2 Regi 3
3
RĂZBOIUL CU MOÁB
Domnia lui Iorám în Israél (852-841 î.C.)
1Iorám, fiul lui Aháb, a fost rege peste Israél la Samaría în al optsprezecelea an al lui Iosafát, regele lui Iúda; a domnit doisprezece ani#3,1 Această cifră aparține unui sistem cronologic greu de priceput astăzi; după unele date mai sigure, Ioràm din Israèl nu a domnit mai mult de opt ani.. 2El a făcut ce este rău în ochii Domnului, dar nu ca tatăl său și ca mama sa. A îndepărtat stâlpul lui Báal#3,2 După 1Rg 16,32-33, suprimarea stelei lui Bàal la Samaría este atribuită partizanilor lui Iehù (cf. și 2Rg 10,26). pe care îl făcuse tatăl său. 3Însă a rămas atașat de păcatele lui Ieroboám, fiul lui Nebát, prin care l-a făcut pe Israél să păcătuiască: nu s-a îndepărtat de ele.
Expediția împotriva lui Moáb
4Méșa, regele din Moáb, era stăpân de oi și dădea tribut regelui lui Israél o sută de mii de miei și o sută de mii de berbeci#3,4 Trebuie să fie vorba despre o specie deosebit de productivă cât privește lâna. Probabil era un tribut anual la fel ca în 2Rg 17,3-4. Stela lui Mèșa, descoperită în 1.868 la Dibàn, vechiul Dibàn în Transiordania, menționează această dependență a lui Moàb de Omrí, regele lui Israèl, și revolta regelui Mèșa în timpul fiului lui Omrí. Cărțile Regilor nu dau nicio indicație cu privire la epoca acestei dependențe. Cât despre revoltă, aceasta nu a fost declanșată decât după moartea lui Ahàb. De notat în același timp că, după stela lui Mèșa, cetățile ocupate de Israèl se găsesc la nord de Arnòn. cu lână. 5Când a murit Aháb, regele din Moáb s-a răzvrătit împotriva regelui lui Israél.
6Regele Iorám a ieșit în ziua aceea din Samaría și a numărat întreg Israélul. 7A mers și a trimis la Iosafát, regele lui Iúda#3,7 Aici, ca și în v. 11.12.14, textul dă numele regelui lui Iùda: Iosafàt; însă cronologia demonstrează că lupta a avut loc de-abia sub domnia fiului acestuia, Ioràm din Iùda. Numele lui Iosafàt pare să fi fost adăugat ținând cont de pietatea și de rolul similar pe care el l-a avut în războiul descris în 1Rg 22: acolo, în calitate de rege al lui Iùda, în întâlnirea cu regele lui Israèl, apare ca un credincios fervent în Domnul (v. 2Rg 3,11.13-14)., să-i spună: „Regele din Moáb s-a răzvrătit împotriva mea; mergi cu mine în Moáb la luptă?”. [Iosafát] a răspuns: „Merg! Eu voi fi ca tine, poporul meu, ca poporul tău, caii mei, ca ai tăi!”. 8Și a zis: „Pe ce drum mergem?”. [Iorám] a zis: „Pe drumul din pustiul#3,8 În loc de drumul direct care trecea din Israèl în Transiordania și de aici în Moàb, a fost aleasă calea mai lungă a pustiului din Edòm, un stat vasal al lui Iùda. Edóm”.
9Regele lui Israél, regele lui Iúda și regele din Edóm#3,9 Ajutorul lui Iùda și al vasalului acestuia, Edòm, îi este necesar regelui lui Israèl pentru a ataca regatul Moàb din partea de sud, înconjurând Marea Moartă și trecând prin teritoriul idumeu. au plecat, s-au învârtit pe drum timp de șapte zile; nu mai aveau apă pentru tabără și pentru animalele care erau cu ei#3,9 Lit.: „care erau la picioarele lor”.. 10Regele lui Israél a zis: „Aha! Domnul i-a chemat pe acești trei regi ca să-i dea în mâna lui Moáb!”. 11Iosafát a zis: „Este aici vreun profet al Domnului#3,11 Elizèu însoțea expediția militară în calitate de sfetnic, după un obicei răspândit în Orientul Antic. prin care să-l putem consulta pe Domnul?”. Unul dintre slujitorii regelui lui Israél a răspuns: „Este aici Elizéu, fiul lui Șafát, care turna apă pe mâinile lui Ilíe”#3,11 Elizèu este prezentat aici ca slujitor al lui Ilie. Se poate deduce că evenimentul a avut loc la începutul activității sale.. 12Iosafát a zis: „Cuvântul Domnului este cu el!”. Regele lui Israél, Iosafát și regele din Edóm au coborât la el. 13Elizéu i-a zis regelui lui Israél: „Ce este între mine și tine? Mergi la profeții tatălui tău și la profeții mamei tale!”. „Nu! Căci Domnul i-a chemat pe acești trei regi ca să-i dea în mâinile lui Moáb!”. 14Elizéu a zis: „Viu este Domnul Sabaót în fața căruia stau că, dacă nu aș ține cont#3,14 Lit.: „dacă nu mi-aș ridica fața către Iosafàt”. de Iosafát, regele lui Iúda, nu aș privi la tine și la țara ta! 15Acum aduceți-mi un cântăreț la harpă!”#3,15 Texte paralele extrabiblice, dar și texte biblice ( 1Sam 10,5), arată că uneori profeții se pregăteau pentru misiunea lor folosindu-se și de muzică.. Și pe când cânta cântărețul din harpă, mâna Domnului a fost peste Elizéu#3,15 Expresie biblică tipică pentru a indica acțiunea eficace a lui Dumnezeu asupra profeților (cf. 1Rg 18,46; Is 8,11; Ez 3,14; 8,1; 40,1 etc.).. 16Și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Faceți în valea aceasta groapă lângă groapă!». 17Căci așa vorbește Domnul: «Nu veți vedea vânt și nu veți vedea ploaie, dar valea aceasta se va umple de apă și veți bea voi, turmele voastre și animalele voastre». 18Și acesta este puțin lucru înaintea Domnului. El îl va da pe Moáb în mâinile voastre. 19Veți lovi toate cetățile fortificate și toate cetățile alese; veți doborî toți copacii buni#3,19 Aceste acțiuni demolatoare aveau ca scop desființarea completă a rezistenței adversarului și erau în conformitate cu metodele războinice ale timpului (Dt 20,19)., veți astupa toate izvoarele de apă și veți distruge toate ogoarele bune cu pietre”. 20Dimineața, când se aducea ofranda, iată, apa venea de pe drumul Edómului și s-a umplut ținutul de apă#3,20 În timp ce armatele aliate se găseau în valea superioară a lui Wàdi El-Hèsa, care era hotar între Moàb și Edòm, fără ca ei să-și dea seama (v. 17), apele au venit la vale. Ele au umplut găurile pe care Elizèu le ceruse să fie săpate pentru a împiedica pierderea apei în nisip. Este fenomenul cunoscut beduinilor din Peninsula Sinaitică și numit „seil”..
21Întregul Moáb a auzit că regii au venit să lupte împotriva lor și i-au adunat pe toți cei care puteau să se încingă, ca și pe cei mai în vârstă, și au stat la hotar. 22S-au sculat dimineața și, când soarele a strălucit deasupra apei, Moáb a văzut în față apele roșii ca sângele. 23Ei au zis: „Este sânge. Regii au scos sabia și s-au lovit unii pe alții#3,23 Lit.: „fiecare pe aproapele său”.: acum, la pradă, Moáb!”.
24Au venit în tabăra lui Israél, dar Israél s-a ridicat și l-a lovit pe Moáb, iar el a fugit dinaintea lor. Au intrat în [țară] și l-au bătut pe Moáb. 25Au dărâmat cetățile și a aruncat fiecare piatra sa pe ogoarele bune și le-au umplut; au astupat toate izvoarele de apă și au doborât toți copacii buni până nu au lăsat nimic în Chir-Haréset#3,25 Probabil deformare a numelui Chir-Hadèșet, capitala regatului Moàb, pe care Stela lui Mèșa o numește „Kòrca”. Corespunde actualei localități Keràk.; iar aruncătorii cu praștia l-au înconjurat și l-au lovit. 26Regele din Moáb a văzut că lupta era prea puternică pentru el; atunci a luat cu sine șapte sute de oameni care mânuiau#3,26 Lit.: „scoteau”. sabia ca să pătrundă până la regele din Edóm, dar nu au putut. 27L-a luat atunci pe fiul său – întâiul născut, care trebuia să domnească în locul lui – și l-a adus ca ardere de tot pe zid#3,27 Acest sacrificiu uman pe care regele Mèșa l-a săvârșit după exemplul populațiilor din Canaàn avea drept scop îmbunarea zeului național Chemòș și asigurarea magică a rezistenței zidurilor cetăților.. Dar a fost o mare mânie împotriva lui Israél, care s-a îndepărtat de el; și s-a întors în țară#3,27 Fuga israeliților, în ciuda succesului lor militar, pare să-și aibă originea în teama religioasă de prezența zeului Chemòș, zeul național al lui Moàb (cf. Num 21,29; 1Rg 11,7; Ier 48,46). Mult timp în Israèl s-a crezut în existența și în puterea zeilor străini; puterea Dumnezeului lui Israèl nu era absolută decât în limitele țării lui Israèl (cf. Gen 31,53; Dt 32,8; Jud 11,24; 1Sam 26,19).. #10,29; 13,11; 14,24; 15,9.18.24.28; 1Rg 12,26-32; 13,33-34; 14,16; 15,26.34; 16,2.19.26 #1Rg 17,1; 18,15 #Ez 1,3; 3,14; 8,1; 33,32; 37,1 #Is 16,7.11; Ier 48,31.36
Selectat acum:
2 Regi 3: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași