2 Petru 3
3
Ziua Domnului va veni cu siguranță
1Iubiților, aceasta este deja a doua scrisoare pe care v-o scriu; în ele vreau ca, prin amintirile voastre, să vă trezesc să vă amintiți de judecata dreaptă#3,1 Lit.: „simplă, genuină”.. 2Aduceți-vă aminte de cuvintele prezise de sfinții profeți și de porunca Domnului și Mântuitorului dată prin apostolii voștri!
3Mai înainte de toate, să știți că vor veni în zilele de pe urmă batjocoritori sarcastici care umblă după propriile lor pofte 4și vor spune: „Unde este promisiunea venirii lui? Iată, părinții voștri au murit#3,4 Lit.: „au adormit”. și toate rămân așa cum erau la începutul creației!”#3,4 Astfel de întrebări circulau în comunitatea creștină primară. Prima reacție a fost o stare de tensiune cu anumite manifestări fanatice: există urme în special în 1-2Tesalonicèni. A apărut astfel un fel de febră escatologică. Problema întoarcerii, a parousiei Domnului, a fost foarte vie și interpretată mai întâi în sens material. A fost necesară o evoluție lungă și complexă pentru ca atenția să se deplaseze de la dimensiunea cronologică cu scadență fixă la o așteptare mai profundă din punct de vedere calitativ. Aceasta era determinată de conștiința că cel care crede era conștient de relativitatea existenței sale în lume și ritmul rapid cu care trece istoria mântuirii.. 5Aceștia vor să ignore#3,5 Argumentația învățătorilor falși este legată de mentalitatea lor despre originea lumii. În filozofia greacă, materia este considerată ca fiind veșnică. Dimpotrivă, autorul amintește că lumea a fost creată de Dumnezeu prin cuvântul său atotputernic, iar potopul arată că lumea aceasta este fragilă și, într-un fel, prevestește judecata finală. că de la început au fost cerurile și un pământ care din apă și prin apă s-a format la cuvântul lui Dumnezeu 6și, prin acestea, lumea de atunci a pierit înecată în apă. 7Dar prin același cuvânt cerurile și pământul de acum sunt păstrate pentru foc, ținute pentru ziua judecății și a pieirii oamenilor nelegiuiți.
8Dar aceasta să n-o ingorați, iubiților: o zi la Domnul este ca o mie de ani și o mie de ani ca o singură zi! 9Domnul nu întârzie [împlinirea] promisiunii, după cum consideră unii întârzierea, ci el este îndelung răbdător față de voi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toți să ajungă la convertire. 10Dar ziua Domnului va veni ca un hoț; [în ziua aceea], cerurile vor dispărea cu vuiet, principiile elementare#3,10 Termenul grec „stoiheia” se poate referi: 1) după filozofia stoică, la elementele primordiale ale universului (apă, aer, pământ și foc). Stoicii susțineau că originea lumii este din foc, iar prin compunerea elementelor primordiale se explică toate lucrurile existente. Ei consideră că toate se îndreaptă spre o conflagrație cosmică în care toate se vor reduce la elementele primordiale și în cele din urmă la foc. Procesul era considerat ciclic; 2) după concepția greco-iudaică, se referă la corpurile cerești (soare, stele, lună, pământ). Mai probabilă este prima interpretare. se vor distruge în foc, la fel și pământul cu toate lucrurile care vor fi găsite#3,10 Unele manuscrise au: „vor fi găsite distruse”, iar altele omit..
11Deci, dacă toate acestea se vor distruge astfel, cât de sfântă și evlavioasă trebuie să fie purtarea voastră, 12așteptând și grăbind venirea zilei lui Dumnezeu în care cerurile vor fi distruse în foc, iar principiile elementare, arzând, se vor topi! 13Dar noi așteptăm, după promisiunea lui, ceruri noi și un pământ nou în care va locui dreptatea#3,13 Expresia este luată din Is 65,7; 66,22 și se referă la reînnoirea mesianică totală și radicală la care va ajunge istoria mântuirii în ultima ei dezvoltare. Dreptatea va fi caracteristica fundamentală a creației, atunci când aceasta va ajunge la sfârșitul ei. Toate nedreptățile de pe acest pământ vor fi depășite în mod definitiv..
Învățătura autentică a sfântului Paul
14De aceea, iubiților, întrucât așteptați acestea, străduiți-vă să fiți găsiți în pace, fără cusur și fără prihană! 15Să considerați ca o mântuire îndelunga răbdare a Domnului nostru, așa cum v-a scris și iubitul nostru frate Paul#3,15 Formularea nu se mai întâlnește în Noul Testament și duce cu gândul la o epocă mai târzie. Acest lucru este confirmat și de alte elemente referitoare la Paul, pe care autorul le presupune cunoscute: s-a constituit deja o culegere oficială cu cel puțin unele dintre scrisorile sfântului Paul, care sunt citite și stimate, întrucât fac parte din Scriptură (cf. 2Pt 3,16). Apelul la autoritatea lui Paul este, pentru autorul de față, echivalent cu apelul făcut la autoritatea Scripturii., după înțelepciunea care i s-a dat, 16precum o face în toate scrisorile în care vorbește despre acestea. În ele sunt unele lucruri greu de înțeles, pe care cei neștiutori și incompetenți le răstălmăcesc, ca și pe celelalte Scripturi, spre propria lor pieire.
Concluzie
17Așadar, voi, iubiților, știind de mai înainte, fiți atenți ca nu cumva, lăsându-vă târâți de eroarea celor fărădelege, să cădeți din statornicia voastră! 18Dar creșteți în har și în cunoașterea Domnului nostru și a Mântuitorului Isus Cristos! Lui [să-i fie] gloria acum și în ziua veșniciei! Amin#3,18 Unele manuscrise omit: „Amin!”.! #Iúda 17 #Iúda 18 #2Tes 2,3-12 #Gen 1,6-9 #Gen 7,11-21 #1Pt 3,20 #Ps 90,4 #Hab 2,3 #Rom 2,4 #1Tim 2,4 #1Tes 5,2 #Mt 24,43-45 #Is 65,17 #Ap 21,1 #Iúda 24 #Ap 2,4 #Iúda 25
Selectat acum:
2 Petru 3: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași