2 Samuel 23
23
Ultimele cuvinte ale lui Davíd#23,0 Cuvântul ebraic este un termen tehnic care introduce în mod obișnuit oracolele profetice (cf. Num 24,3.4.15.16). Davíd este asimilat profeților pentru că este umplut de Duhul Domnului (cf. v. 2; 1Sam 16,13; Is 11,2).
1Acestea sunt ultimele cuvinte ale lui Davíd:
oracolul lui Davíd, fiul lui Iése,
oracolul celui puternic
care a fost înălțat,
al unsului Dumnezeului lui Iacób,
al psalmistului plăcut al lui Israél#23,1 Ultimele cuvinte ale lui Davíd, nu în sens strict, ca și cum ar fi murit îndată după ce le-a pronunțat (cf. 1Rg 2,1-9), ci sunt considerate ultimele cuvinte întrucât este momentul viziunii profetice: așa s-a întâmplat cu Isàac (Gen 27), cu Iacòb (Gen 49) și Moise (Dt 33). Textul nu este doar o compoziție poetică, ci mai ales o profeție. Structura este următoarea: 1) introducere profetică: demnitatea și inspirația profetului (v. 1b-3b). Sunt enunțate titlurile celui care este gata să vorbească: regalitatea, darul poeziei, carisma profetică. 2) darurile lui Mesia. Stabilitatea casei lui Davíd (3b-5). Acest text, la rândul său, este constituit din două părți: a) Domnul vorbește despre Mesia (3c-4). Mesia este prezentat ca un stăpân, caracteristică afirmată explicit în profeția lui Iacòb (Gen 49,10), în cea a lui Balaàm (Num 24,17-19) și în cea a lui Natàn (2Sam 7); b) Davíd vorbește despre casa lui. Este subliniată veșnicia dinastiei sale promisă de Dumnezeu. 3) soarta adversarilor lui Mesia (v. 6-7). Distrugerea celor nelegiuiți este una din bazele mesianismului în cuvintele lui Dumnezeu pronunțate după căderea lui Adàm: desființarea împărăției păcatului (Gen 3,15; 1Sam 2,9 șu)..
2„Duhul Domnului vorbește prin mine
și cuvântul lui este pe limba mea.
3Dumnezeul lui Israél a vorbit.
Mie mi-a spus stânca lui Israél:
«Cel care stăpânește
peste oameni este drept,
cel care stăpânește
se teme de Dumnezeu#23,3 Lit.: „are teama lui Dumnezeu”..
4E ca lumina dimineții
când răsare soarele,
[ca] o dimineață fără nori;
din strălucirea [luminii] și din ploaie
[răsare] iarba din pământ».
5Căci nu este astfel casa mea
cu Dumnezeu?
El a încheiat o alianță veșnică cu mine,
bine rânduită în toate și statornică.
Oare nu va face să răsară toată
mântuirea și bucuria mea?
6Cei răi#23,6 Lit.: „cei ai lui Beliàl”, „cei de nimic”. sunt ca spinii care sunt aruncați
și nu pot fi luați cu mâna.
7Cine se atinge de ei
se înarmează cu un [obiect] de fier
sau cu coada unei sulițe
și-i arde în foc pe loc”.
Vitejii lui Davíd
8Acestea sunt numele vitejilor pe care i-a avut Davíd: Ioșéb-Bașébet, tahchemonéul, care era căpetenia Celor Trei#23,8 Cf. 2Sam 23,8b-12. Sunt cei mai viteji din armata lui Davíd. Aceștia sunt: Ișbàal, originar din Bet-Chemòn, actualul Kírbet-Cammune, la 50 km pe drumul dintre Ierusalím și Nablus; Eleazar, fiul lui Dodò (prescurtarea numelui „Dodiyyàh” = „iubitul meu este Domnul”, probabil este numele babilonez „Dadù”), provenea dintr-o familie din tribul lui Beniamín, familia lui Ahoàh ( 1Cr 8,4); Șamàh, fiul lui Aghè (sau Elàh). Locul de origine este nesigur. Dacă este vorba de Haròd, ar fi localitatea actuală Kírbet Hareidàn, aproape de Betleèm.. Era din Adinó-Eznó și [a luptat] împotriva a opt sute [de oameni] și i-a ucis dintr-o dată.
