2 Samuel 1
1
Davíd află despre moartea lui Saul#1,0 Sfârșitul primului rege al Israèlului este atât de important, încât autorul se oprește îndelung asupra episodului (1Sam 28,1–2Sam 2,7). E nenorocirea întregului popor care invocase un rege ca mântuitor ( 1Sam 8,5). Așadar, e drept să se țină doliu; Davíd se închină înaintea nenorocirii regelui defunct și îl plânge din inimă, așa cum îl respectase cu convingere în timpul vieții.
1După moartea lui Saul, Davíd s-a întors de la victoria#1,1 Lit.: „de la lovirea”. asupra lui Amaléc și a stat două zile la Țiclág. 2A treia zi, a venit un om din tabăra lui Saul cu hainele sfâșiate#1,2 Este semnul doliului, al nenorocirii și al tristeții (15,32; 1Sam 4,12). și țărână pe cap. Când a ajuns la Davíd, s-a aruncat la pământ și s-a închinat. 3Davíd i-a zis: „De unde vii?”. El i-a răspuns: „Am scăpat din tabăra lui Israél”. 4Davíd i-a zis: „Spune-mi ce s-a întâmplat!”. El i-a răspuns: „Poporul a fugit de la luptă și au fost mulți cei care au căzut din popor și au murit; chiar și Saul și Ionatán, fiul său, au murit”.
5Davíd i-a zis tânărului care-i aducea vestea: „De unde știi că Saul și Ionatán, fiul său, au murit?”. 6Tânărul care-i povestea a răspuns: „Din întâmplare am venit pe muntele Ghilbóa; Saul era rezemat de sulița lui, iar carele și călăreții#1,6 Lit.: „stăpânii călăreților”. Carele și călăreții aparțineau filistenilor ( 1Sam 13,5). Israèlul nu folosea încă nici caii și nici carele pentru război; nici măcar Davíd nu va reuși să le folosească (2Sam 8,4; 15,1). Abia Solomòn va construi staule pentru cai și pentru care, însă nu pentru a fi folosite în război (1Rg 9,19; 10,26-27). erau aproape să-l ajungă. 7S-a întors, m-a văzut și m-a chemat, iar eu am zis: «Iată-mă!». 8El mi-a zis: «Cine ești?», iar eu i-am răspuns: «Sunt un om din Amaléc». 9Și mi-a zis: «Apropie-te de mine și omoară-mă; căci m-a apucat spaima, chiar dacă viața este încă în mine!». 10M-am apropiat de el și l-am omorât, căci știam că nu ar mai fi trăit după căderea lui. Am luat diadema#1,10 Era un însemn al marelui preot (cf. Ex 28,36). Mai târziu, a devenit un însemn regal, probabil sub formă de floare fixată pe coif sau pe turban (2Rg 11,12; Ps 89,40; 132,18). de pe capul lui și brățara de la mâna lui și le-am adus aici la stăpânul meu”.
11Davíd și-a apucat hainele și le-a sfâșiat; la fel și toți oamenii care erau cu el. 12Au jelit, au plâns și au postit #1,12 Este o aluzie la ritualuri legate de doliu: lacrimile (cf. Gen 37,35; 50,1; Num 20,29; Dt 34,8; 2Sam 3,32-34) și postul sever (1Sam 4,12; 31,13; 2Sam 3,35).până seara pentru Saul, pentru Ionatán, fiul său, pentru poporul Domnului și pentru toată casa lui Israél, căci muriseră#1,12 Lit.: „căzuseră”. de sabie.
13Davíd i-a zis tânărului care-i povestea: „De unde ești?”. El i-a răspuns: „Sunt fiul unui străin din Amaléc”. 14Davíd i-a zis: „Cum, nu ți-a fost frică să-ți întinzi mâna să-l ucizi pe unsul Domnului?”. 15Davíd l-a chemat pe unul dintre slujitorii lui și i-a zis: „Apropie-te și ucide-l!”. El l-a lovit și l-a ucis. 16Davíd i-a zis: „Sângele tău să fie asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta: «L-am ucis pe unsul Domnului».
Elegie pentru Saul și pentru Ionatán#1,17 Această elegie pentru cei doi căzuți în luptă adună sentimentele lui Davíd, pe de o parte, sentimente de prietenie pentru Ionatàn (v. 26) și de admirație sinceră pentru Saul (v. 21-22), pe de alta, și de mânie pentru căderea lor (v. 19.25.27). Cântarea nu este numai o elegie, ci și o compoziție de război pe care fiii lui Iùda trebuiau să o învețe (v. 18).
17Davíd a cântat acest cântec de jale pentru Saul și pentru Ionatán, fiul său; 18a spus să fie învățată fiilor lui Iúda [Cântarea] Arcului; iată, este scrisă în Cartea Celui Drept#1,18 Este o operă citată și de Ios 10,13 și era probabil o culegere de poeme despre faptele eroilor din vechime. Cel Drept era un apelativ al lui Dumnezeu..
19„Gloria ta, Israél,
a fost străpunsă pe înălțimile tale.
Cum au căzut cei viteji!
20Nu spuneți lucrul acesta în Gat,
nu-l vestiți#1,20 Este același cuvânt folosit și în 1Sam 31,9 pentru vestirea victoriei filistene (cf. 2Sam 18,19-31). Acest termen este tradus de LXX cu verbul „euaggelizo” = „a aduce vestea cea bună”. pe străzile din Așchelón,
ca să nu se bucure fiicele filisténilor,
ca să nu se laude fiicele
celor netăiați împrejur!
21Munți din Ghilbóa!
Nici rouă, nici ploaie
[să nu cadă] peste voi!
Să nu fie peste voi nici ogoare
[care să vă dea rod]
pentru darul ridicat!
Căci acolo au fost profanate
scuturile vitejilor;
scutul lui Saul,
niciodată uns cu untdelemn,
22ci de sângele celor străpunși,
de grăsimea celor viteji!
Arcul lui Ionatán n-a dat înapoi
niciodată,
iar sabia lui Saul nu flutura#1,22 Lit.: „nu se întorcea degeaba”. în vânt.
23Saul și Ionatán, amabili și gentili,
nici în viață, nici în moarte
nu s-au despărțit;
erau mai ușori decât vulturul,
mai puternici decât leul.
24Fiicele lui Israél,
plângeți-l pe Saul,
care vă îmbrăca în stacojiu
și lucruri prețioase,
care punea podoabe de aur
pe veșmintele voastre!
25Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei!
Ionatán, străpuns pe înălțimile tale!
26Mă doare după tine,
fratele meu#1,26 Este numit frate datorită alianței pe care au încheiat-o de mai multe ori înaintea lui Dumnezeu (1Sam 18,3; 20,14-17.41-43). Davíd va rămâne întotdeauna fidel acestei afecțiuni fraterne (2Sam 9,1 șu; 21,7)., Ionatán.
Îmi erai foarte drag.
Minunată era iubirea ta
față de mine,
mai mult decât iubirea unei femei!
27Cum au căzut vitejii!
Cum au pierit armele de luptă!”. #11,22-24; 18,19-32; 1Sam 4,12-17 #1Sam 31,4 #3,31-35 #3,33; 23,1-7 #Is 21,5 #Jud 5,30 #1Sam 18,1
Selectat acum:
2 Samuel 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași