Într-o zi, Elizéu trecea prin Șúnem. Acolo era o femeie de vază. Ea a insistat ca el să mănânce. Ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. Ea i-a zis soțului ei: „Iată, știu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu! Să facem o cameră mică sus, pe terasă, și să punem acolo pentru el un pat, o masă, un scaun și un sfeșnic ca să stea acolo când va veni la noi! Într-o zi [Elizéu] a venit [la ei], s-a dus în camera de sus și s-a culcat acolo. I-a zis lui Gheházi, slujitorul său: „Cheam-o pe această [femeie] din Șúnem!”. El a chemat-o și ea a venit înaintea lui. [Elizéu] i-a zis lui [Gheházi]: „Spune-i: «Iată, pentru noi tu ai arătat toată această grijă! Ce putem face pentru tine? Ai vreun lucru [pe care să-l prezentăm] regelui sau comandantului armatei?»”. Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu”. El i-a zis: „Ce să fac pentru ea?”. Gheházi a răspuns: „Ea n-are niciun fiu, iar soțul ei este bătrân!”. El a zis: „Cheam-o!”. Gheházi a chemat-o și ea a stat la ușă. [Elizéu] i-a zis: „La anul, pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu”. Dar ea a zis: „Nu, domnul meu, om al lui Dumnezeu, nu o amăgi pe slujitoarea ta!”. Femeia a zămislit și a născut un fiu anul următor, chiar pe vremea aceea, după cum îi spusese Elizéu.
Copilul a crescut. Într-o zi s-a dus la tatăl său [care era] cu secerătorii. I-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!”. Tatăl i-a zis slujitorului său: „Du-l la mama lui!”. [Slujitorul] l-a luat și l-a dus la mama lui. Copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază, apoi a murit. Ea a urcat și l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis ușa după el și a ieșit. L-a chemat pe soțul ei și i-a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță! Vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu. Apoi mă voi întoarce”. El i-a zis: „Pentru ce vrei să mergi astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici sabát!”. Ea i-a răspuns: „Fii pe pace!”. A pus șaua pe măgăriță și i-a zis slujitorului ei: „Mână și mergi! Nu te opri din călărit până când îți voi spune!”. Ea a plecat și a mers la omul lui Dumnezeu, la muntele Carmél. Când omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe, i-a zis lui Gheházi, slujitorul său: „Iată-o pe femeia aceea din Șúnem! Acum, aleargă în fața ei și spune-i: «Ești bine? Soțul tău este bine? Copilul este bine?»”. Ea a răspuns: „Bine”. A ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte și i-a cuprins picioarele. Gheházi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci sufletul ei este amărât, iar Domnul mi-a ascuns și nu mi-a făcut cunoscut”. Atunci ea a zis: „Am cerut eu oare un fiu de la domnul meu? N-am zis eu: «Nu mă amăgi!»?”.
[Elizéu] i-a zis lui Gheházi: „Încinge-ți coapsele, ia toiagul meu în mâna ta și pleacă! Dacă vei întâlni pe cineva, nu-l saluta și, dacă te salută cineva, nu-i răspunde! Să pui toiagul meu pe fața copilului!”. Mama copilului i-a zis [lui Elizéu]: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi lăsa!”. El s-a ridicat și a mers după ea. Gheházi a mers înaintea lor, a pus toiagul pe fața copilului, dar n-a fost nici glas, nici semn de simțire. Apoi s-a întors în fața lui Elizéu, i-a povestit și i-a zis: „Copilul nu s-a trezit”. Elizéu a intrat în casă și, iată, copilul era mort, culcat pe patul său. A intrat, a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Domnului. A urcat și s-a întins peste copil; și-a pus gura pe gura lui, ochii pe ochii lui, mâinile pe mâinile lui și s-a plecat peste el, iar trupul copilului s-a încălzit. Apoi s-a întors, a mers în casă încoace și încolo. A urcat și s-a întins peste copil, iar acesta a strănutat de șapte ori. Apoi copilul și-a deschis ochii. L-a chemat pe Gheházi și i-a zis: „Cheam-o pe acea femeie din Șúnem!”. El a a chemat-o, iar ea a venit la el. [Elizéu] i-a zis: „Ia-ți fiul!”. Atunci, ea a venit, a căzut la picioarele lui și s-a prosternat până la pământ înaintea lui. Apoi și-a luat fiul și a ieșit.
Bible App
Bible App for Kids
