2 Samuel 12
12
Acuza profetului Natán#12,0 Modul de a proceda al profetului este delicat și incisiv. Vrea să trezească în sufletul regelui simțul de dezgust pentru vina altuia, în așa fel încât să-l facă să recunoască și să deteste propriul delict care este cu mult mai grav. Numai un profet putea să aibă curajul și autoritatea de a-l acuza pe rege de propria greșeală. Pe de altă parte, numai un credincios în Dumnezeu putea să îngenuncheze și să admită în public un păcat săvârșit cu atâta viclenie și să facă pocăință pentru el. Învățătura morală atinge aici punctul său culminant.. Căința lui Davíd
1Domnul l-a trimi#12,1 Dumnezeu este cel care trimite și toată învățătura morală provine de la el, izvorul și măsura sigură a oricărei aprecieri morale.s pe Natán#12,1 Apare în momentele mai importante ale vieții lui Davíd. După ce îi vestise soarta fericită a domniei sale (2Sam 7), are misiunea ingrată de a corecta păcatul. Este caracteristica vocației profetice autentice: Moise (Ex 5–11), Samuèl (1Sam 15), Ilie ( 1Rg 19,21), Elizèu (2Rg 3), Ieremía (Ier 38), Ioan Botezătorul (Mt 14,1-12 și par.) trebuie să proclame adevărul înaintea celor puternici fără a se teme de ei, căci cuvântul lor este cu adevărat „cuvântul Domnului”. la Davíd. Natán a venit la el și i-a zis:
„Erau doi oameni într-o cetate:
unul bogat și altul sărac.
2Bogatul avea turme
și cirezi foarte multe.
3Săracul nu avea decât o mieluță
pe care o cumpărase;
o hrănea și o creștea la el
împreună cu copiii lui;
ea mânca din bucata lui
și bea din paharul lui,
dormea la sânul lui
și era pentru el ca o fiică.
4A venit un călător la omul bogat.
Dar bogatul nu s-a îndurat să ia
din turma sau din cireada lui
ca să pregătească
pentru călătorul care venise la el,
ci a luat mieluța omului sărac
și a pregătit-o pentru omul
care venise la el”.
5Davíd s-a aprins de mânie foarte mult împotriva omului și i-a zis lui Natán: „Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este sortit morții!#12,5 Lit.: „fiu al morții”. 6Să plătească de patru ori#12,6 Aceasta este prescrierea legii mozaice (Ex 21,37; cf. Lc 19,8). Totuși, Prov 6,31 vorbește despre o restituire de șapte ori mai mare decât bunul luat. Aceeași alegere este făcută și de LXX pentru cazul prezent. mieluța din cauză că a făcut lucrul acesta și pentru că nu s-a îndurat!”. 7Natán i-a zis lui Davíd: „Tu ești omul [acesta]! Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél: «Eu te-am uns rege peste Israél și eu te-am eliberat din mâna lui Saul; 8ți-am dat casa stăpânului tău și soțiile stăpânului tău#12,8 Adică soțiile lui Saul. Era o practică obișnuită ca suveranul care urma la tron să intre în posesia haremului regelui defunct (2Sam 3,7; 16,22). la sânul tău; ți-am dat casa lui Israél și a lui Iúda. Și dacă ar fi fost puțin, aș mai fi adăugat și altele#12,8 Lit.: „și asta, și asta”.. 9Pentru ce ai disprețuit cuvântul Domnului și ai făcut ce este rău în ochii lui? L-ai lovit cu sabia pe Uría, hetéul, ai luat-o de soție pe soția lui și pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amón. 10Acum, nu se va îndepărta sabia de casa ta#12,10 Amenințarea se va realiza prin moartea violentă a lui Amnòn (2Sam 13,23-37), a lui Absalòm (2Sam 18,9-18) și a lui Adonía (1Rg 2,13-25), precum și prin dezonorarea haremului lui Davíd de către Absalòm (2Sam 16,20-23). niciodată, pentru că m-ai disprețuit și ai luat-o pe soția lui Uría, hetéul, ca să fie soția ta».
11Așa vorbește Domnul: «Iată, voi ridica răul împotriva ta din casa ta! Voi lua soțiile tale sub ochii tăi și le voi da prietenilor tăi. Ei se vor culca cu soțiile tale sub ochii tăi la lumina acestui soare. 12Tu ai lucrat pe ascuns, eu însă voi face lucrul acesta în fața întregului Israél și la lumina soarelui»”.
13Davíd i-a zis lui Natán: „Am păcătuit împotriva Domnului!”. Iar Natán i-a zis lui Davíd: „Domnul îți iartă păcatul; nu vei muri. 14Dar pentru că l-ai disprețuit pe Domnul ca dușmanii#12,14 TM este foarte greu de înțeles; din cauza aceasta traducerile sunt variate. lui prin lucrul acesta, fiul care ți s-a născut va muri”#12,14 Alături de principiul responsabilității personale, conform căruia fiecare trebuie să-și ispășească propriul păcat (Dt 7,10; 24,16; 2Rg 14,6; Ier 31,29-30; Ez 14,12-20; 18,1-30), Vechiul Testament cunoaște un altul care se poate defini prin „principiul solidarității”: destinul fiecăruia este condiționat de comportamentul altuia, fie că acesta este bun sau rău (cf. Gen 18,24-32). Mediul cel mai apropiat al aplicării acestui principiu este familia: fiii trebuie să ispășească greșelile părinților lor până când va fi restabilită dreptatea (Ex 20,5; 34,7; Dt 5,9; Ier 31,29; 32,18; cf. Lc 13,2; In 9,2-3). Ar fi ilicit, în numele unei „purificări progresive” a teologiei veterotestamentare, să se îndepărteze cu lejeritate acest principiu ca fiind grosolan și primitiv, atâta timp cât el este intrinsec legat de doctrina păcatului strămoșesc și a universalității răscumpărării în Cristos (Gen 3,17-19; Rom 3,23-24; 5,12-21; 1Cor 15,21-22). O lectură a „cântării slujitorului suferind” (Is 53, în special v. 4-6.12; cf. In 1,29; 1Pt 2,24-25) poate să clarifice această semnificație..
Moartea copilului Batșébei. Nașterea lui Solomón
15Natán a plecat acasă. Domnul a lovit copilul pe care i-l născuse soția lui Uría lui Davíd și el s-a îmbolnăvit. 16Davíd l-a căutat pe Domnul pentru copil și a postit; a venit și și-a petrecut noaptea culcat la pământ. 17Bătrânii casei lui au venit la el ca să-l ridice de la pământ, însă el nu a voit și nu a mâncat nimic cu ei. 18A șaptea zi copilul a murit. Slujitorii lui Davíd s-au temut să-i facă cunoscut că a murit copilul. Căci ziceau: „Când copilul era viu, i-am vorbit și nu ne-a ascultat#12,18 Lit.: „nu ne-a ascultat glasurile”.. Cum să-i spunem: «A murit copilul»?”. 19Davíd a văzut că slujitorii lui șușoteau și a înțeles că murise copilul. Davíd i-a întrebat pe slujitorii săi: „A murit copilul?”. Ei au zis: „A murit”.
20Atunci Davíd s-a ridicat de la pământ, s-a spălat, s-a uns și și-a schimbat hainele; apoi s-a dus în casa Domnului și s-a prosternat înaintea lui. S-a întors acasă și a cerut să i se aducă mâncare și a mâncat. 21Slujitorii lui i-au zis: „Ce este lucrul acesta pe care îl faci? Când trăia copilul, posteai și plângeai; acum, când a murit copilul, te ridici și mănânci!”. 22El a răspuns: „Când trăia copilul posteam și plângeam, căci ziceam: «Cine știe? Poate se va îndura Domnul de mine și va ține copilul în viață!». 23Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc? Pot eu să-l fac să se întoarcă [la viață]? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine”#12,23 Șeòlul este locul de dincolo de mormânt spre care se îndreaptă toți morții, fără posibilitate de întoarcere (Iob 10,20-22; 14,10-12.20)..
24Davíd a consolat-o pe Batșéba, soția lui. A intrat la ea și s-a culcat cu ea. Ea a născut un fiu și i-a dat numele de Solomón. Și Domnul l-a iubit. 25[Domnul] l-a trimis pe Natán, profetul, și i-a pus numele de Iedidia#12,25 Acest supranume profetic nu va mai apărea în altă parte, dar el atestă că Dumnezeu consideră ispășită pedeapsa pentru păcat și că a acordat iertare „unsului său”., după cum [a vrut] Domnul.
Cucerirea cetății Rabá
26Ióab a luptat împotriva [cetății] Rabá a fiilor lui Amón și a capturat cetatea de domnie#12,26 Unele traduceri, bazându-se pe semnificația v. 27, consideră că și aici ar fi vorba de „cetatea apelor”, adică un ansamblu de case în jurul unei cisterne (probabil aceeași care a fost scoasă la lumină de săpăturile arheologice făcute aici) la care asediații puteau să aibă acces printr-o galerie subterană. Odată luată sub control aprovizionarea cu apă, Ioàb poate să afirme că, practic, a capturat cetatea.. 27Ióab a trimis mesageri la Davíd să-i spună: „Am luptat împotriva [cetății] Rabá și am capturat și cetatea apelor. 28Acum adună restul poporului, așază-ți tabăra împotriva cetății și captureaz-o ca să nu o capturez eu și să fie numită după numele meu!”. 29Davíd a adunat tot poporul, a mers la Rabá, a luptat împotriva ei și a capturat-o. 30Au luat coroana de pe capul regelui lor#12,30 LXX are: „a lui Milcòm”;, a cărei greutate era de un talánt#12,30 Greutatea este atât de mare (aprox. 35 kg), încât sensul textului ar sugera că această coroană era deasupra capului, și nu pe capul regelui. de aur și avea pietre prețioase#12,30 Lit.: „o piatră prețioasă”., și au pus-o pe capul lui Davíd. Prada pe care au luat-o din cetate a fost foarte mare. 31I-a scos pe locuitorii care erau în ea și i-a pus [să muncească] cu ferăstrăul, cu sapa de fier, cu securea de fier și la cuptorul de ars cărămăzi#12,31 Expresia mai apare în Nah 3,14. Realitatea la care se face aluzie pare să fie Ex 1,14.. Așa a făcut cu toate cetățile fiilor lui Amón. Apoi, Davíd și tot poporul s-au întors la Ierusalím. #Rut 4,10 #1Sam 20,31; 26,16 #7,8-9; Jud 6,8-9; 1Sam 10,1 #1Sam 10,18 #Gen 16,5 #Dt 9,18; 1Rg 16,19 #16,22 #Num 25,4 #24,10.17; 1Sam 15,24.30; 26,21 #19,24 #13,31 #3,35 #1Rg 2,2 #Gen 4,26; 5,29; 38,3
Selectat acum:
2 Samuel 12: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
2 Samuel 12
12
Acuza profetului Natán#12,0 Modul de a proceda al profetului este delicat și incisiv. Vrea să trezească în sufletul regelui simțul de dezgust pentru vina altuia, în așa fel încât să-l facă să recunoască și să deteste propriul delict care este cu mult mai grav. Numai un profet putea să aibă curajul și autoritatea de a-l acuza pe rege de propria greșeală. Pe de altă parte, numai un credincios în Dumnezeu putea să îngenuncheze și să admită în public un păcat săvârșit cu atâta viclenie și să facă pocăință pentru el. Învățătura morală atinge aici punctul său culminant.. Căința lui Davíd
1Domnul l-a trimi#12,1 Dumnezeu este cel care trimite și toată învățătura morală provine de la el, izvorul și măsura sigură a oricărei aprecieri morale.s pe Natán#12,1 Apare în momentele mai importante ale vieții lui Davíd. După ce îi vestise soarta fericită a domniei sale (2Sam 7), are misiunea ingrată de a corecta păcatul. Este caracteristica vocației profetice autentice: Moise (Ex 5–11), Samuèl (1Sam 15), Ilie ( 1Rg 19,21), Elizèu (2Rg 3), Ieremía (Ier 38), Ioan Botezătorul (Mt 14,1-12 și par.) trebuie să proclame adevărul înaintea celor puternici fără a se teme de ei, căci cuvântul lor este cu adevărat „cuvântul Domnului”. la Davíd. Natán a venit la el și i-a zis:
„Erau doi oameni într-o cetate:
unul bogat și altul sărac.
2Bogatul avea turme
și cirezi foarte multe.
3Săracul nu avea decât o mieluță
pe care o cumpărase;
o hrănea și o creștea la el
împreună cu copiii lui;
ea mânca din bucata lui
și bea din paharul lui,
dormea la sânul lui
și era pentru el ca o fiică.
4A venit un călător la omul bogat.
Dar bogatul nu s-a îndurat să ia
din turma sau din cireada lui
ca să pregătească
pentru călătorul care venise la el,
ci a luat mieluța omului sărac
și a pregătit-o pentru omul
care venise la el”.
5Davíd s-a aprins de mânie foarte mult împotriva omului și i-a zis lui Natán: „Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este sortit morții!#12,5 Lit.: „fiu al morții”. 6Să plătească de patru ori#12,6 Aceasta este prescrierea legii mozaice (Ex 21,37; cf. Lc 19,8). Totuși, Prov 6,31 vorbește despre o restituire de șapte ori mai mare decât bunul luat. Aceeași alegere este făcută și de LXX pentru cazul prezent. mieluța din cauză că a făcut lucrul acesta și pentru că nu s-a îndurat!”. 7Natán i-a zis lui Davíd: „Tu ești omul [acesta]! Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél: «Eu te-am uns rege peste Israél și eu te-am eliberat din mâna lui Saul; 8ți-am dat casa stăpânului tău și soțiile stăpânului tău#12,8 Adică soțiile lui Saul. Era o practică obișnuită ca suveranul care urma la tron să intre în posesia haremului regelui defunct (2Sam 3,7; 16,22). la sânul tău; ți-am dat casa lui Israél și a lui Iúda. Și dacă ar fi fost puțin, aș mai fi adăugat și altele#12,8 Lit.: „și asta, și asta”.. 9Pentru ce ai disprețuit cuvântul Domnului și ai făcut ce este rău în ochii lui? L-ai lovit cu sabia pe Uría, hetéul, ai luat-o de soție pe soția lui și pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amón. 10Acum, nu se va îndepărta sabia de casa ta#12,10 Amenințarea se va realiza prin moartea violentă a lui Amnòn (2Sam 13,23-37), a lui Absalòm (2Sam 18,9-18) și a lui Adonía (1Rg 2,13-25), precum și prin dezonorarea haremului lui Davíd de către Absalòm (2Sam 16,20-23). niciodată, pentru că m-ai disprețuit și ai luat-o pe soția lui Uría, hetéul, ca să fie soția ta».
11Așa vorbește Domnul: «Iată, voi ridica răul împotriva ta din casa ta! Voi lua soțiile tale sub ochii tăi și le voi da prietenilor tăi. Ei se vor culca cu soțiile tale sub ochii tăi la lumina acestui soare. 12Tu ai lucrat pe ascuns, eu însă voi face lucrul acesta în fața întregului Israél și la lumina soarelui»”.
13Davíd i-a zis lui Natán: „Am păcătuit împotriva Domnului!”. Iar Natán i-a zis lui Davíd: „Domnul îți iartă păcatul; nu vei muri. 14Dar pentru că l-ai disprețuit pe Domnul ca dușmanii#12,14 TM este foarte greu de înțeles; din cauza aceasta traducerile sunt variate. lui prin lucrul acesta, fiul care ți s-a născut va muri”#12,14 Alături de principiul responsabilității personale, conform căruia fiecare trebuie să-și ispășească propriul păcat (Dt 7,10; 24,16; 2Rg 14,6; Ier 31,29-30; Ez 14,12-20; 18,1-30), Vechiul Testament cunoaște un altul care se poate defini prin „principiul solidarității”: destinul fiecăruia este condiționat de comportamentul altuia, fie că acesta este bun sau rău (cf. Gen 18,24-32). Mediul cel mai apropiat al aplicării acestui principiu este familia: fiii trebuie să ispășească greșelile părinților lor până când va fi restabilită dreptatea (Ex 20,5; 34,7; Dt 5,9; Ier 31,29; 32,18; cf. Lc 13,2; In 9,2-3). Ar fi ilicit, în numele unei „purificări progresive” a teologiei veterotestamentare, să se îndepărteze cu lejeritate acest principiu ca fiind grosolan și primitiv, atâta timp cât el este intrinsec legat de doctrina păcatului strămoșesc și a universalității răscumpărării în Cristos (Gen 3,17-19; Rom 3,23-24; 5,12-21; 1Cor 15,21-22). O lectură a „cântării slujitorului suferind” (Is 53, în special v. 4-6.12; cf. In 1,29; 1Pt 2,24-25) poate să clarifice această semnificație..
Moartea copilului Batșébei. Nașterea lui Solomón
15Natán a plecat acasă. Domnul a lovit copilul pe care i-l născuse soția lui Uría lui Davíd și el s-a îmbolnăvit. 16Davíd l-a căutat pe Domnul pentru copil și a postit; a venit și și-a petrecut noaptea culcat la pământ. 17Bătrânii casei lui au venit la el ca să-l ridice de la pământ, însă el nu a voit și nu a mâncat nimic cu ei. 18A șaptea zi copilul a murit. Slujitorii lui Davíd s-au temut să-i facă cunoscut că a murit copilul. Căci ziceau: „Când copilul era viu, i-am vorbit și nu ne-a ascultat#12,18 Lit.: „nu ne-a ascultat glasurile”.. Cum să-i spunem: «A murit copilul»?”. 19Davíd a văzut că slujitorii lui șușoteau și a înțeles că murise copilul. Davíd i-a întrebat pe slujitorii săi: „A murit copilul?”. Ei au zis: „A murit”.
20Atunci Davíd s-a ridicat de la pământ, s-a spălat, s-a uns și și-a schimbat hainele; apoi s-a dus în casa Domnului și s-a prosternat înaintea lui. S-a întors acasă și a cerut să i se aducă mâncare și a mâncat. 21Slujitorii lui i-au zis: „Ce este lucrul acesta pe care îl faci? Când trăia copilul, posteai și plângeai; acum, când a murit copilul, te ridici și mănânci!”. 22El a răspuns: „Când trăia copilul posteam și plângeam, căci ziceam: «Cine știe? Poate se va îndura Domnul de mine și va ține copilul în viață!». 23Acum, când a murit, pentru ce să mai postesc? Pot eu să-l fac să se întoarcă [la viață]? Eu mă voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine”#12,23 Șeòlul este locul de dincolo de mormânt spre care se îndreaptă toți morții, fără posibilitate de întoarcere (Iob 10,20-22; 14,10-12.20)..
24Davíd a consolat-o pe Batșéba, soția lui. A intrat la ea și s-a culcat cu ea. Ea a născut un fiu și i-a dat numele de Solomón. Și Domnul l-a iubit. 25[Domnul] l-a trimis pe Natán, profetul, și i-a pus numele de Iedidia#12,25 Acest supranume profetic nu va mai apărea în altă parte, dar el atestă că Dumnezeu consideră ispășită pedeapsa pentru păcat și că a acordat iertare „unsului său”., după cum [a vrut] Domnul.
Cucerirea cetății Rabá
26Ióab a luptat împotriva [cetății] Rabá a fiilor lui Amón și a capturat cetatea de domnie#12,26 Unele traduceri, bazându-se pe semnificația v. 27, consideră că și aici ar fi vorba de „cetatea apelor”, adică un ansamblu de case în jurul unei cisterne (probabil aceeași care a fost scoasă la lumină de săpăturile arheologice făcute aici) la care asediații puteau să aibă acces printr-o galerie subterană. Odată luată sub control aprovizionarea cu apă, Ioàb poate să afirme că, practic, a capturat cetatea.. 27Ióab a trimis mesageri la Davíd să-i spună: „Am luptat împotriva [cetății] Rabá și am capturat și cetatea apelor. 28Acum adună restul poporului, așază-ți tabăra împotriva cetății și captureaz-o ca să nu o capturez eu și să fie numită după numele meu!”. 29Davíd a adunat tot poporul, a mers la Rabá, a luptat împotriva ei și a capturat-o. 30Au luat coroana de pe capul regelui lor#12,30 LXX are: „a lui Milcòm”;, a cărei greutate era de un talánt#12,30 Greutatea este atât de mare (aprox. 35 kg), încât sensul textului ar sugera că această coroană era deasupra capului, și nu pe capul regelui. de aur și avea pietre prețioase#12,30 Lit.: „o piatră prețioasă”., și au pus-o pe capul lui Davíd. Prada pe care au luat-o din cetate a fost foarte mare. 31I-a scos pe locuitorii care erau în ea și i-a pus [să muncească] cu ferăstrăul, cu sapa de fier, cu securea de fier și la cuptorul de ars cărămăzi#12,31 Expresia mai apare în Nah 3,14. Realitatea la care se face aluzie pare să fie Ex 1,14.. Așa a făcut cu toate cetățile fiilor lui Amón. Apoi, Davíd și tot poporul s-au întors la Ierusalím. #Rut 4,10 #1Sam 20,31; 26,16 #7,8-9; Jud 6,8-9; 1Sam 10,1 #1Sam 10,18 #Gen 16,5 #Dt 9,18; 1Rg 16,19 #16,22 #Num 25,4 #24,10.17; 1Sam 15,24.30; 26,21 #19,24 #13,31 #3,35 #1Rg 2,2 #Gen 4,26; 5,29; 38,3
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași