2 Împăraţilor 9:20-37
2 Împăraţilor 9:20-37 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Santinela l-a anunțat pe rege, zicându-i: „Mesagerul s-a dus până la ei, dar nu se mai întoarce; iar acele grupe de soldați care vin, se deplasează cu viteza specifică lui Iehu – fiul lui Nimși; pentru că el este cel care aleargă ca un nebun!” Atunci Ioram a ordonat: „Înhamă!” După ce au pregătit carul, Ioram – regele lui „Israel” – și Ahazia – regele lui „Iuda” – au plecat fiecare în carul lui ca să îl întâlnească pe Iehu. Ei l-au întâlnit în terenul care era proprietatea izreelitului Nabot. Când l-a văzut Ioram pe Iehu, i-a zis: „Totul este bine, Iehu?” El i-a răspuns: „Cum pot fi toate lucrurile bune atât timp cât adulterul mamei tale – Izabela – și vrăjitoriile ei sunt atât de multe?” Ioram a întors carul și a fugit strigându-i lui Ahazia: „Trădare, Ahazia!” Dar Iehu a luat arcul, a tras cu toată forța lui și l-a lovit pe Ioram între umeri. Săgeata i-a trecut prin inimă; iar el s-a prăbușit în car. Iehu i-a zis comandantului numit Bidcar: „Ia-l și aruncă-l în terenul izreelitului Nabot. Amintește-ți că atunci când călăream împreună, în urma tatălui lui – Ahab –, Iahve a pronunțat împotriva lui această decizie: «Am văzut ieri sângele lui Nabot și sângele fiilor lui. Iahve îți zice: ‘Te voi face să plătești chiar în acest teren!’». Deci ia-l și aruncă-l pe teren – conform Cuvântului lui Iahve.” Când a văzut acest lucru, Ahazia – regele lui „Iuda” – a fugit spre Bet-Hagan. Iehu l-a urmărit și a zis: „Omorâți-l și pe el!” L-au lovit în car, la înălțimea Gur, care este lângă Ibleam; dar el a fugit la Meghido și a murit acolo. Slujitorii lui l-au dus într-un car la Ierusalim și l-au înmormântat în mormântul lui, lângă părinții lui, în „Orașul lui David”. Ahazia ajunsese rege în teritoriul locuit de urmașii lui Iuda în al unsprezecelea an al guvernării lui Ioram, fiul lui Ahab. Apoi Iehu a venit la Izreel. Când a auzit Izabela (că vine Iehu), și-a vopsit ochii, și-a împodobit capul și s-a dus să privească de la fereastră. În timp ce Iehu intra pe poartă, ea a zis: „Totul este bine – Zimri – criminalul stăpânului lui?” El s-a uitat spre fereastră și a strigat: „Cine este de partea mea? Cine?” Atunci doi sau trei eunuci s-au uitat în jos spre el. Iehu le-a zis: „Aruncați-o de-acolo!” Ei au aruncat-o de la acea fereastră; iar sângele ei a țâșnit pe zid și pe caii care au călcat-o cu picioarele. Apoi Iehu a intrat în palat. După ce a mâncat și a băut, el a ordonat: „Îngrijiți-vă de această blestemată și îngropați-o; pentru că a fost fiică de rege.” Dar când au ajuns la ea ca să o îngroape, nu i-au mai găsit decât craniul, picioarele și palmele mâinilor. Ei s-au întors și l-au anunțat pe Iehu, care a zis: „Așa a profețit Iahve prin sclavul lui – prin tișbitul Ilie: «Carnea Izabelei va fi mâncată de câini în terenul din Izreel; iar corpul ei va fi – în acest teren din Izreel – ca bălegarul de pe suprafața terenurilor agricole. Astfel, nimeni nu va mai putea zice vreodată: ‘Aceasta este Izabela!’»”
2 Împăraţilor 9:20-37 Noua Traducere Românească (NTR)
Străjerul a anunțat, zicând: ‒ A ajuns până la ei, dar nu se mai întoarce! Modul de mânuire a carului este ca a lui Iehu, fiul lui Nimși, căci el mână ca un nebun. Atunci Ioram a zis: ‒ Înhamă! După ce au înhămat caii la car, Ioram, regele lui Israel, și Ahazia, regele lui Iuda, au ieșit, fiecare în carul lui, și s-au dus ca să-l întâlnească pe Iehu. Ei l-au găsit pe terenul izreelitului Nabot. Când Ioram l-a văzut pe Iehu, a zis: ‒ Este pace, Iehu? Acesta a răspuns: ‒ Cum să fie pace atât timp cât vor continua preacurviile mamei tale, Izabela, și vrăjitoriile ei cele multe? Atunci Ioram a întors frâiele și a fugit, zicându-i lui Ahazia: ‒ Înșelătorie, Ahazia! Dar Iehu a luat arcul, a tras cu toată puterea și l-a lovit pe Ioram în piept. Săgeata i-a străpuns inima, iar el s-a prăbușit în car. Iehu i-a zis ofițerului său, Bidkar: „Ia-l și aruncă-l pe terenul izreelitului Nabot, căci, adu-ți aminte că, atunci când călăream împreună, în urma tatălui său, Ahab, DOMNUL a pronunțat împotriva lui rostirea aceasta: «Am văzut ieri sângele lui Nabot și sângele fiilor lui, zice DOMNUL, și sigur te voi face să plătești chiar pe acest teren, zice DOMNUL!». Ia-l, deci și aruncă-l pe teren, potrivit Cuvântului DOMNULUI“. Când a văzut lucrul acesta, Ahazia, regele lui Iuda, a fugit spre Bet-Hagan. Iehu l-a urmărit și a zis: „Omorâți-l și pe el!“. Și l-au lovit în car, la înălțimea Gur, care este lângă Ibleam, dar el a fugit la Meghido și a murit acolo. Slujitorii lui l-au dus într-un car la Ierusalim și l-au înmormântat în mormântul lui, alături de strămoșii săi, în Cetatea lui David. Ahazia ajunsese rege al lui Iuda în al unsprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab. Apoi, Iehu a venit în Izreel. Când a auzit Izabela, și-a vopsit ochii, și-a împodobit capul și s-a așezat la fereastră. În timp ce Iehu intra pe poartă, ea a zis: ‒ Este pace, Zimri, ucigașul stăpânului său? El și-a ridicat fața spre fereastră și a zis: ‒ Cine este de partea mea? Cine? Atunci, doi sau trei demnitari s-au uitat în jos înspre el. El a zis: ‒ Aruncați-o jos! Ei au aruncat-o jos, și sângele ei a țâșnit pe zid și pe cai. Iehu a călcat-o în picioare. Apoi Iehu a intrat în palat. După ce a mâncat și a băut, a zis: „Îngrijiți-vă de blestemata aceea și îngropați-o, căci a fost fată de rege“. Dar când au ajuns la ea, ca s-o îngroape, n-au mai găsit din ea decât craniul, picioarele și palmele mâinilor. Ei s-au întors și l-au înștiințat pe Iehu, care a zis: „Acesta este Cuvântul DOMNULUI, pe care El îl spusese prin slujitorul Său, Ilie tișbitul: «Câinii vor devora carnea Izabelei pe terenul din Izreel. Și cadavrul Izabelei va fi, pe terenul lui Izreel, asemenea gunoiului de pe câmpie, astfel încât nu vor putea zice: ‘Aceasta este Izabela!’»“.
2 Împăraţilor 9:20-37 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Caraula a dat de știre și a zis: „S-a dus până la ei și nu se întoarce. Și alaiul este ca al lui Iehu, fiul lui Nimși, căci mână ca un nebun.” Atunci, Ioram a zis: „Înhamă!” Și au pus caii la car. Ioram, împăratul lui Israel, și Ahazia, împăratul lui Iuda, au ieșit, fiecare în carul lui, înaintea lui Iehu și l-au întâlnit în ogorul lui Nabot din Izreel. Cum a văzut Ioram pe Iehu, a zis: „Pace, Iehu?” Iehu a răspuns: „Ce pace, câtă vreme dăinuiesc curviile mamei tale Izabela și mulțimea vrăjitoriilor ei!” Ioram a sucit frânele și a fugit zicând lui Ahazia: „Vânzare, Ahazia!” Dar Iehu a pus mâna pe arc și a lovit pe Ioram între umeri. Săgeata a ieșit prin inimă, și Ioram a căzut în car. Iehu a zis căpeteniei sale Bidcar: „Ia-l și aruncă-l în ogorul lui Nabot din Izreel, căci adu-ți aminte că, atunci când stăteam împreună, eu și tu, călare pe cai înapoia tatălui său Ahab, Domnul a rostit împotriva lui hotărârea aceasta: ‘Am văzut ieri sângele lui Nabot și sângele fiilor lui’, zice Domnul, ‘și-ți voi face la fel chiar în ogorul acesta’, zice Domnul. Ia-l dar și aruncă-l în ogor, după cuvântul Domnului.” Ahazia, împăratul lui Iuda, când a văzut lucrul acesta, a fugit pe drumul care duce la casa din grădină. Iehu l-a urmărit și a zis: „Lovește-l și pe el în car!” Și l-au lovit la suișul Gur, lângă Ibleam. El a fugit la Meghido și a murit acolo. Slujitorii lui l-au dus într-un car la Ierusalim și l-au îngropat în mormântul lui, cu părinții lui, în cetatea lui David. Ahazia se făcuse împărat al lui Iuda în anul al unsprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab. Iehu a intrat în Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, și-a uns sprâncenele, și-a împodobit capul și se uita pe fereastră. Pe când intra Iehu pe poartă, ea a zis: „Pace, noule Zimri, ucigașul stăpânului său?” El a ridicat fața spre fereastră și a zis: „Cine este pentru mine? Cine?” Și doi sau trei dregători s-au uitat la el, apropiindu-se de fereastră. El a zis: „Aruncați-o jos!” Ei au aruncat-o jos și i-a țâșnit sângele pe zid și pe cai. Iehu a călcat-o în picioare. Apoi a intrat, a mâncat și a băut și a zis: „Duceți-vă de vedeți pe blestemata aceea și îngropați-o, căci este fată de împărat.” S-au dus s-o îngroape, dar n-au găsit din ea decât țeasta capului, picioarele și palmele mâinilor. S-au întors și au spus lui Iehu, care a zis: „Așa spusese Domnul prin robul său Ilie, Tișbitul: ‘Câinii vor mânca în ogorul din Izreel carnea Izabelei; și hoitul Izabelei va fi ca gunoiul pe fața ogoarelor, în ogorul din Izreel, așa încât nu se va mai putea zice: «Aceasta este Izabela!»’”
2 Împăraţilor 9:20-37 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și paznicul a spus, zicând: El a mers la ei și nu se întoarce; și mânatul este ca mânatul lui Iehu, fiul lui Nimși, pentru că mână furios. Și Ioram a spus: Pregătiți! Și carul său a fost pregătit. Și Ioram, împăratul lui Israel, și Ahazia, împăratul lui Iuda, au ieșit fiecare în carul său și au mers să întâmpine pe Iehu și l-au întâlnit la câmpul lui Nabot izreelitul. Și s-a întâmplat, după ce Ioram l-a văzut pe Iehu, că a zis: Este pace, Iehu? Iar el a răspuns: Ce pace, atât timp cât curviile mamei tale Izabela și vrăjitoriile ei sunt atât de multe? Și Ioram și-a întors mâinile și a fugit și i-a spus lui Ahazia: Trădare, Ahazia. Și Iehu a încordat arcul cu toată tăria lui și l-a lovit pe Ioram între brațe și săgeata i-a trecut prin inimă iar el a căzut în carul său. Atunci Iehu i-a zis lui Bidcar, căpetenia sa: Ia-l și aruncă-l în bucata de pământ a lui Nabot izreelitul, pentru că, adu-ți aminte, când noi doi mânam împreună în urma lui Ahab, tatăl său, că DOMNUL a pus această povară asupra lui; Într-adevăr, am văzut ieri sângele lui Nabot și sângele fiilor săi, spune DOMNUL; și îți voi răsplăti în această bucată de pământ, spune DOMNUL. Acum de aceea, ridică-l și aruncă-l în această bucată de pământ, conform cuvântului DOMNULUI. Dar când Ahazia, împăratul lui Iuda, a văzut aceasta, a fugit pe calea casei din grădină. Și Iehu l-a urmărit și a zis: Loviți-l și pe el în car. Și l-au lovit la suișul spre Gur, care este lângă Ibleam. Și el a fugit la Meghido și a murit acolo. Și servitorii săi l-au dus într-un car la Ierusalim și l-au îngropat în mormântul său cu părinții săi în cetatea lui David. Și în al unsprezecelea an al lui Ioram, fiul lui Ahab, Ahazia a început să domnească peste Iuda. Și după ce Iehu a venit în Izreel, Izabela a auzit de aceasta; și și-a vopsit fața și și-a împodobit capul și s-a uitat pe fereastră. Și pe când Iehu intra pe poartă, ea a spus: A avut Zimri pace, cel care l-a ucis pe stăpânul său? Și el și-a ridicat fața spre fereastră și a zis: Cine este de partea mea? Cine? Și s-au uitat la el doi sau trei fameni. Și el a spus: Aruncați-o jos. Astfel, ei au aruncat-o jos; și din sângele ei a fost stropit pe zid și pe cai; și el a călcat-o în picioare. Și după ce el a intrat, a mâncat și a băut și a spus: Duceți-vă, vedeți acum pe această femeie blestemată și îngropați-o, pentru că este fiică de împărat. Și au mers să o îngroape; dar nu au mai găsit din ea decât craniul și labele picioarelor și palmele mâinilor ei. De aceea s-au întors și i-au spus. Iar el a zis: Acesta este cuvântul DOMNULUI, pe care l-a vorbit prin servitorul său, Ilie tișbitul, spunând: Câinii vor mânca în moștenirea lui Izreel carnea Izabelei; Și trupul mort al Izabelei va fi ca balega pe fața câmpului în moștenirea lui Izreel; astfel încât ei nu vor putea spune: Aceasta este Izabela.
2 Împăraţilor 9:20-37 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Caraula a dat de știre și a zis: „S-a dus până la ei și nu se întoarce. Și alaiul este ca al lui Iehu, fiul lui Nimși, căci mână ca un nebun.” Atunci Ioram a zis: „Înhamă!” Și au pus caii la car. Ioram, împăratul lui Israel, și Ahazia, împăratul lui Iuda, au ieșit fiecare în carul lui înaintea lui Iehu și l-au întâlnit în ogorul lui Nabot din Izreel. Cum l-a văzut Ioram pe Iehu, a zis: „Pace, Iehu?” Iehu a răspuns: „Ce pace, câtă vreme dăinuie curviile mamei tale, Izabela, și mulțimea vrăjitoriilor ei?” Ioram a sucit frâiele și a fugit, zicându-i lui Ahazia: „Vânzare, Ahazia!” Dar Iehu a pus mâna pe arc și l-a lovit pe Ioram între umeri. Săgeata a ieșit prin inimă, și Ioram a căzut în car. Iehu i-a zis căpeteniei sale Bidcar: „Ia-l și aruncă-l în ogorul lui Nabot din Izreel, căci adu-ți aminte că, atunci când stăteam împreună eu și tu călare pe cai înapoia tatălui său, Ahab, Domnul a rostit împotriva lui hotărârea aceasta: «‘Am văzut ieri sângele lui Nabot și sângele fiilor lui’, zice Domnul, ‘și-ți voi face la fel chiar în ogorul acesta’, zice Domnul.» Ia-l dar și aruncă-l în ogor, după cuvântul Domnului!” Ahazia, împăratul lui Iuda, când a văzut lucrul acesta, a fugit pe drumul care duce la casa din grădină. Iehu l-a urmărit și a zis: „Lovește-l și pe el în car!” Și l-au lovit la suișul Gur, lângă Ibleam. El a fugit la Meghido și a murit acolo. Slujitorii lui l-au dus într-un car la Ierusalim și l-au îngropat în mormântul lui, cu părinții lui, în cetatea lui David. Ahazia se făcuse împărat al lui Iuda în anul al unsprezecelea al lui Ioram, fiul lui Ahab. Iehu a intrat în Izreel. Izabela, auzind lucrul acesta, și-a uns sprâncenele, și-a împodobit capul și se uita pe fereastră. Pe când intra Iehu pe poartă, ea a zis: „Pace, noule Zimri, ucigașul stăpânului său?” El a ridicat fața spre fereastră și a zis: „Cine este pentru mine? Cine?” Și doi sau trei dregători s-au uitat la el, apropiindu-se de fereastră. El a zis: „Aruncați-o jos!” Ei au aruncat-o jos și i-a țâșnit sângele pe zid și pe cai. Iehu a călcat-o în picioare. Apoi a intrat, a mâncat și a băut; și a zis: „Duceți-vă de vedeți-o pe blestemata aceea și îngropați-o, căci este fată de împărat!” S-au dus s-o îngroape, dar n-au găsit din ea decât țeasta capului, picioarele și palmele mâinilor. S-au întors și i-au spus lui Iehu, care a zis: „Așa spusese Domnul prin robul său Ilie, tișbitul: «Câinii vor mânca în ogorul din Izreel carnea Izabelei; și hoitul Izabelei va fi ca gunoiul pe fața ogoarelor, în ogorul din Izreel, așa încât nu se va mai putea zice: ‘Aceasta este Izabela.’»”
2 Împăraţilor 9:20-37 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Straja, din turn, de veste-a dat: „Solul pe care l-am trimis – Precum măria ta a zis – Nu se întoarce înapoi. Ceata ce vine către noi, E a lui Iehu – pot să spun – Căci el mână ca un nebun.” Ioram, atunci, a poruncit: „Înhamă!” Sluga s-a grăbit Să facă precum i s-a spus. Caii, la care, el i-a pus Și-astfel, Ioram și-Ahazia – Cel care-n Iuda-mpărățea – În carul lui, stând fiecare, Lui Iehu, în întâmpinare, În mare grabă i-au ieșit, În câmpul care s-a numit „Al lui Nabot”. Ogoru-acel Era, chiar lângă Izreel. De Iehu, când cu ochi-a dat, Ioram, îndată, a-ntrebat: „Cu pace, oare, ai venit?” „Ce pace” – a-ntrebat, răstit, Iehu – „când peste tot zăresc Doar vrăjitori care-o slujesc Pe Izabela, mama ta, Și când – oriunde te-ai uita – Doar ale ei curvii zărești? Ce fel de pace, mai dorești?” Ioram, să fugă, a voit Și-atunci, de frâie, a sucit, Strigându-i lui Ahazia, Care – aproape – se ținea: „Vânzare! Fugi! Am fost vândut!” Apoi, să fugă, el a vrut, Dar Iehu, arcul, și-a luat, Iar după ce l-a încordat, Cu o săgeată l-a ajuns. Acea săgeată i-a străpuns Inima-ndată și-a pierit, Căci între umeri l-a lovit. Ioram, frâiele, a scăpat, Din mâini și-n car, el a picat. Către Bidcar, acela care, Drept căpetenie, îl are, Iehu a dat aste porunci: „Ia-l pe Ioram și să-l arunci Pe-al lui Nabot ogor, de-ndată! Adu-ți aminte, căci odată, Când împreună ne aflam Călări, pe când îl însoțeam Noi, pe Ahab – pe-acela care, Pe-acest Ioram, drept fiu, îl are – Cuvântul Domnului venit Din ceruri, astfel, a vorbit: „În acest loc, ieri, am văzut Ce faptă rea s-a petrecut: Sângele cel nevinovat – Al lui Nabot – a fost vărsat, Precum și al fiilor lui. De-aceea, împăratului, Am să îi fac – și Eu – la fel!” Du-te și ia trupul acel Și du-l pe-al lui Nabot pământ, După al Domnului cuvânt.” Ahazia – care, aflat Era, în Iuda, împărat – S-a-nspăimântat când a văzut Tot ceea ce s-a petrecut. Atunci, să fugă, a voit. Pe drumul care, șerpuit, Spre casa din grădină duce, A încercat să o apuce. Iehu a mers pe urma lui, Și-i zise slujitorului Ce îl avea: „Lovește-l dar, Acuma, cât se află-n car!” Sluga a mers și l-a lovit, Chiar la suișul Gur numit, Care-i lângă Ibleam aflat. Ahazia a alergat Pân’ la Meghido, grav rănit, Unde – în urmă – a murit. Slujbașii săi, în car, l-au pus Și la Ierusalim l-au dus. Într-un mormânt l-au așezat, Lângă ai săi părinți, culcat, Chiar în cetatea cea pe care, David, în stăpânire-o are. De unsprezece ani ședea, În Israel, și-mpărățea Ioram, atunci când a venit Ahazia și a domnit Peste-a lui Iuda țară. El – Ioram adică – e acel Cari la domnie i-a urmat Tatălui său, Ahab chemat. Iehu intră în Izreel, Cu-ntreaga ceată după el. Când Izabela-a auzit Lucrul acesta, s-a grăbit, Sprâncenele să își boiască Și capul să-și împodobească. În urmă, când a isprăvit, Ea la fereastră a ieșit Și zâmbitoare l-a-ntrebat Pe Iehu, care a intrat, Pe poartă: „Pace, ne-ai adus, Noule Zimri? Ce-ai de spus Tu, cari stăpânul, ți-ai ucis?” Iehu, privind în sus, a zis: „Spuneți-mi dar acuma, cine – Din cei de sus – e pentru mine?” Cu Izabela se aflau Mulți dregători ce-o însoțeau. Curioși, atuncea, dintre ei, Se-apropiară doi sau trei Și pe fereastră au privit; Iar Iehu, astfel, a vorbit: „Pe Izabela s-o luați Și jos, voiesc s-o aruncați!” Oameni-aceia au făcut Așa precum li s-a cerut: Pe Izabela au luat-o Și pe fereastră-au aruncat-o. Sângele-ndată i-a țâșnit Și cai și ziduri a stropit. Iehu s-a repezit, călare, Și a călcat-o în picioare. Apoi, în casă, a intrat, Unde-a băut și a mâncat. În urmă, când și-a amintit De Izabela, a grăit, Către slujbașii săi: „Plecați, Degrabă dar, și-o îngropați Pe-acea femeie blestemată, Pentru că – totuși – este fată De împărat.” Ei s-au grăbit Să facă precum a dorit Iehu. Dar slujitori-acei N-au mai găsit, din trupul ei, Decât palmele mâinilor, O parte a picioarelor, Precum și țeasta capului. S-au dus și-au spus stăpânului, Tot ceea ce s-a întâmplat, Iar Iehu-atunci a cuvântat: „Iată că totul s-a-mplinit Așa precum Domnu-a vestit Prin robul său, chemat Ilie, Care-i Tișbit, precum se știe. Domnul vorbit-a în ăst fel: „Haita de câini, din Izreel, Au să mănânce carnea ei; Iar hoitul acelei femei, Va fi ca și gunoiul care E aruncat peste ogoare, Încât, lumea ce se adună, Nu va putea ca să mai spună – Atuncea când o vor vedea – Că „Izabela este ea”.”
2 Împăraţilor 9:20-37 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Străjerul a zis: „A ajuns până la ei, dar nu se întoarce. Modul de a mâna este ca modul de a mâna al lui Iehú, căci mână furios”. Atunci Iorám a zis: „Pune șaua și încalecă!”. Au ieșit Iorám, regele lui Israél, și Ahazía, regele lui Iúda, fiecare pe carul său, în întâmpinarea lui Iehú și l-au găsit în ogorul lui Nabót din Izreél. Când Iorám l-a văzut pe Iehú, i-a zis: „[Vii] cu pace, Iehú?”. El însă a răspuns: „Ce pace, cât timp sunt desfrânările Izabelei, mama ta, și vrăjitoriile ei cele multe?”. Atunci Iorám s-a întors și i-a zis lui Ahazía: „Trădare, Ahazía!”. Dar Iehú a pus mâna pe arc și l-a lovit pe Iorám între umeri. Săgeta a ieșit prin inimă și [Iorám] a căzut în car. [Iehú] i-a zis lui Bidcar, slujitorul lui: „Ia-l și aruncă-l într-o parte în ogorul lui Nabót din Izreél! Căci adu-ți aminte că atunci când eu și tu călăream împreună în urma lui Aháb, tatăl său, Domnul a pus asupra lui greutatea aceasta, [zicând]: «Am văzut ieri sângele lui Nabót și sângele fiilor lui». Oracolul Domnului: «eu voi răsplăti în ogorul acesta!». Oracolul Domnului: «Acum, ia-l și aruncă-l în ogor, după cuvântul Domnului!»”. Ahazía, regele lui Iúda, a văzut și a fugit pe drumul spre Bet-Hagán. Iehú l-a urmărit și a zis: „Loviți-l și pe el în car!”. Era la urcușul Gur, care este lângă Ibleám; a fugit la Meghído și a murit acolo. Slujitorii lui l-au dus în car la Ierusalím și l-au îngropat în mormântul lui cu părinții lui, în cetatea lui Davíd. În anul al unsprezecelea al lui Iorám, fiul lui Aháb, a domnit Ahazía peste Iúda. Iehú a venit în Izreél. Când a auzit Izabéla, s-a machiat, și-a împodobit capul și se uita pe fereastră. Iehú a ajuns la poartă. Ea i-a zis: „[Vii] cu pacea lui Zimrí, ucigașul stăpânului său?”. El și-a ridicat fața spre fereastră și a zis: „Cine este cu mine? Cine?”. Atunci s-au uitat la el doi sau trei eunuci. El a zis: „Aruncați-o jos!”. Ei au aruncat-o jos și a țâșnit din ea sânge pe zid și pe cai, iar [Iehú] a călcat-o în picioare. Apoi a intrat, a mâncat și a băut și a zis: „Ocupați-vă de blestemata aceasta și îngropați-o, căci este fiică de rege!”. Ei au mers să o îngroape, dar nu au găsit din ea decât craniul, picioarele, palmele și mâinile. S-au întors și i-au adus la cunoștință [lui Iehú], iar el a zis: „Este cuvântul Domnului, care a spus prin slujitorul său Ilíe din Tíșbe: «În ogorul din Izreél câinii vor mânca trupul Izabelei, iar cadavrul Izabelei va fi ca gunoiul pe suprafața câmpului în ogorul din Izreél, așa încât nu se va putea zice: ‹Aceasta este Izabéla!› »”.