9După el, Eleazár, fiul lui Dodó, fiul lui Ahohí. Era unul dintre Cei Trei viteji care erau cu Davíd când i-au disprețuit pe filisténii care erau adunați acolo la luptă și când oamenii lui Israél au plecat.
10El s-a ridicat și i-a lovit pe filisténi până ce i-a obosit mâna și a rămas lipită de sabie. Domnul a dat o mare victorie#23,10 Lit.: „eliberare”. în ziua aceea. Poporul s-a întors după [Eleazár] numai ca să ia prada.
11După el, Șamá, fiul lui Aghé din Haród. Filistenii s-au adunat în grup#23,11 Unele versiuni traduc cu „Lèhi”, în teritoriul disputat dintre filisteni și iudei, teatru al faptelor de vitejie ale lui Samsòn (Jud 15,9-17) cu falca de măgar (= lehi). în locul unde era o bucată de teren cultivată cu linte. Poporul a fugit din fața filisténilor.
12Șamá a stat în mijlocul ogorului#23,12 Lit.: „bucății [de teren]”., l-a apărat și i-a bătut pe filisténi. Domnul a dat o mare victorie.
13Trei dintre cele treizeci#23,13 Gruparea celor treizeci este un ordin militar inferior celui precedent. de căpetenii au coborât și au venit în timpul secerișului la Davíd, în peștera Adulám#23,13 Este primul loc de refugiu în timpul lui Saul ( 1Sam 22,1).. Grupul filisténilor era în tabără la Émec-Refaím#23,13 Lit.: „Valea Giganților”, este în apropiere de Ierusalím (2Sam 5,17-18; 1Sam 22,1)..
14Davíd era atunci în fortăreață, iar garnizoana filisténilor era la Betleém.
15Davíd a avut o dorință și a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fântâna care este la poarta Betleémului?”.
16Cei trei viteji au pătruns prin tabăra filisténilor și au scos apă din fântâna de la Betleém, de la poartă. Au adus-o și au dat-o lui Davíd, dar el n-a vrut s-o bea și a vărsat-o înaintea Domnului.
17El a zis: „Departe de mine, Doamne, să fac acest lucru: nu vreau să beau sângele acestor oameni care și-au riscat viața!”#23,17 Lit.: „care au mers cu sufletul lor”.. [Acestea] le-au făcut cei viteji.
18Abișái, fratele lui Ióab, fiul Țerúiei, era căpetenia Celor Trei. El și-a aruncat sulița peste trei sute de oameni și i-a omorât și a avut nume între Cei Trei.
19Era cel mai prețuit între Cei Trei și a devenit căpetenia lor. Însă nu a ajuns până la [înălțimea] Celor Trei.
20Benáia, fiul lui Iehoiáda, fiul unui viteaz și renumit#23,20 Lit.: „cu multe fapte”. din Cabțeél, a lovit doi lei din Moáb. A coborât și l-a lovit pe leu într-o groapă într-o zi cu zăpadă.
21A omorât un egiptéan impunător care avea o suliță în mână.
A coborât la el cu un toiag, a smuls sulița din mâna egiptéanului și l-a ucis cu ea.
22Acestea le-a făcut Benáia, fiul lui Iehoiáda, și a avut nume între Cei Trei viteji.
23Era cel mai prețuit dintre cei treizeci, însă nu a ajuns la [înălțimea] Celor Trei. Davíd l-a pus în garda sa.
24Asaél, fratele lui Ióab,
era unul dintre Cei Treizeci#23,24 În lista numelor vitejilor din grupul celor treizeci, cu locurile lor de origine, scrierea numelor este uneori îndoielnică sau greșită.;
Elhanán, fiul lui Dodó, din Betleém;
25Șamá din Haród;
Elicá din Haród;
26Héleț, peleteul; Irá,
fiul lui Ichéș din Técoa;
27Abíezer din Anatót;
Mebunái din Hușá;
28Țalmón din Ahóah;
Maharái din Netófa;
29Héleb, fiul lui Baaná din Netófa;
Itái, fiul lui Ribái
din Ghibéea fiilor lui Beniamín;
30Benáia din Piratón;
Hidái din Náhale-Gaáș;
31Abí-Albón din Arabá;
Azmávet din Barhúm;
32Eliahbá din Șaalbón;
Bené-Iașén; Ionatán;
33Șam din Harár;
Ahíam, fiul lui Șarár din Arár;
34Elifélet, fiul lui Ahasbái,
fiul unui [om] din Maáca;
Elíam, fiul lui Ahitófel din Ghiló;
35Hețrái din Carmél;
Paarái din Arab;
36Igheál, fiul lui Natán din Țobá;
Baní din Gad;
37Țélec din Amón; Naharái
din Bèerót, care purta
armele lui Ióab, fiul Țerúiei;
38Irá din Iéter; Gáreb din Iéter;
39Uría, hetéul. Toți#23,39 Lista celor din 2Sam 23,24-39 conține 31 de nume. La aceasta se adaugă Cei Trei (v. 8-12), Abișài, Benàia (v. 18-23) și, cu siguranță, Ioàb, fratele lui Asaèl și Abișài (v. 18.24.37). erau#23,39 Lista completă a Celor Treizeci se află în v. 18-38. Căpetenia lor este Abișài, iar Benàia, căpetenia gărzii sale. Abișài este fratele lui Ioàb și nepotul lui Davíd (1Sam 26,6; cf. 2Sam 18 șu; 3,30; 10,10 șu; 16,9 șu; 18,2 șu; 19,21 șu; 20,6 șu). Era cunoscut mai ales pentru faptul de a-i fi salvat viața lui Davíd ( 2Sam 21,17). Benàia (cf. 2Sam 8,10; 20,23) este renumit mai ales pentru faptele relatate în 1Rg 1– . Locul său de proveniență era Cabțeèl ( = „Dumnezeu adună”), la hotarul lui Iùda (Jud 15,21), cunoscut și după exil (Neh 11,25), actualul Kírbet Horà, la 6 km nord-est de Bèer-Șèba. Asaèl, fratele lui Ioàb, fiul Țerùiei din Betleèm (cf. Sam 26,6), a fost ucis de Abnèr la Gabaòn (2Sam 2,18-23). Elhanàn este prezentat în 2Sam 21,19. Șamàh din Haròd (v. 25) este menționat și la v. 11. Elicà: semnificația numelui lui este curioasă: „Dumnezeul meu a refuzat” (lit.: „a vomitat”). Hèleț (lit.: „salvare”) era din Pèleț, adică Bet-Bèleț (= „casa mântuirii”), situat în partea cea mai de sud a lui Iùda (Ios 15,27), probabil localitatea de astăzi El-Meșàș, la 15-20 km sud-est de Bèer-Șèba. Ira (= „vigilent”), fiul lui Ichèș din Tècoa, localitate din Iùda (cf. 2Sam 14,2). Abiezèr (= „tatăl meu este ajutor”) era originar din Anatòt, locul de naștere al profetului Ieremía. Este localitatea actuală Anàta, la 4,5 km nord-est de Ierusalím, în tribul lui Beniamín. Țalmòn (= „întu-necat”) aparținea aceleiași familii din tribul lui Beniamín din care provenea Eleazàr, al doilea dintre Cei Trei (cf. 2Sam 23,9). Maharài (= „năvălitor, darul Domnului”) era din Netòfah, actuala localitate Kírbet Bedd-Fallùh, la 5,5 km sud de Betleèm, pe calea care duce spre Tecoa, în teritoriul lui Iùda. Hèled (= „cârtița”), fiul lui Baanà (= „născut în chinuri”), era din aceeași localitate, Netofah. Itài (cf. 2Sam 15,19) îl avea ca tată pe Ribài, prescurtare a numelui „Jeribài” (= „Domnul cere”); era din Ghibèea lui Beniamín, locul de proveniență al regelui Saul ( 1Sam 10,5). Benàia (cf. v. 20) este din Piratòn, în teritoriul lui Efraím ( 1Mac 9,50), astăzi Faràta, la 12 km sud-vest de Nàblus. Hidài (numele este legat de Hod = „putere, maiestate”) provenea din Èmec-Gàaș, o vale adâncă ce separă muntele Gàaș de Timnàt Seràh, localitate din Efraím unde a fost înmormântat Iòsue (Ios 24,30), la cca 10 km sud-est de Ramatàim, patria lui Samuèl. Abibàal (= „tatăl meu este Bàal”) era din Bet-Arabàh, localitate din tribul lui Beniamín, de pe valea Iordanului, la granița cu Iùda ( Ios 15,6.61), astăzi Ajn El-Gàrba, între Ierihòn și Iordan. Azmàvet (= „puternic ca moartea”) era din tribul lui Dan, din localitatea Șaalbím, astăzi satul Salbít, la 4,5 km nord-vest de Aialàn și Amvàs (Emàus). Iașèn (= „cel care doarme”) venea probabil de la Gùni, fiul lui Neftàli amintit în Gen 46,24 (cf. Num 26,48). Există și un nume al unuia din tribul lui Gad ( 1Cr 5,15). Ahíam este fiul lui Șaràr (în aram.: „stabil”), un iudeu din Haròd. Elifèlet (= „Dumnezeul meu este mântuirea”), fiul lui Ahașbai, primul străin din această listă, este un arameu din Bet-Maàca, localitate cunoscută din 2Sam 20,14.18. Eliàm, întâlnit deja ca tatăl Batșèbei (11,3), soția lui Uría, devenită apoi soția lui Davíd. Ahitofèl din Ghílo ( 2Sam 15,12) este cel care l-a trădat pe Davíd (15,12; 16,20 șu; 17,1-3) și s-a sinucis (17,23). Hețrài (probabil prescurarea de la „Hețron” = „înconjurat”) era din clanul lui Càleb, din tribul lui Iùda. Locul său de origine este Carmèl, localitate cunoscută pentru istoria lui Abigàil și Nabàl (1Sam 25,2; cf. 1Sam 15,12; 27,3; 2Sam 2,2). Paarài (= „a deschide gura”) provenea din Aràb (= „împădurit”), localitate din sudul lui Iùda (Ios 15,52), astăzi Er-Rabijèh, la cca 12 km sud-vest de Hebròn. Igheàl (= „el răscumpără”) ar putea fi fiul profetului Natàn, atât de important în viața lui Davíd (2Sam 7,2 șu; 12,1 șu). Țèlec era un membru al tribului lui Amòn ( 1Sam 11,1). Naharài era din tribul lui Beniamín, de la Beeròt (cf. 2Sam 4,5); numai despre el se adaugă un fapt particular referitor la viața lui: era purtătorul de arme al lui Ioàb. Ira (cf. v. 26) era un iudeu din Iatír, localitate amintită în 1Sam 30,27. Uría este viteazul și nefericitul căpitan, victima lui Davíd (2Sam 11,5-17). treizeci și șapte. #22,51; 1Sam 2,10 #Mt 22,43 #Dt 32,31; Is 30,29; Ps 78,35 #Is 61,11 #Is 33,12 #1Cr 11,11-47 #1Sam 11,13; 19,5 #20,23 #8,2 #1Sam 17,43 #1Sam 17,51 #2,18 #18,15 #11,3
Selectat acum:
2 Samuel 23: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
2 Samuel 23
23
Ultimele cuvinte ale lui Davíd#23,0 Cuvântul ebraic este un termen tehnic care introduce în mod obișnuit oracolele profetice (cf. Num 24,3.4.15.16). Davíd este asimilat profeților pentru că este umplut de Duhul Domnului (cf. v. 2; 1Sam 16,13; Is 11,2).
1Acestea sunt ultimele cuvinte ale lui Davíd:
oracolul lui Davíd, fiul lui Iése,
oracolul celui puternic
care a fost înălțat,
al unsului Dumnezeului lui Iacób,
al psalmistului plăcut al lui Israél#23,1 Ultimele cuvinte ale lui Davíd, nu în sens strict, ca și cum ar fi murit îndată după ce le-a pronunțat (cf. 1Rg 2,1-9), ci sunt considerate ultimele cuvinte întrucât este momentul viziunii profetice: așa s-a întâmplat cu Isàac (Gen 27), cu Iacòb (Gen 49) și Moise (Dt 33). Textul nu este doar o compoziție poetică, ci mai ales o profeție. Structura este următoarea: 1) introducere profetică: demnitatea și inspirația profetului (v. 1b-3b). Sunt enunțate titlurile celui care este gata să vorbească: regalitatea, darul poeziei, carisma profetică. 2) darurile lui Mesia. Stabilitatea casei lui Davíd (3b-5). Acest text, la rândul său, este constituit din două părți: a) Domnul vorbește despre Mesia (3c-4). Mesia este prezentat ca un stăpân, caracteristică afirmată explicit în profeția lui Iacòb (Gen 49,10), în cea a lui Balaàm (Num 24,17-19) și în cea a lui Natàn (2Sam 7); b) Davíd vorbește despre casa lui. Este subliniată veșnicia dinastiei sale promisă de Dumnezeu. 3) soarta adversarilor lui Mesia (v. 6-7). Distrugerea celor nelegiuiți este una din bazele mesianismului în cuvintele lui Dumnezeu pronunțate după căderea lui Adàm: desființarea împărăției păcatului (Gen 3,15; 1Sam 2,9 șu)..
2„Duhul Domnului vorbește prin mine
și cuvântul lui este pe limba mea.
3Dumnezeul lui Israél a vorbit.
Mie mi-a spus stânca lui Israél:
«Cel care stăpânește
peste oameni este drept,
cel care stăpânește
se teme de Dumnezeu#23,3 Lit.: „are teama lui Dumnezeu”..
4E ca lumina dimineții
când răsare soarele,
[ca] o dimineață fără nori;
din strălucirea [luminii] și din ploaie
[răsare] iarba din pământ».
5Căci nu este astfel casa mea
cu Dumnezeu?
El a încheiat o alianță veșnică cu mine,
bine rânduită în toate și statornică.
Oare nu va face să răsară toată
mântuirea și bucuria mea?
6Cei răi#23,6 Lit.: „cei ai lui Beliàl”, „cei de nimic”. sunt ca spinii care sunt aruncați
și nu pot fi luați cu mâna.
7Cine se atinge de ei
se înarmează cu un [obiect] de fier
sau cu coada unei sulițe
și-i arde în foc pe loc”.
Vitejii lui Davíd
8Acestea sunt numele vitejilor pe care i-a avut Davíd: Ioșéb-Bașébet, tahchemonéul, care era căpetenia Celor Trei#23,8 Cf. 2Sam 23,8b-12. Sunt cei mai viteji din armata lui Davíd. Aceștia sunt: Ișbàal, originar din Bet-Chemòn, actualul Kírbet-Cammune, la 50 km pe drumul dintre Ierusalím și Nablus; Eleazar, fiul lui Dodò (prescurtarea numelui „Dodiyyàh” = „iubitul meu este Domnul”, probabil este numele babilonez „Dadù”), provenea dintr-o familie din tribul lui Beniamín, familia lui Ahoàh ( 1Cr 8,4); Șamàh, fiul lui Aghè (sau Elàh). Locul de origine este nesigur. Dacă este vorba de Haròd, ar fi localitatea actuală Kírbet Hareidàn, aproape de Betleèm.. Era din Adinó-Eznó și [a luptat] împotriva a opt sute [de oameni] și i-a ucis dintr-o dată.
9După el, Eleazár, fiul lui Dodó, fiul lui Ahohí. Era unul dintre Cei Trei viteji care erau cu Davíd când i-au disprețuit pe filisténii care erau adunați acolo la luptă și când oamenii lui Israél au plecat.
10El s-a ridicat și i-a lovit pe filisténi până ce i-a obosit mâna și a rămas lipită de sabie. Domnul a dat o mare victorie#23,10 Lit.: „eliberare”. în ziua aceea. Poporul s-a întors după [Eleazár] numai ca să ia prada.
11După el, Șamá, fiul lui Aghé din Haród. Filistenii s-au adunat în grup#23,11 Unele versiuni traduc cu „Lèhi”, în teritoriul disputat dintre filisteni și iudei, teatru al faptelor de vitejie ale lui Samsòn (Jud 15,9-17) cu falca de măgar (= lehi). în locul unde era o bucată de teren cultivată cu linte. Poporul a fugit din fața filisténilor.
12Șamá a stat în mijlocul ogorului#23,12 Lit.: „bucății [de teren]”., l-a apărat și i-a bătut pe filisténi. Domnul a dat o mare victorie.
13Trei dintre cele treizeci#23,13 Gruparea celor treizeci este un ordin militar inferior celui precedent. de căpetenii au coborât și au venit în timpul secerișului la Davíd, în peștera Adulám#23,13 Este primul loc de refugiu în timpul lui Saul ( 1Sam 22,1).. Grupul filisténilor era în tabără la Émec-Refaím#23,13 Lit.: „Valea Giganților”, este în apropiere de Ierusalím (2Sam 5,17-18; 1Sam 22,1)..
14Davíd era atunci în fortăreață, iar garnizoana filisténilor era la Betleém.
15Davíd a avut o dorință și a zis: „Cine-mi va da să beau apă din fântâna care este la poarta Betleémului?”.
16Cei trei viteji au pătruns prin tabăra filisténilor și au scos apă din fântâna de la Betleém, de la poartă. Au adus-o și au dat-o lui Davíd, dar el n-a vrut s-o bea și a vărsat-o înaintea Domnului.
17El a zis: „Departe de mine, Doamne, să fac acest lucru: nu vreau să beau sângele acestor oameni care și-au riscat viața!”#23,17 Lit.: „care au mers cu sufletul lor”.. [Acestea] le-au făcut cei viteji.
18Abișái, fratele lui Ióab, fiul Țerúiei, era căpetenia Celor Trei. El și-a aruncat sulița peste trei sute de oameni și i-a omorât și a avut nume între Cei Trei.
19Era cel mai prețuit între Cei Trei și a devenit căpetenia lor. Însă nu a ajuns până la [înălțimea] Celor Trei.
20Benáia, fiul lui Iehoiáda, fiul unui viteaz și renumit#23,20 Lit.: „cu multe fapte”. din Cabțeél, a lovit doi lei din Moáb. A coborât și l-a lovit pe leu într-o groapă într-o zi cu zăpadă.
21A omorât un egiptéan impunător care avea o suliță în mână.
A coborât la el cu un toiag, a smuls sulița din mâna egiptéanului și l-a ucis cu ea.
22Acestea le-a făcut Benáia, fiul lui Iehoiáda, și a avut nume între Cei Trei viteji.
23Era cel mai prețuit dintre cei treizeci, însă nu a ajuns la [înălțimea] Celor Trei. Davíd l-a pus în garda sa.
24Asaél, fratele lui Ióab,
era unul dintre Cei Treizeci#23,24 În lista numelor vitejilor din grupul celor treizeci, cu locurile lor de origine, scrierea numelor este uneori îndoielnică sau greșită.;
Elhanán, fiul lui Dodó, din Betleém;
25Șamá din Haród;
Elicá din Haród;
26Héleț, peleteul; Irá,
fiul lui Ichéș din Técoa;
27Abíezer din Anatót;
Mebunái din Hușá;
28Țalmón din Ahóah;
Maharái din Netófa;
29Héleb, fiul lui Baaná din Netófa;
Itái, fiul lui Ribái
din Ghibéea fiilor lui Beniamín;
30Benáia din Piratón;
Hidái din Náhale-Gaáș;
31Abí-Albón din Arabá;
Azmávet din Barhúm;
32Eliahbá din Șaalbón;
Bené-Iașén; Ionatán;
33Șam din Harár;
Ahíam, fiul lui Șarár din Arár;
34Elifélet, fiul lui Ahasbái,
fiul unui [om] din Maáca;
Elíam, fiul lui Ahitófel din Ghiló;
35Hețrái din Carmél;
Paarái din Arab;
36Igheál, fiul lui Natán din Țobá;
Baní din Gad;
37Țélec din Amón; Naharái
din Bèerót, care purta
armele lui Ióab, fiul Țerúiei;
38Irá din Iéter; Gáreb din Iéter;
39Uría, hetéul. Toți#23,39 Lista celor din 2Sam 23,24-39 conține 31 de nume. La aceasta se adaugă Cei Trei (v. 8-12), Abișài, Benàia (v. 18-23) și, cu siguranță, Ioàb, fratele lui Asaèl și Abișài (v. 18.24.37). erau#23,39 Lista completă a Celor Treizeci se află în v. 18-38. Căpetenia lor este Abișài, iar Benàia, căpetenia gărzii sale. Abișài este fratele lui Ioàb și nepotul lui Davíd (1Sam 26,6; cf. 2Sam 18 șu; 3,30; 10,10 șu; 16,9 șu; 18,2 șu; 19,21 șu; 20,6 șu). Era cunoscut mai ales pentru faptul de a-i fi salvat viața lui Davíd ( 2Sam 21,17). Benàia (cf. 2Sam 8,10; 20,23) este renumit mai ales pentru faptele relatate în 1Rg 1– . Locul său de proveniență era Cabțeèl ( = „Dumnezeu adună”), la hotarul lui Iùda (Jud 15,21), cunoscut și după exil (Neh 11,25), actualul Kírbet Horà, la 6 km nord-est de Bèer-Șèba. Asaèl, fratele lui Ioàb, fiul Țerùiei din Betleèm (cf. Sam 26,6), a fost ucis de Abnèr la Gabaòn (2Sam 2,18-23). Elhanàn este prezentat în 2Sam 21,19. Șamàh din Haròd (v. 25) este menționat și la v. 11. Elicà: semnificația numelui lui este curioasă: „Dumnezeul meu a refuzat” (lit.: „a vomitat”). Hèleț (lit.: „salvare”) era din Pèleț, adică Bet-Bèleț (= „casa mântuirii”), situat în partea cea mai de sud a lui Iùda (Ios 15,27), probabil localitatea de astăzi El-Meșàș, la 15-20 km sud-est de Bèer-Șèba. Ira (= „vigilent”), fiul lui Ichèș din Tècoa, localitate din Iùda (cf. 2Sam 14,2). Abiezèr (= „tatăl meu este ajutor”) era originar din Anatòt, locul de naștere al profetului Ieremía. Este localitatea actuală Anàta, la 4,5 km nord-est de Ierusalím, în tribul lui Beniamín. Țalmòn (= „întu-necat”) aparținea aceleiași familii din tribul lui Beniamín din care provenea Eleazàr, al doilea dintre Cei Trei (cf. 2Sam 23,9). Maharài (= „năvălitor, darul Domnului”) era din Netòfah, actuala localitate Kírbet Bedd-Fallùh, la 5,5 km sud de Betleèm, pe calea care duce spre Tecoa, în teritoriul lui Iùda. Hèled (= „cârtița”), fiul lui Baanà (= „născut în chinuri”), era din aceeași localitate, Netofah. Itài (cf. 2Sam 15,19) îl avea ca tată pe Ribài, prescurtare a numelui „Jeribài” (= „Domnul cere”); era din Ghibèea lui Beniamín, locul de proveniență al regelui Saul ( 1Sam 10,5). Benàia (cf. v. 20) este din Piratòn, în teritoriul lui Efraím ( 1Mac 9,50), astăzi Faràta, la 12 km sud-vest de Nàblus. Hidài (numele este legat de Hod = „putere, maiestate”) provenea din Èmec-Gàaș, o vale adâncă ce separă muntele Gàaș de Timnàt Seràh, localitate din Efraím unde a fost înmormântat Iòsue (Ios 24,30), la cca 10 km sud-est de Ramatàim, patria lui Samuèl. Abibàal (= „tatăl meu este Bàal”) era din Bet-Arabàh, localitate din tribul lui Beniamín, de pe valea Iordanului, la granița cu Iùda ( Ios 15,6.61), astăzi Ajn El-Gàrba, între Ierihòn și Iordan. Azmàvet (= „puternic ca moartea”) era din tribul lui Dan, din localitatea Șaalbím, astăzi satul Salbít, la 4,5 km nord-vest de Aialàn și Amvàs (Emàus). Iașèn (= „cel care doarme”) venea probabil de la Gùni, fiul lui Neftàli amintit în Gen 46,24 (cf. Num 26,48). Există și un nume al unuia din tribul lui Gad ( 1Cr 5,15). Ahíam este fiul lui Șaràr (în aram.: „stabil”), un iudeu din Haròd. Elifèlet (= „Dumnezeul meu este mântuirea”), fiul lui Ahașbai, primul străin din această listă, este un arameu din Bet-Maàca, localitate cunoscută din 2Sam 20,14.18. Eliàm, întâlnit deja ca tatăl Batșèbei (11,3), soția lui Uría, devenită apoi soția lui Davíd. Ahitofèl din Ghílo ( 2Sam 15,12) este cel care l-a trădat pe Davíd (15,12; 16,20 șu; 17,1-3) și s-a sinucis (17,23). Hețrài (probabil prescurarea de la „Hețron” = „înconjurat”) era din clanul lui Càleb, din tribul lui Iùda. Locul său de origine este Carmèl, localitate cunoscută pentru istoria lui Abigàil și Nabàl (1Sam 25,2; cf. 1Sam 15,12; 27,3; 2Sam 2,2). Paarài (= „a deschide gura”) provenea din Aràb (= „împădurit”), localitate din sudul lui Iùda (Ios 15,52), astăzi Er-Rabijèh, la cca 12 km sud-vest de Hebròn. Igheàl (= „el răscumpără”) ar putea fi fiul profetului Natàn, atât de important în viața lui Davíd (2Sam 7,2 șu; 12,1 șu). Țèlec era un membru al tribului lui Amòn ( 1Sam 11,1). Naharài era din tribul lui Beniamín, de la Beeròt (cf. 2Sam 4,5); numai despre el se adaugă un fapt particular referitor la viața lui: era purtătorul de arme al lui Ioàb. Ira (cf. v. 26) era un iudeu din Iatír, localitate amintită în 1Sam 30,27. Uría este viteazul și nefericitul căpitan, victima lui Davíd (2Sam 11,5-17). treizeci și șapte. #22,51; 1Sam 2,10 #Mt 22,43 #Dt 32,31; Is 30,29; Ps 78,35 #Is 61,11 #Is 33,12 #1Cr 11,11-47 #1Sam 11,13; 19,5 #20,23 #8,2 #1Sam 17,43 #1Sam 17,51 #2,18 #18,15 #11,3
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași