2 Samuel 13
13
ISTORIA LUI ABSALÓM
Amnón și Tamár#13,0 Violența făcută asupra lui Tamàr este cauza morții lui Amnòn, eveniment care stă la originea conflictului dintre Davíd și Absalòm; un accident provocat de o patimă umană este punctul de pornire al evenimentelor tragice care se înlănțuiesc în „istoria succesiunii”, fără ca Dumnezeu să pară că intervine. Stilul, precizia detaliilor concrete, finețea observațiilor psihologice, arta de a relata o istorie atât de macabră amintesc de cele mai frumoase pagini din relatările iahviste din Geneză (cf. Gen 19; 34; 37; 39). În 2Sam 13, arta narativă este valoroasă prin descrierea vie a sentimentelor: se trece de la pasiunea violentă (v. 1-2) la ura viscerală (v. 15-17); de la disperare (v. 19) la dușmănia surdă (v. 20-22), de la slăbiciunea vinovată (v. 21) la cinism (v. 28), de la dezolare (v. 31) la un plâns amar (v. 36).
1După aceea, Absalóm, fiul lui Davíd, avea o soră frumoasă numită Tamár#13,1 Absalòm și Tamàr sunt fii ai lui Davíd născuți din aceeași mamă, Maàca, fiica lui Talmài, regele arameu din Gheșùr ( 2Sam 3,3).. Amnón#13,1 Este născut din Ahinoàm din Izreèl, deci era frate vitreg cu Tamàr și cu Absalòm., fiul lui Davíd, s-a îndrăgostit de ea. 2Amnón suferea din cauza lui Tamár, încât a căzut bolnav, căci era fecioară#13,2 Principesele necăsătorite rămâneau până la 12-15 ani sub paza eunucilor în apartamente separate de palatul regal (v. 7), până când se căsătoreau. și era greu în ochii lui Amnón să-i facă ceva. 3Amnón avea un prieten numit Ionadáb, fiul lui Șiméa#13,3 În 1Sam 16,9 și 17,13 este numit Șamà; prin urmare, Ionadàb este verișorul lui Amnòn., fratele lui Davíd. Ionadáb era un om foarte priceput. 4El i-a zis: „Pentru ce te usuci pe zi ce trece, tu, fiul regelui? Nu vrei să-mi spui?”. Amnón i-a răspuns: „M-am îndrăgostit de Tamár, sora fratelui meu Absalóm”. 5Ionadáb i-a zis: „Culcă-te în pat și prefă-te că ești bolnav! Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: «Să vină, te rog, Tamár, sora mea, și să-mi dea de mâncare. Să pregătească mâncarea înaintea mea ca s-o văd și să mănânc din mâna ei!»”. 6Amnón s-a culcat și s-a prefăcut că este bolnav. Regele a venit să-l vadă, iar Amnón i-a zis regelui: „Să vină, te rog, Tamár, sora mea și să-mi pregătească două turte#13,6 Traducere generică a ebraicului „lᵊḇ ḇôṯ”, din aceeași rădăcină cu termenii „lᵊb” și „lᵊḇāḇ”, care înseamnă „inimă”. Numele depindea probabil de forma turtei: inimoare. Verbul „liḇḇeḇ”, „a pregăti mâncarea”, se află în același câmp semantic. Același verb înseamnă „a răni inima” (Ct 4,9). Amnòn se joacă cu aceste cuvinte aparent nevinovate pentru a disimula patima care-l consumă. înaintea ochilor mei ca să mănânc din mâna ei!”. 7Davíd a trimis în casă la Tamár să i se spună: „Mergi în casa lui Amnón, fratele tău, și pregătește-i de mâncare!”. 8Tamár s-a dus în casa lui Amnón, fratele ei, și, iată, el era culcat. A luat ceva aluat, l-a frământat, a pregătit turte înaintea lui și a copt turtele. 9A luat tava și le-a răsturnat în fața lui, dar el nu a voit să mănânce. Amnón a zis: „Să iasă toți oamenii de la mine!”. Și au ieșit toți oamenii de la el. 10Amnón i-a zis lui Tamár: „Adu-mi mâncarea în cameră! Vreau să mănânc din mâna ta”. Tamár a luat turtele pe care le făcuse și le-a dus lui Amnón, fratele ei, în cameră. 11Când le-a adus ca să mănânce, el a apucat-o și i-a zis: „Vino, sora mea, și culcă-te cu mine!”. 12Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă umili, căci nu se face așa în Israél#13,12 Căsătoria între frații vitregi era admisă în mod curent în Egipt. Era cunoscută și în Israèl (Gen 20,12-13), dar a fost interzisă complet de legea mozaică (Lev 18,9.11; 20,17; Dt 27,22). Din 2Sam 13, 13 se deduce că obiceiul vechi nu fusese eliminat de lege (pare cunoscut de Tamàr și de Amnòn).; nu fă nelegiuirea#13,12 În ebraică, „nᵊḇālāʰ”. Cine comite o mârșăvie, un lucru rușinos de felul acesta, merită să fie etichetat cu titlul de „nāḇāl”, „nebun” (cf. 1Sam 25,25). aceasta! 13Unde mă voi duce eu cu rușinea mea?#13,13 O fată sedusă sau era luată în căsătorie de cel care a forțat-o (Ex 22,15-16; Dt 22,28-29), sau trebuia să renunțe pentru totdeauna la căsătorie (cf. 2Sam 13,20). Tu vei fi un nelegiuit#13,13 Lit.: „ca unul dintre nelegiuiți”. în Israél. Acum, vorbește-i regelui și el nu va refuza să fiu a ta!”. 14Dar el n-a vrut să asculte glasul ei; a apucat-o, a umilit-o și s-a culcat cu ea.
15Apoi Amnón a urât-o foarte mult; ura#13,15 De patru ori se repetă cuvântul „a urî” și „ură” și de două ori „a iubi” și „iubire”. Ura devine mai mare decât iubirea: este o subliniere psihologică de mare finețe. era mai mare decât iubirea cu care o iubise. Apoi Amnón i-a zis: „Ridică-te și pleacă!”. 16Ea i-a zis: „Nu, căci a mă alunga ar fi un rău mult mai mare decât cel pe care mi l-ai făcut”. Dar el nu a voit să o asculte. 17L-a chemat pe slujitorul care îl slujea și i-a zis: „Trimite-o afară de la mine pe aceasta și încuie ușa după ea!”. 18Ea avea o haină cu mâneci lungi#13,18 În ebraică: „Kᵊṯōneṯ Passîm”; expresia apare numai aici și în Gen 37,3.23.32, de aceea traducerea este aproximativă. Ar putea fi și haină pestriță., căci cu o astfel de haină se îmbrăcau fiicele regelui cât erau fecioare. Slujitorul a scos-o afară și a încuiat ușa după ea.
19Tamár și-a presărat praf pe cap și și-a sfâșiat haina cu mâneci lungi pe care o avea. Și-a pus mâna pe cap și mergea țipând#13,19 Toate gesturile din acest verset sunt acțiuni de doliu, de consternare și de revoltă (2Sam 1,2.11; Ier 2,37; Ez 27,30). Viața tinerei Tamàr este ruinată pentru totdeauna.. 20Absalóm, fratele ei, i-a zis: „A fost Amnón, fratele tău, cu tine? Acum, sora mea, taci, căci este fratele tău; nu pune la inimă lucrul acesta!”. Dar Tamár a rămas abandonată în casa lui Absalóm, fratele ei.
21Regele Davíd a auzit toate aceste lucruri și s-a mâniat foarte tare#13,21 LXX adaugă: „Dar nu a amărât sufletul lui Amnòn, fiul său, pentru că-l iubea, fiind întâiul său născut”. Iubirea părintească ce degenerează în slăbiciune este una dintre limitele cele mai marcante ale caracterului lui Davíd. Ar fi trebuit să ceară de la Amnòn cel mai elementar act de dreptate (cf. Ex 22,15-16), dar nu îndrăznește, amintindu-și probabil de propriul lui păcat cu Batșèba.. 22Absalóm nu vorbea cu Amnón nici bine, nici rău#13,22 Înseamnă întreruperea oricărei relații. Este o expresie tipic ebraică ce se referă la două extreme opuse pentru a indica totalitatea (2Sam 14,17; Gen 24,50; 31,24.29)., căci Absalóm îl ura pe Amnón pentru că o umilise pe Tamár, sora lui.
Asasinarea lui Amnón și fuga lui Absalóm#13,23 Este prima faptă sângeroasă în casa lui Davíd: Absalòm răzbună onoarea surorii sale ucigându-l pe fratele vitreg Amnòn. Spada începe să facă ravagii în casa regelui, după cuvintele lui Natàn ( 2Sam 12,10).
23După doi ani de zile, Absalóm avea tunsul oilor la Báal-Hațór#13,23 Se află la cca 25 km nord de Ierusalím (Neh 11,33) și la mică distanță de localitatea din tribul lui Efraím numită Òfra sau Efròn (Ios 18,23; 1Sam 13,17; In 11,54), și de Bètel ( 2Cr 13,19)., care este lângă Efraím, și Absalóm i-a chemat pe toți fiii regelui. 24Absalóm a mers la rege și i-a zis: „Iată, slujitorul tău are tunsul oilor; să vină regele și slujitorii lui cu slujitorul tău!”. 25Regele i-a zis lui Absalóm: „Nu, fiul meu; să nu mergem cu toții ca să nu-ți fim povară!”. Absalóm a insistat față de el, dar regele nu a vrut să meargă, ci l-a binecuvântat. 26Absalóm i-a zis: „Să vină cu noi Amnón, fratele meu!”. Regele i-a zis: „De ce să meargă cu tine?”. 27Dar Absalóm a insistat față de el și l-a trimis pe Amnón și pe toți fiii regelui#13,27 LXX adaugă: „Și Abesalòm a făcut un ospăț ca ospățul regelui”..
28Absalóm le-a poruncit slujitorilor săi: „Vedeți, când se va veseli#13,28 Lit.: „când va fi bună inima lui Amnòn de vin”. inima lui Amnón din cauza vinului, eu vă voi spune: «Loviți-l pe Amnón și omorâți-l! Nu vă temeți, căci eu v-am poruncit! Fiți tari și viteji!»”. 29Slujitorii lui Absalóm i-au făcut lui Amnón după cum le poruncise Absalóm. Atunci toți fiii regelui s-au ridicat, au încălecat fiecare pe catârul#13,29 Când caii nu erau încă folosiți (2Sam 8,4; 10,18), măgarii reprezentau animalul de lux pentru călărit, rezervat principilor (2Sam 18,9; 1Rg 1,33). lui și au fugit.
30Pe când erau pe drum, a ajuns vestea#13,30 Vestea tragică, amplificată de bârfele răspândite în popor, ajunge rapid la curte. Davíd și slujitorii săi cad în disperare. Numai Ionadàb intuiește adevărul. Este un om inteligent și viclean (el a fost cel care i-a sugerat lui Amnòn modul prin care să o seducă pe Tamàr: v. 5) și nu greșește în interpretarea reală a faptelor întâmplate. la Davíd că Absalóm i-a lovit pe toți fiii regelui și că n-a mai rămas niciunul dintre ei. 31Regele s-a ridicat, și-a sfâșiat hainele și s-a culcat pe pământ. Iar slujitorii lui stăteau [lângă el] cu hainele sfâșiate. 32Ionadáb, fiul lui Șiméa, fratele lui Davíd, a zis: „Să nu creadă stăpânul meu că toți tinerii, fiii regelui, au fost uciși! Numai Amnón a murit. Căci după porunca lui Absalóm a fost [aceasta]; o hotărâse din ziua în care a umilit-o pe Tamár, sora lui. 33Să nu se preocupe#13,33 Lit.: „să nu pună la inimă”. domnul meu, regele, că toți fiii regelui au murit, pentru că numai Amnón a murit”. 34Apoi Absalóm a fugit.
Tânărul de strajă și-a ridicat ochii și a văzut: iată, mult popor venea pe drum în urma lui, dinspre munte!#13,34 Lit.: „dintr-o parte a muntelui”. LXX adaugă: „și străjerul s-a înfățișat și i-a dat de veste regelui și a zis: «am văzut niște bărbați pe drumul spre Orònen, pe partea dinspre munte»”. 35Ionadáb i-a zis regelui: „Iată, vin fiii regelui! Este exact cum a zis slujitorul tău”. 36Când a terminat el de vorbit, iată, fiii regelui au ajuns. Și-au ridicat glasul și au plâns. Și regele și slujitorii lui au plâns în hohote#13,36 Lit.: „cu plânset foarte mare”.. 37Absalóm a fugit și a mers la Talmái#13,37 Talmài, regele micului regat arameu situat la est de lacul Genezarèt, este unchiul după mamă al lui Absalòm (cf. 2Sam 3,3)., fiul lui Amihúr, regele din Gheșúr. [Davíd] îl jelea pe fiul său în fiecare zi.
Ióab negociază întoarcerea lui Absalóm#13,38 Mânia lui Davíd față de Absalòm se temperează și dorește, probabil, în secret, ca acesta să se întoarcă (2Sam 13,38-39). Dar legea este categorică ( Ex 21,12.14): numai rămânând în exil, ucigașul poate să scape de justiție. Ioàb o știe și hotărăște să intervină în favoarea lui Absalòm, poate și pentru a-și asigura bunăvoința celui care ar trebui să fie noul moștenitor al tronului (Chileàb, fiul lui Abigàil, a dispărut de pe scenă și probabil este deja mort). Întrucât știe că zelul său ar putea să trezească suspiciuni în Davíd, Ioàb cere ajutorul unei persoane străine instruită pentru acest moment. El pune în joc viclenia unei femei care se prezintă ca văduvă, îndoliată pentru moartea unui fiu ucis de fratele acestuia (2Sam 13,1-6); rudele văduvei s-ar fi ridicat împotriva celui care l-a ucis pe fratele lui pentru a restabili dreptatea. Astfel femeia ar rămâne fără fii și de aceea cere intervenția regelui pentru fiul rămas în viață; regele acceptă printr-un jurământ (v. 7-11), iar femeia, cu multă dibăcie, aplică situația ei fictivă la fiul regelui, Absalòm (v. 12-17).
38Absalóm a fugit și a mers la Gheșúr. A stat acolo trei ani. 39Regele Davíd a încetat să-l mai urmărească#13,39 Lit.: „să mai iasă după”. pe Absalóm, căci se mângâiase după moartea lui Amnón. #2,1 #3,2-3 #Gen 34,3 #Prov 13,12; Idt 12,16 #Gen 40,7 #2Rg 8,29; 9,16 #Gen 18,6; Ex 12,39 #Dt 22,25 #Gen 34,2 #Gen 34,7; Dt 22,21; Jud 19,23-24; Ier 29,23 #3,3 #Gen 26,10; 34,2.7; 35,22 #Dt 22,13.16; 24,3; Jud 15,2 #Gen 39,10 #Gen 38,11 #Gen 38,12-13 #19,36 #19,40 #1Sam 25,36; Est 1,10 #2,7 #1,11; 3,31 #12,16 #Gen 4,14 #19,2; Gen 37,34 #Gen 24,67; 38,12
Selectat acum:
2 Samuel 13: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
2 Samuel 13
13
ISTORIA LUI ABSALÓM
Amnón și Tamár#13,0 Violența făcută asupra lui Tamàr este cauza morții lui Amnòn, eveniment care stă la originea conflictului dintre Davíd și Absalòm; un accident provocat de o patimă umană este punctul de pornire al evenimentelor tragice care se înlănțuiesc în „istoria succesiunii”, fără ca Dumnezeu să pară că intervine. Stilul, precizia detaliilor concrete, finețea observațiilor psihologice, arta de a relata o istorie atât de macabră amintesc de cele mai frumoase pagini din relatările iahviste din Geneză (cf. Gen 19; 34; 37; 39). În 2Sam 13, arta narativă este valoroasă prin descrierea vie a sentimentelor: se trece de la pasiunea violentă (v. 1-2) la ura viscerală (v. 15-17); de la disperare (v. 19) la dușmănia surdă (v. 20-22), de la slăbiciunea vinovată (v. 21) la cinism (v. 28), de la dezolare (v. 31) la un plâns amar (v. 36).
1După aceea, Absalóm, fiul lui Davíd, avea o soră frumoasă numită Tamár#13,1 Absalòm și Tamàr sunt fii ai lui Davíd născuți din aceeași mamă, Maàca, fiica lui Talmài, regele arameu din Gheșùr ( 2Sam 3,3).. Amnón#13,1 Este născut din Ahinoàm din Izreèl, deci era frate vitreg cu Tamàr și cu Absalòm., fiul lui Davíd, s-a îndrăgostit de ea. 2Amnón suferea din cauza lui Tamár, încât a căzut bolnav, căci era fecioară#13,2 Principesele necăsătorite rămâneau până la 12-15 ani sub paza eunucilor în apartamente separate de palatul regal (v. 7), până când se căsătoreau. și era greu în ochii lui Amnón să-i facă ceva. 3Amnón avea un prieten numit Ionadáb, fiul lui Șiméa#13,3 În 1Sam 16,9 și 17,13 este numit Șamà; prin urmare, Ionadàb este verișorul lui Amnòn., fratele lui Davíd. Ionadáb era un om foarte priceput. 4El i-a zis: „Pentru ce te usuci pe zi ce trece, tu, fiul regelui? Nu vrei să-mi spui?”. Amnón i-a răspuns: „M-am îndrăgostit de Tamár, sora fratelui meu Absalóm”. 5Ionadáb i-a zis: „Culcă-te în pat și prefă-te că ești bolnav! Când va veni tatăl tău să te vadă, să-i spui: «Să vină, te rog, Tamár, sora mea, și să-mi dea de mâncare. Să pregătească mâncarea înaintea mea ca s-o văd și să mănânc din mâna ei!»”. 6Amnón s-a culcat și s-a prefăcut că este bolnav. Regele a venit să-l vadă, iar Amnón i-a zis regelui: „Să vină, te rog, Tamár, sora mea și să-mi pregătească două turte#13,6 Traducere generică a ebraicului „lᵊḇ ḇôṯ”, din aceeași rădăcină cu termenii „lᵊb” și „lᵊḇāḇ”, care înseamnă „inimă”. Numele depindea probabil de forma turtei: inimoare. Verbul „liḇḇeḇ”, „a pregăti mâncarea”, se află în același câmp semantic. Același verb înseamnă „a răni inima” (Ct 4,9). Amnòn se joacă cu aceste cuvinte aparent nevinovate pentru a disimula patima care-l consumă. înaintea ochilor mei ca să mănânc din mâna ei!”. 7Davíd a trimis în casă la Tamár să i se spună: „Mergi în casa lui Amnón, fratele tău, și pregătește-i de mâncare!”. 8Tamár s-a dus în casa lui Amnón, fratele ei, și, iată, el era culcat. A luat ceva aluat, l-a frământat, a pregătit turte înaintea lui și a copt turtele. 9A luat tava și le-a răsturnat în fața lui, dar el nu a voit să mănânce. Amnón a zis: „Să iasă toți oamenii de la mine!”. Și au ieșit toți oamenii de la el. 10Amnón i-a zis lui Tamár: „Adu-mi mâncarea în cameră! Vreau să mănânc din mâna ta”. Tamár a luat turtele pe care le făcuse și le-a dus lui Amnón, fratele ei, în cameră. 