el, din toată inima, din tot sufletul și din toată puterea lui, întocmai după toată legea lui Moise, și, chiar după el, n-a fost niciunul ca el. Totuși Domnul nu S-a întors din iuțimea mâniei Lui celei mari de care era aprins împotriva lui Iuda din pricina tuturor celor ce făcuse Manase ca să-L mânie. Și Domnul a zis: „Voi lepăda și pe Iuda dinaintea Mea, cum am lepădat pe Israel, și voi lepăda cetatea aceasta a Ierusalimului, pe care o alesesem, și casa despre care zisesem: ‘Acolo va fi Numele Meu.’” Celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraților lui Iuda? Pe vremea sa, Faraon Neco, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva împăratului Asiriei, la râul Eufratului. Împăratul Iosia i-a ieșit înainte, și Faraon l-a omorât la Meghido cum l-a văzut. Slujitorii lui l-au luat mort într-un car, l-au adus din Meghido la Ierusalim și l-au îngropat în mormântul său. Și poporul țării a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia: ei l-au uns și l-au făcut împărat în locul tatălui său. Ioahaz avea douăzeci și trei de ani când s-a făcut împărat și a domnit trei luni la Ierusalim. Mama sa se chema Hamutal, fata lui Ieremia, din Libna. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinții lui. Faraon Neco l-a pus în lanțuri la Ribla, în țara Hamatului, ca să nu mai domnească la Ierusalim, și a pus asupra țării o gloabă de o sută de talanți de argint și de un talant de aur. Și Faraon Neco a pus împărat pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său Iosia și i-a schimbat numele în Ioiachim. A luat pe Ioahaz, care a mers în Egipt și a murit acolo. Ioiachim a dat lui Faraon argintul și aurul, dar a trebuit să pună bir asupra țării ca să scoată argintul acesta cerut de Faraon; a hotărât partea fiecăruia și a cerut de la poporul țării argintul și aurul pe care trebuia să-l dea lui Faraon Neco. Ioiachim avea douăzeci și cinci de ani când a ajuns împărat și a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Zebuda, fata lui Pedaia, din Ruma. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinții săi.
2 Împăraţilor 23:17-37 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
El a zis: „Ce este mormântul acesta pe care-l văd?” Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din Iuda și a strigat împotriva altarului din Betel lucrurile acestea pe care le împlinești tu.” Și el a zis: „Lăsați-l; nimeni să nu-i miște oasele!” Astfel, au păstrat oasele lui împreună cu ale prorocului care venise din Samaria. Iosia a mai înlăturat toate templele idolești ale înălțimilor care se aflau în cetățile Samariei și pe care le făcuseră împărații lui Israel ca să-L mânie pe Domnul; a făcut cu ele întocmai cum făcuse în Betel. I-a înjunghiat pe altare pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim. Împăratul a dat următoarea poruncă întregului popor: „Prăznuiți Paștele în cinstea Domnului, Dumnezeului vostru, cum este scris în această carte a legământului!” Paște ca acesta nu se prăznuise din vremea când îl judecau judecătorii pe Israel și în tot timpul împăraților lui Israel și al împăraților lui Iuda. Ci abia în al optsprezecelea an al împăratului Iosia s-a prăznuit un Paște ca acesta în cinstea Domnului, la Ierusalim. Mai mult, Iosia i-a stârpit pe cei ce chemau duhurile, pe cei ce spuneau viitorul, terafimii, idolii și toate urâciunile care se vedeau în țara lui Iuda și la Ierusalim, ca să împlinească astfel cuvintele Legii scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa Domnului. Înainte de Iosia n-a fost niciun împărat care să se întoarcă la Domnul ca el, din toată inima, din tot sufletul și din toată puterea lui, întocmai după toată Legea lui Moise, și chiar după el n-a fost niciunul ca el. Totuși, Domnul nu S-a întors din iuțimea mâniei Lui celei mari de care era aprins împotriva lui Iuda din pricina tuturor celor ce făcuse Manase ca să-L mânie. Și Domnul a zis: „Îl voi lepăda și pe Iuda dinaintea Mea, cum l-am lepădat pe Israel, și voi lepăda cetatea aceasta a Ierusalimului pe care o alesesem și Casa despre care zisesem: «Acolo va fi Numele Meu.»” Celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea cronicilor împăraților lui Iuda? Pe vremea sa, faraonul Neco, împăratul Egiptului, s-a suit împotriva împăratului Asiriei la râul Eufrat. Împăratul Iosia i-a ieșit înainte, și Faraon l-a omorât la Meghido cum l-a văzut. Slujitorii lui l-au luat mort într-un car, l-au adus din Meghido la Ierusalim și l-au îngropat în mormântul său. Și poporul țării l-a luat pe Ioahaz, fiul lui Iosia: ei l-au uns și l-au făcut împărat în locul tatălui său. Ioahaz avea douăzeci și trei de ani când s-a făcut împărat și a domnit trei luni la Ierusalim. Mama sa se chema Hamutal, fata lui Ieremia, din Libna. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinții lui. Faraonul Neco l-a pus în lanțuri la Ribla, în țara Hamatului, ca să nu mai domnească la Ierusalim, și a pus asupra țării o gloabă de o sută de talanți de argint și un talant de aur. Și faraonul Neco l-a pus împărat pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său, Iosia, și i-a schimbat numele în Ioiachim. L-a luat pe Ioahaz, care a mers în Egipt și a murit acolo. Ioiachim i-a dat lui Faraon argintul și aurul, dar a trebuit să pună bir asupra țării ca să scoată argintul acesta cerut de Faraon; a hotărât partea fiecăruia și a cerut de la poporul țării argintul și aurul pe care trebuia să i-l dea faraonului Neco. Ioiachim avea douăzeci și cinci de ani când a ajuns împărat și a domnit unsprezece ani la Ierusalim. Mama sa se chema Zebuda, fata lui Pedaia, din Ruma. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, întocmai cum făcuseră părinții săi.
2 Împăraţilor 23:17-37 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
După un timp, el a întrebat: „Al cui este acest mormânt din piatră pe care îl văd?” Oamenii orașului i-au răspuns: „Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din teritoriul numit Iuda și a profețit împotriva altarului din Betel aceste lucruri pe care (deja) le-ai făcut!” Atunci el a zis: „Lăsați-l; și nimeni să nu îi miște oasele!” Ei au lăsat (nederanjate) oasele acelui om împreună cu ale profetului care venise din Samaria. Iosia a mai demolat toate templele care erau pe înălțimile din orașele Samariei. Ele fuseseră construite de regii care au guvernat în teritoriul numit Israel – ca să Îl mânie pe Iahve. A procedat cu ele exact ca la Betel. Iosia i-a înjunghiat pe altare pe toți preoții înălțimilor care erau acolo; și a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim. Regele a ordonat întregului popor: „Sărbătoriți Paștele Dumnezeului vostru numit Iahve – exact cum este scris în această carte a legământului!” Paște ca acela nu se mai sărbătorise din vremea judecătorilor care judecau pe Israel: în toată perioada de guvernare a regilor din teritoriul numit Israel sau a regilor din acela numit Iuda. Acest Paște a fost sărbătorit în cinstea lui Iahve la Ierusalim abia în al optsprezecelea an al guvernării regelui Iosia. Iosia a mai alungat pe aceia care chemau spiritele morților și pe cei care practicau vrăjitoria. El a desființat terafimii, idolii și toate celelalte lucruri oribile care se puteau vedea pe teritoriul numit Iuda și la Ierusalim. Astfel, Iosia a făcut ce prevedeau cuvintele legii scrise în cartea pe care o găsise preotul Hilchia în casa lui Iahve. Niciunul dintre predecesorii lui Iosia nu a fost ca el. Nimeni nu s-a întors ca el la Iahve din toată inima, din tot sufletul și cu toate capacitățile lui – exact cum cere toată legea lui Moise. Nici după Iosia nu a mai fost nimeni ca el. Totuși, Iahve nu Și-a anulat efectul marii Lui mânii. Ea fusese declanșată împotriva celor din teritoriul numit Iuda din cauza tuturor faptelor lui Manase. Iahve a zis: „Voi îndepărta din prezența Mea pe aceia care se numesc Iuda – exact cum am îndepărtat pe locuitorii din teritoriul numit Israel; și voi abandona atât acest oraș – Ierusalimul – pe care l-am ales, cât și casa despre care ziceam că acolo va fi (mereu) numele Meu!” Celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut el, oare nu sunt scrise în „Cartea cronicilor regilor din teritoriul numit Iuda”? În vremea guvernării lui, faraonul Neco – conducătorul suveran al Egiptului – a înaintat și a ajuns la râul Eufrat: până la regele Asiriei. Regele Iosia a plecat să lupte împotriva lui. Neco s-a luptat cu Iosia la Meghido și l-a omorât. Slujitorii lui Iosia l-au luat mort din Meghido, l-au adus într-un car la Ierusalim și l-au înmormântat în mormântul lui. Apoi poporul țării l-a luat pe Iehoahaz – fiul lui Iosia – și l-a uns, declarându-l rege în locul tatălui lui. Iehoahaz avea vârsta de douăzeci și trei de ani când a devenit rege; și a guvernat la Ierusalim trei luni. Mama lui se numea Hamutal și era fiica lui Ieremia din Libna. El a făcut ce este rău în relația lui cu Iahve – exact cum procedaseră și strămoșii lui. Faraonul Neco l-a pus în lanțuri la Ribla – în țara Hamat – ca să nu mai guverneze în Ierusalim. Apoi a cerut țării o taxă obligatorie de o sută de talanți de argint și un talant de aur. Faraonul Neco l-a pus acolo rege pe Eliachim – fiul lui Iosia – în locul tatălui lui; și i-a schimbat numele în Iehoiachim. Pe Iehoahaz l-a luat și l-a dus în Egipt. El a murit acolo. Iehoiachim i-a dat faraonului aurul și argintul (cerut); dar el a îndatorat țara ca să poată da argintul cerut de faraon. A stabilit pentru fiecare om o anumită rată de participare la acea taxă obligatorie. Astfel a dat el faraonului Neco argintul și aurul luat de la poporul țării. Iehoiachim avea vârsta de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege; și a guvernat la Ierusalim unsprezece ani. Mama lui se numea Zebida și era fiica lui Pedaia din Ruma. El a făcut ce este rău în relația lui cu Iahve – conform exemplului (greșit) dat de strămoșii lui.
2 Împăraţilor 23:17-37 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Iosia-atuncea a venit Și-n felu-acesta a vorbit: „Ce e acest mormânt, pe care, Eu îl zăresc?” La întrebare, Locuitorii din cetate Răspuns-au astfel: „Împărate, Este mormântul omului Cari e proroc al Domnului. Omul, din Iuda, a venit Și vorbe grele a rostit Pentru altarul din Betel, Iar tu-mplinești ce a spus el.” „Luați-l!” – zise el, apoi. „Vegheați ca nimeni dintre voi, Să nu-i miște un os măcar!” Ei au luat oasele dar, Și-au mers de le-au pus, la un loc, Cu ale celuilalt proroc Cari, din Samaria, venise. Iosia-n urmă nimicise Templele ce-au fost ridicate Pe înălțimile aflate Chiar și-n cetățile pe care Țara Samariei le are. Aceste temple, le-au zidit Cei ce-n Israel au domnit, Ca idolii să și-i cinstească, Și-au izbutit ca să stârnească – Prin ceea ce-au făcut, mereu – Mâniile lui Dumnezeu. Iosia a făcut la fel, Cu ele, ca și la Betel. Pe ele, el a junghiat Toți preoții cari s-au aflat În slujba înălțimilor. A ars apoi, oasele lor, Și-abia când totul isprăvise, Către Ierusalim pornise. Iosia a ieșit afară Și-a dat astă poruncă-n țară, Supușilor: „Vă pregătiți Ca Paștele să prăznuiți, În cinstea Domnului. Acum, Doresc să faceți toți, precum O cere legământul Lui, Înscris în cartea Domnului.” În felu-acesta, negreșit, Paștele nu s-au prăznuit Din vremea-n care se aflau Judecători ce stăpâneau Peste-al lui Israel popor. Sărbătorirea Paștelor, În acest fel s-a prăznuit, Când Iosia a împlinit Ani optsprezece, la domnie. El i-a stârpit, precum se știe, Pe toți cei cari duhuri chemau Și viitorul îl ghiceau. Toți terafimii, i-a zdrobit Și idolii ce i-a găsit, Cu urâciunile pe care Țara lui Iuda-n ea le are. Și la Ierusalim, la fel A procedat, în urmă, el. Acestea toate, le-a făcut Spre a-mplini ce s-a cerut În cartea ce a fost găsită De Hilchia și-apoi citită În fața împăratului, Precum și a poporului. În ea, era legea pe care Al lui Israel Domn o are. ‘Nainte de-a fi Iosia, Nu mai fusese nimenea – În Iuda sau în Israel – Care să fi făcut la fel. Doar Iosia, la calea Lui – Adică la a Domnului – S-a-ntors din toată inima, Neabătut spre-a o urma, Așa cum Moise însemnase În cartea legii ce-o lăsase. Nici după el, nu s-a văzut Altul, la fel să fi făcut. Dar totuși, Domnul nu Și-a stins Mânia care L-a cuprins Față de Iuda, când văzuse Relele care le făcuse Manase. El a cuvântat: „Și Iuda fi-va lepădat, Încât ajunge-va la fel Precum ajuns-a Israel. Ierusalimul, să se știe, Îl leapăd, în a Mea mânie, Deși am spus că-n el, mereu, „Am să-Mi așez, Numele Meu”.” Dar toate câte-au fost făcute De Iosia, nu sunt trecute În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Cari la domnie au venit Și peste Iuda au domnit? Când era-n Iuda Iosia, Neco peste Egipt domnea Ca Faraon. El a purtat Război, la râul Eufrat, Cu împăratul cel pe care Asiria în frunte-l are. Iosia-ngrabă a pornit Și la Meghido a ieșit În calea Faraonului. Când l-a văzut în fața lui, Neco pe el a tăbărât Cu oastea și l-a omorât. Slujbașii săi, când l-au văzut Că este la pământ căzut, L-au pus în car și au plecat Către Ierusalim, de-ndat’. Acolo-a fost adăugit La neamul său cel adormit. În locul împăratului, La tron, venit-a fiul lui – Cari, Ioahaz, era chemat – Și uns a fost, drept împărat. Când Ioahaz, la tron, venea, Ani douăzeci și trei avea, Iar la Ierusalim a stat, Numai trei luni, ca împărat. Fusese Hamutal chemată Măicuța sa, iar al ei tată E Ieremia, acel care, Obârșie, în Libna-și are. El, fapte rele, a făcut, Cari Domnului nu i-au plăcut, La fel ca-naintașii lui. Mai marele Egiptului, Cel care Neco e chemat, La dus la Ribla, în Hamat, Unde apoi l-a-nlănțuit. O gloabă, el a rânduit Asupra țării, căci voia, Talanți de-argint, să i se dea. Argintul care l-a cerut, Talanți, o sută, a avut. La ei s-a mai adăugat Și un talant, din aur dat. El așeză-n Ierusalim, Drept împărat, pe Eliachim – Căci Eliachim este cel care, Pe Iosia, părinte-l are. Un nume nou, apoi, i-a dat, Căci Ioachim, el l-a chemat. Pe Ioahaz, l-a înrobit Și în Egipt el a murit. Cât Ioiachim fost-a-mpărat, El, Faraonului, i-a dat Argintul care se cerea Și aurul, de-asemenea. Dar ca să poată să plătească, A trebuit să stabilească Un bir, destul de-apăsător, Pentru întregul său popor. Când Ioiachim, la tron, venea, Ani douăzeci și cinci făcea, Iar la Ierusalim a stat, Ani unsprezece, ca-mpărat. Zebuda fost-a a lui mamă. Pedaia, tatăl ei se cheamă Și de la Ruma, a venit. Atâta timp cât a domnit, El a făcut ce este rău – La fel ca-naintașul său – Astfel încât faptele lui N-au fost pe placul Domnului.
2 Împăraţilor 23:17-37 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
El a zis: „Ce este piatra aceasta pe care o văd?”. Oamenii din cetate i-au răspuns: „Este mormântul omului lui Dumnezeu care a venit din Iúda și a strigat împotriva altarului din Bétel lucrurile acestea pe care le împlinești tu”. El a zis: „Lăsați-l, nimeni să nu-i miște oasele!”. Și au lăsat neatinse oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaría. Și cu toate casele de pe înălțimi, care erau în cetățile Samaríei și pe care le construiseră regii lui Israél, mâniindu-l [pe Domnul], Iosía a făcut cu ele așa cum a făcut în Bétel. I-a jertfit pe altare pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars oase de oameni pe [altare]. Apoi s-a întors la Ierusalím. Regele a poruncit întregului popor: „Sărbătoriți Paștele în cinstea Domnului Dumnezeului vostru, așa cum este scris în această Carte a Alianței!”. Căci nu se mai sărbătorise un astfel de Paște din zilele judecătorilor care judecau Israélul, nici în zilele regilor lui Israél și nici în cele ale regilor lui Iúda. Astfel, în al optsprezecelea an al regelui Iosía s-a sărbătorit acest Paște în cinstea Domnului la Ierusalím. Iosía i-a nimicit și pe necromanți, pe fermecători, terafímii, idolii și toate lucrurile abominábile care erau văzute în țara lui Iúda și în Ierusalím, ca să împlinească cuvintele legii care era scrisă în cartea pe care o găsise Hilchía, preotul, în templul Domnului. Ca el nu a fost înaintea lui niciun rege care să se întoarcă la Domnul din toată inima sa și din tot sufletul lui și din toată puterea sa, conform cu toată legea lui Moise. Și nici după el nu s-a mai ridicat unul ca el. Dar Domnul nu s-a întors de la mânia sa cea mare de care se aprinsese împotriva lui Iúda din cauza mâniei pe care i-a provocat-o Manáse. Domnul a zis: „Îl voi îndepărta și pe Iúda de la fața mea așa cum l-am îndepărtat pe Israél și cum am îndepărtat cetatea aceasta pe care am ales-o, Ierusalímul, și casa despre care am spus: «Acolo va fi numele meu»”. Celelalte fapte ale lui Iosía și tot ce a făcut el, nu sunt ele oare scrise în Cartea Cronicilor Regilor lui Iúda? În zilele lui, Faraónul Néco, regele Egiptului, a urcat împotriva regelui Asíriei la râul Eufrát. Regele Iosía i-a ieșit înainte, iar Faraón, cum l-a văzut, l-a omorât la Meghído. Slujitorii lui l-au pus mort într-un car; l-au adus de la Meghído la Ierusalím și l-au îngropat în mormântul său. Apoi, poporul țării l-a luat pe Ioaház, fiul lui Iosía, l-au uns și l-au făcut rege în locul tatălui său. Ioaház avea douăzeci și trei de ani când a devenit rege și a domnit trei luni la Ierusalím. Numele mamei sale era Hamutál, fiica lui Ieremía din Libná. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, conform cu tot ce au făcut părinții săi. Faraónul Néco l-a legat la Ríbla, în țara Hamát, ca să nu mai domnească la Ierusalím; și a impus țării un tribut de o sută de talánți de argint și de un talánt de aur. Faraónul Néco l-a făcut rege pe Eliachím, fiul lui Iosía, în locul tatălui său, Iosía, și i-a schimbat numele în Ioiachím. L-a luat pe Ioaház, care a mers în Egipt și a murit acolo. Ioiachím i-a dat lui Faraón argintul și aurul, dar a pus tribut asupra țării ca să dea bani, după porunca lui Faraón: a scos argintul și aurul de la poporul țării, de la fiecare după prețuirea lui, ca să-l dea Faraónului Néco. Ioiachím avea douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit unsprezece ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Zebudá, fiica lui Pedáia din Rumá. El a făcut ce este rău în ochii Domnului, conform cu tot ce au făcut părinții săi.
2 Împăraţilor 23:17-37 Noua Traducere Românească (NTR)
Regele a întrebat: ‒ Al cui este mormântul acesta din piatră, pe care îl văd? Oamenii cetății i-au răspuns: ‒ Acesta este mormântul omului lui Dumnezeu, care a venit din Iuda și a rostit, împotriva altarului din Betel, aceste lucruri pe care le-ai făcut. El a zis: ‒ Lăsați-l! Nimeni să nu-i miște oasele! Ei au lăsat oasele lui împreună cu ale profetului care venise din Samaria. De asemenea, Iosia a mai îndepărtat toate templele care erau pe înălțimile din cetățile Samariei, pe care le construiseră regii lui Israel ca să-L mânie pe DOMNUL. A făcut cu ele întocmai cum făcuse la Betel. Iosia i-a înjunghiat pe altare pe toți preoții înălțimilor care erau acolo și a ars pe ele oase de oameni. Apoi s-a întors la Ierusalim. Regele a poruncit întregului popor, zicând: „Sărbătoriți Paștele DOMNULUI, Dumnezeul vostru, așa cum este scris în această Carte a Legământului!“. Un astfel de Paște nu se mai sărbătorise de pe vremea judecătorilor care-l judecau pe Israel, și nici chiar în toată perioada regilor lui Israel și a regilor lui Iuda. Acest Paște a fost sărbătorit în cinstea DOMNULUI la Ierusalim abia în al optsprezecelea an al regelui Iosia. Iosia i-a mai îndepărtat pe cei care întreabă duhurile morților și pe cei care cheamă spiritele, și a înlăturat terafimii , idolii și toate celelalte spurcăciuni care se puteau vedea pe teritoriul lui Iuda și la Ierusalim, împlinind astfel cuvintele Legii scrise în Cartea pe care o găsise preotul Hilchia în Casa DOMNULUI. Înainte de Iosia n-a fost niciun rege ca el, care să se întoarcă la DOMNUL din toată inima, din tot sufletul și cu toată puterea lui, așa cum zice toată Legea lui Moise. Și nici după aceea nu s-a mai ridicat nimeni ca el. Totuși, DOMNUL nu S-a întors din înverșunarea mâniei Lui celei mari, mânie care era aprinsă împotriva lui Iuda din cauza tuturor faptelor prin care Îl mâniase Manase. Și DOMNUL a zis: „Îl voi îndepărta și pe Iuda din prezența Mea, așa cum l-am îndepărtat pe Israel, și voi respinge Ierusalimul, cetatea aceasta pe care am ales-o, și Casa despre care ziceam că acolo va fi Numele Meu“. Celelalte fapte ale lui Iosia și tot ce a făcut el, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? În zilele sale, faraonul Neco, regele Egiptului, a venit la râul Eufrat, la împăratul Asiriei. Regele Iosia i-a ieșit împotrivă. Neco l-a înfruntat la Meghido și l-a omorât. Slujitorii lui l-au transportat mort din Meghido, l-au adus la Ierusalim și l-au înmormântat în mormântul său. Apoi poporul țării l-a luat pe Iehoahaz, fiul lui Iosia, l-a uns și l-a pus să domnească în locul tatălui său. Iehoahaz era în vârstă de douăzeci și trei de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Mama lui se numea Hamutal și era fata lui Ieremia din Libna. El a făcut ceea ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI, tot așa cum făcuseră și părinții săi. Faraonul Neco l-a pus în lanțuri la Ribla, în țara Hamat, ca să nu mai domnească în Ierusalim. Apoi a cerut țării un tribut de o sută de talanți de argint și un talant de aur. Faraonul Neco l-a numit rege pe Eliachim, fiul lui Iosia, în locul tatălui său Iosia, și i-a schimbat numele în Iehoiachim. Iar pe Iehoahaz l-a luat și l-a dus în Egipt, unde a și murit. Iehoiachim i-a dat faraonului aurul și argintul, însă el a împovărat țara pentru a putea da argintul cerut de faraon. A hotărât fiecărui om o anumită parte, dând astfel faraonului Neco argintul și aurul luat de la poporul țării. Iehoiachim era în vârstă de douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. Mama sa se numea Zebuda și era fata lui Pedaia din Ruma. El a făcut ceea ce este rău înaintea ochilor DOMNULUI, tot așa cum făcuseră și părinții săi.