Străjerul a zis: „A ajuns până la ei, dar nu se întoarce. Modul de a mâna este ca modul de a mâna al lui Iehú, căci mână furios”. Atunci Iorám a zis: „Pune șaua și încalecă!”. Au ieșit Iorám, regele lui Israél, și Ahazía, regele lui Iúda, fiecare pe carul său, în întâmpinarea lui Iehú și l-au găsit în ogorul lui Nabót din Izreél.
Când Iorám l-a văzut pe Iehú, i-a zis: „[Vii] cu pace, Iehú?”. El însă a răspuns: „Ce pace, cât timp sunt desfrânările Izabelei, mama ta, și vrăjitoriile ei cele multe?”. Atunci Iorám s-a întors și i-a zis lui Ahazía: „Trădare, Ahazía!”. Dar Iehú a pus mâna pe arc și l-a lovit pe Iorám între umeri. Săgeta a ieșit prin inimă și [Iorám] a căzut în car. [Iehú] i-a zis lui Bidcar, slujitorul lui: „Ia-l și aruncă-l într-o parte în ogorul lui Nabót din Izreél! Căci adu-ți aminte că atunci când eu și tu călăream împreună în urma lui Aháb, tatăl său, Domnul a pus asupra lui greutatea aceasta, [zicând]: «Am văzut ieri sângele lui Nabót și sângele fiilor lui». Oracolul Domnului: «eu voi răsplăti în ogorul acesta!». Oracolul Domnului: «Acum, ia-l și aruncă-l în ogor, după cuvântul Domnului!»”.
Ahazía, regele lui Iúda, a văzut și a fugit pe drumul spre Bet-Hagán. Iehú l-a urmărit și a zis: „Loviți-l și pe el în car!”. Era la urcușul Gur, care este lângă Ibleám; a fugit la Meghído și a murit acolo. Slujitorii lui l-au dus în car la Ierusalím și l-au îngropat în mormântul lui cu părinții lui, în cetatea lui Davíd. În anul al unsprezecelea al lui Iorám, fiul lui Aháb, a domnit Ahazía peste Iúda.
Iehú a venit în Izreél. Când a auzit Izabéla, s-a machiat, și-a împodobit capul și se uita pe fereastră. Iehú a ajuns la poartă. Ea i-a zis: „[Vii] cu pacea lui Zimrí, ucigașul stăpânului său?”. El și-a ridicat fața spre fereastră și a zis: „Cine este cu mine? Cine?”. Atunci s-au uitat la el doi sau trei eunuci. El a zis: „Aruncați-o jos!”. Ei au aruncat-o jos și a țâșnit din ea sânge pe zid și pe cai, iar [Iehú] a călcat-o în picioare. Apoi a intrat, a mâncat și a băut și a zis: „Ocupați-vă de blestemata aceasta și îngropați-o, căci este fiică de rege!”. Ei au mers să o îngroape, dar nu au găsit din ea decât craniul, picioarele, palmele și mâinile. S-au întors și i-au adus la cunoștință [lui Iehú], iar el a zis: „Este cuvântul Domnului, care a spus prin slujitorul său Ilíe din Tíșbe: «În ogorul din Izreél câinii vor mânca trupul Izabelei, iar cadavrul Izabelei va fi ca gunoiul pe suprafața câmpului în ogorul din Izreél, așa încât nu se va putea zice: ‹Aceasta este Izabéla!› »”.