11Când le-a adus ca să mănânce, el a apucat-o și i-a zis: „Vino, sora mea, și culcă-te cu mine!”. 12Ea i-a răspuns: „Nu, frate, nu mă umili, căci nu se face așa în Israél#13,12 Căsătoria între frații vitregi era admisă în mod curent în Egipt. Era cunoscută și în Israèl (Gen 20,12-13), dar a fost interzisă complet de legea mozaică (Lev 18,9.11; 20,17; Dt 27,22). Din 2Sam 13, 13 se deduce că obiceiul vechi nu fusese eliminat de lege (pare cunoscut de Tamàr și de Amnòn).; nu fă nelegiuirea#13,12 În ebraică, „nᵊḇālāʰ”. Cine comite o mârșăvie, un lucru rușinos de felul acesta, merită să fie etichetat cu titlul de „nāḇāl”, „nebun” (cf. 1Sam 25,25). aceasta! 13Unde mă voi duce eu cu rușinea mea?#13,13 O fată sedusă sau era luată în căsătorie de cel care a forțat-o (Ex 22,15-16; Dt 22,28-29), sau trebuia să renunțe pentru totdeauna la căsătorie (cf. 2Sam 13,20). Tu vei fi un nelegiuit#13,13 Lit.: „ca unul dintre nelegiuiți”. în Israél. Acum, vorbește-i regelui și el nu va refuza să fiu a ta!”. 14Dar el n-a vrut să asculte glasul ei; a apucat-o, a umilit-o și s-a culcat cu ea.
15Apoi Amnón a urât-o foarte mult; ura#13,15 De patru ori se repetă cuvântul „a urî” și „ură” și de două ori „a iubi” și „iubire”. Ura devine mai mare decât iubirea: este o subliniere psihologică de mare finețe. era mai mare decât iubirea cu care o iubise. Apoi Amnón i-a zis: „Ridică-te și pleacă!”. 16Ea i-a zis: „Nu, căci a mă alunga ar fi un rău mult mai mare decât cel pe care mi l-ai făcut”. Dar el nu a voit să o asculte. 17L-a chemat pe slujitorul care îl slujea și i-a zis: „Trimite-o afară de la mine pe aceasta și încuie ușa după ea!”. 18Ea avea o haină cu mâneci lungi#13,18 În ebraică: „Kᵊṯōneṯ Passîm”; expresia apare numai aici și în Gen 37,3.23.32, de aceea traducerea este aproximativă. Ar putea fi și haină pestriță., căci cu o astfel de haină se îmbrăcau fiicele regelui cât erau fecioare. Slujitorul a scos-o afară și a încuiat ușa după ea.
19Tamár și-a presărat praf pe cap și și-a sfâșiat haina cu mâneci lungi pe care o avea. Și-a pus mâna pe cap și mergea țipând#13,19 Toate gesturile din acest verset sunt acțiuni de doliu, de consternare și de revoltă (2Sam 1,2.11; Ier 2,37; Ez 27,30). Viața tinerei Tamàr este ruinată pentru totdeauna.. 20Absalóm, fratele ei, i-a zis: „A fost Amnón, fratele tău, cu tine? Acum, sora mea, taci, căci este fratele tău; nu pune la inimă lucrul acesta!”. Dar Tamár a rămas abandonată în casa lui Absalóm, fratele ei.
21Regele Davíd a auzit toate aceste lucruri și s-a mâniat foarte tare#13,21 LXX adaugă: „Dar nu a amărât sufletul lui Amnòn, fiul său, pentru că-l iubea, fiind întâiul său născut”. Iubirea părintească ce degenerează în slăbiciune este una dintre limitele cele mai marcante ale caracterului lui Davíd. Ar fi trebuit să ceară de la Amnòn cel mai elementar act de dreptate (cf. Ex 22,15-16), dar nu îndrăznește, amintindu-și probabil de propriul lui păcat cu Batșèba.. 22Absalóm nu vorbea cu Amnón nici bine, nici rău#13,22 Înseamnă întreruperea oricărei relații. Este o expresie tipic ebraică ce se referă la două extreme opuse pentru a indica totalitatea (2Sam 14,17; Gen 24,50; 31,24.29)., căci Absalóm îl ura pe Amnón pentru că o umilise pe Tamár, sora lui.
Asasinarea lui Amnón și fuga lui Absalóm#13,23 Este prima faptă sângeroasă în casa lui Davíd: Absalòm răzbună onoarea surorii sale ucigându-l pe fratele vitreg Amnòn. Spada începe să facă ravagii în casa regelui, după cuvintele lui Natàn ( 2Sam 12,10).
23După doi ani de zile, Absalóm avea tunsul oilor la Báal-Hațór#13,23 Se află la cca 25 km nord de Ierusalím (Neh 11,33) și la mică distanță de localitatea din tribul lui Efraím numită Òfra sau Efròn (Ios 18,23; 1Sam 13,17; In 11,54), și de Bètel ( 2Cr 13,19)., care este lângă Efraím, și Absalóm i-a chemat pe toți fiii regelui. 24Absalóm a mers la rege și i-a zis: „Iată, slujitorul tău are tunsul oilor; să vină regele și slujitorii lui cu slujitorul tău!”. 25Regele i-a zis lui Absalóm: „Nu, fiul meu; să nu mergem cu toții ca să nu-ți fim povară!”. Absalóm a insistat față de el, dar regele nu a vrut să meargă, ci l-a binecuvântat. 26Absalóm i-a zis: „Să vină cu noi Amnón, fratele meu!”. Regele i-a zis: „De ce să meargă cu tine?”. 27Dar Absalóm a insistat față de el și l-a trimis pe Amnón și pe toți fiii regelui#13,27 LXX adaugă: „Și Abesalòm a făcut un ospăț ca ospățul regelui”..
28Absalóm le-a poruncit slujitorilor săi: „Vedeți, când se va veseli#13,28 Lit.: „când va fi bună inima lui Amnòn de vin”. inima lui Amnón din cauza vinului, eu vă voi spune: «Loviți-l pe Amnón și omorâți-l! Nu vă temeți, căci eu v-am poruncit! Fiți tari și viteji!»”. 29Slujitorii lui Absalóm i-au făcut lui Amnón după cum le poruncise Absalóm. Atunci toți fiii regelui s-au ridicat, au încălecat fiecare pe catârul#13,29 Când caii nu erau încă folosiți (2Sam 8,4; 10,18), măgarii reprezentau animalul de lux pentru călărit, rezervat principilor (2Sam 18,9; 1Rg 1,33). lui și au fugit.
30Pe când erau pe drum, a ajuns vestea#13,30 Vestea tragică, amplificată de bârfele răspândite în popor, ajunge rapid la curte. Davíd și slujitorii săi cad în disperare. Numai Ionadàb intuiește adevărul. Este un om inteligent și viclean (el a fost cel care i-a sugerat lui Amnòn modul prin care să o seducă pe Tamàr: v. 5) și nu greșește în interpretarea reală a faptelor întâmplate. la Davíd că Absalóm i-a lovit pe toți fiii regelui și că n-a mai rămas niciunul dintre ei. 31Regele s-a ridicat, și-a sfâșiat hainele și s-a culcat pe pământ. Iar slujitorii lui stăteau [lângă el] cu hainele sfâșiate. 32Ionadáb, fiul lui Șiméa, fratele lui Davíd, a zis: „Să nu creadă stăpânul meu că toți tinerii, fiii regelui, au fost uciși! Numai Amnón a murit. Căci după porunca lui Absalóm a fost [aceasta]; o hotărâse din ziua în care a umilit-o pe Tamár, sora lui. 33Să nu se preocupe#13,33 Lit.: „să nu pună la inimă”. domnul meu, regele, că toți fiii regelui au murit, pentru că numai Amnón a murit”. 34Apoi Absalóm a fugit.
Tânărul de strajă și-a ridicat ochii și a văzut: iată, mult popor venea pe drum în urma lui, dinspre munte!#13,34 Lit.: „dintr-o parte a muntelui”. LXX adaugă: „și străjerul s-a înfățișat și i-a dat de veste regelui și a zis: «am văzut niște bărbați pe drumul spre Orònen, pe partea dinspre munte»”. 35Ionadáb i-a zis regelui: „Iată, vin fiii regelui! Este exact cum a zis slujitorul tău”. 36Când a terminat el de vorbit, iată, fiii regelui au ajuns. Și-au ridicat glasul și au plâns. Și regele și slujitorii lui au plâns în hohote#13,36 Lit.: „cu plânset foarte mare”.. 37Absalóm a fugit și a mers la Talmái#13,37 Talmài, regele micului regat arameu situat la est de lacul Genezarèt, este unchiul după mamă al lui Absalòm (cf. 2Sam 3,3)., fiul lui Amihúr, regele din Gheșúr. [Davíd] îl jelea pe fiul său în fiecare zi.
Ióab negociază întoarcerea lui Absalóm#13,38 Mânia lui Davíd față de Absalòm se temperează și dorește, probabil, în secret, ca acesta să se întoarcă (2Sam 13,38-39). Dar legea este categorică ( Ex 21,12.14): numai rămânând în exil, ucigașul poate să scape de justiție. Ioàb o știe și hotărăște să intervină în favoarea lui Absalòm, poate și pentru a-și asigura bunăvoința celui care ar trebui să fie noul moștenitor al tronului (Chileàb, fiul lui Abigàil, a dispărut de pe scenă și probabil este deja mort). Întrucât știe că zelul său ar putea să trezească suspiciuni în Davíd, Ioàb cere ajutorul unei persoane străine instruită pentru acest moment. El pune în joc viclenia unei femei care se prezintă ca văduvă, îndoliată pentru moartea unui fiu ucis de fratele acestuia (2Sam 13,1-6); rudele văduvei s-ar fi ridicat împotriva celui care l-a ucis pe fratele lui pentru a restabili dreptatea. Astfel femeia ar rămâne fără fii și de aceea cere intervenția regelui pentru fiul rămas în viață; regele acceptă printr-un jurământ (v. 7-11), iar femeia, cu multă dibăcie, aplică situația ei fictivă la fiul regelui, Absalòm (v. 12-17).
38Absalóm a fugit și a mers la Gheșúr. A stat acolo trei ani. 39Regele Davíd a încetat să-l mai urmărească#13,39 Lit.: „să mai iasă după”. pe Absalóm, căci se mângâiase după moartea lui Amnón. #2,1 #3,2-3 #Gen 34,3 #Prov 13,12; Idt 12,16 #Gen 40,7 #2Rg 8,29; 9,16 #Gen 18,6; Ex 12,39 #Dt 22,25 #Gen 34,2 #Gen 34,7; Dt 22,21; Jud 19,23-24; Ier 29,23 #3,3 #Gen 26,10; 34,2.7; 35,22 #Dt 22,13.16; 24,3; Jud 15,2 #Gen 39,10 #Gen 38,11 #Gen 38,12-13 #19,36 #19,40 #1Sam 25,36; Est 1,10 #2,7 #1,11; 3,31 #12,16 #Gen 4,14 #19,2; Gen 37,34 #Gen 24,67; 38,12
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași