2 Tesaloniceni INTRODUCERE
INTRODUCERE
Autorul și conținutul.
După mărturia tradiției creștine și indicațiile din text, Scrisoarea a doua către Tesalonicèni a fost atribuită sfântului Paul. Caracterul diferit al scrisorii, în comparație cu Scrisoarea întâi către Tesalonicèni, și mai ales o perspectivă escatologică cu totul diferită i-au făcut pe unii exegeți necatolici să pună în discuție autorul, presupunând că ar fi o reelaborare a Scrisorii întâi către Tesalonicèni spre sfârșitul sec. I. Este posibil totuși ca în comunitatea din Tesaloníc să se fi produs schimbări majore de la primirea primei scrisori, ceea ce impune o altă tonalitate și un alt conținut.
Există o mare diferență între stilul acestei scrisori și cel din Scrisoarea întâi către Tesalonicèni. Lipsesc expresiile de îndemn și încurajare, adresarea este mai distantă. Limbajul este cel comun, din viața de fiecare zi, apar multe apoziții și sinonime.
În afară de indicațiile interne, nu există alte informații despre schimbările survenite în Biserica din Tesalonic după prima scrisoare. Cert e că Apostolul a primit informații despre o stare continuă de persecuție a creștinilor din Tesaloníc. Pe lângă această situație, se observă o oarecare confuzie în comunitate, din cauza unor pretinse revelații și a interpretării greșite a unor expresii din prima scrisoare, ceea ce duce la formarea opiniei că venirea Domnului („parousía”) este atât de aproape, încât se neglijează munca și se ajunge la un fel de trândăvie și laxism care aminteau de viața păgână anterioară convertirii. Sfântul Paul se vede astfel nevoit să scrie scurt, dar cu autoritate, această scrisoare.
Scrisă la puțin timp după cea dintâi, această a doua scrisoare datează din anul 51 și a fost scrisă tot de la Corint.
Teologia.
Ca și în Scrisoarea întâi către Tesalonicèni, tema principală este escatologia. Venirea Domnului nu este iminentă, așa cum au interpretat unii din prima lui scrisoare. Ziua venirii rămâne nedeterminată, la fel ca în toată tradiția creștină, și Apostolul face o interpretare a istoriei în cheie apocaliptică: apostazia, Anticrístul, omul nelegiuirii, sunt în opoziție față de Dumnezeu (2Tes 2,3-4), iar forțele negative care sunt sub influența Satànei (2,9-12) acționează în istorie și se opun lui Cristos și celor care îi aparțin lui. Această prezență a forțelor negative nu trebuie să surprindă. Dumnezeu nu le distruge încă, el are un plan care este deja în acțiune și care se va împlini odată cu venirea Domnului, când tot răul va fi îndepărtat. În contact direct cu problemele și provocările evenimentelor istorice, creștinul nu va înceta să facă binele (3,13) și va rămâne mereu în contact din ce în ce mai profund cu Dumnezeu și cu Fiul său, Cristos (3,5). El își va întări speranța și se va angaja cu perseverență, fără ca să evadeze prin lene din mersul istoriei (2,15–3,10).
Structura.
După o scurtă prezentare a celor care trimit scrisoarea – Paul, Silvàn și Timotèi – sunt salutați destinatarii (1,1-2). Apoi i se aduce mulțumire lui Dumnezeu pentru perseverența tesalonicenilor în persecuție (1,3-12). Autorul arată în continuare că venirea Domnului nu trebuie considerată iminentă, căci va avea loc mai întâi apostazia și demascarea lui Anticríst (2,1-12). Mulțumind din nou pentru vocația creștină a tesalonicènilor, sfântul Paul îi îndeamnă să rămână perseverenți pentru că Domnul este fidel și-i va ajuta (2,13–3,15). În încheiere, printr-o scurtă binecuvântare, Apostolul precizează că a semnat cu mâna proprie scrisoarea pentru a se evita falsificarea sau interpretarea greșită a învățăturilor sale (3,16-18).
Destinatarii și salutul (1,1-2)
I. PARTEA DOCTRINARĂ (1,3–2,12)
II. PARTEA MORALĂ (2,13–3,15)
Binecuvântarea și salutul final (3,16-18).
Selectat acum:
2 Tesaloniceni INTRODUCERE: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
2 Tesaloniceni INTRODUCERE
INTRODUCERE
Autorul și conținutul.
După mărturia tradiției creștine și indicațiile din text, Scrisoarea a doua către Tesalonicèni a fost atribuită sfântului Paul. Caracterul diferit al scrisorii, în comparație cu Scrisoarea întâi către Tesalonicèni, și mai ales o perspectivă escatologică cu totul diferită i-au făcut pe unii exegeți necatolici să pună în discuție autorul, presupunând că ar fi o reelaborare a Scrisorii întâi către Tesalonicèni spre sfârșitul sec. I. Este posibil totuși ca în comunitatea din Tesaloníc să se fi produs schimbări majore de la primirea primei scrisori, ceea ce impune o altă tonalitate și un alt conținut.
Există o mare diferență între stilul acestei scrisori și cel din Scrisoarea întâi către Tesalonicèni. Lipsesc expresiile de îndemn și încurajare, adresarea este mai distantă. Limbajul este cel comun, din viața de fiecare zi, apar multe apoziții și sinonime.
În afară de indicațiile interne, nu există alte informații despre schimbările survenite în Biserica din Tesalonic după prima scrisoare. Cert e că Apostolul a primit informații despre o stare continuă de persecuție a creștinilor din Tesaloníc. Pe lângă această situație, se observă o oarecare confuzie în comunitate, din cauza unor pretinse revelații și a interpretării greșite a unor expresii din prima scrisoare, ceea ce duce la formarea opiniei că venirea Domnului („parousía”) este atât de aproape, încât se neglijează munca și se ajunge la un fel de trândăvie și laxism care aminteau de viața păgână anterioară convertirii. Sfântul Paul se vede astfel nevoit să scrie scurt, dar cu autoritate, această scrisoare.
Scrisă la puțin timp după cea dintâi, această a doua scrisoare datează din anul 51 și a fost scrisă tot de la Corint.
Teologia.
Ca și în Scrisoarea întâi către Tesalonicèni, tema principală este escatologia. Venirea Domnului nu este iminentă, așa cum au interpretat unii din prima lui scrisoare. Ziua venirii rămâne nedeterminată, la fel ca în toată tradiția creștină, și Apostolul face o interpretare a istoriei în cheie apocaliptică: apostazia, Anticrístul, omul nelegiuirii, sunt în opoziție față de Dumnezeu (2Tes 2,3-4), iar forțele negative care sunt sub influența Satànei (2,9-12) acționează în istorie și se opun lui Cristos și celor care îi aparțin lui. Această prezență a forțelor negative nu trebuie să surprindă. Dumnezeu nu le distruge încă, el are un plan care este deja în acțiune și care se va împlini odată cu venirea Domnului, când tot răul va fi îndepărtat. În contact direct cu problemele și provocările evenimentelor istorice, creștinul nu va înceta să facă binele (3,13) și va rămâne mereu în contact din ce în ce mai profund cu Dumnezeu și cu Fiul său, Cristos (3,5). El își va întări speranța și se va angaja cu perseverență, fără ca să evadeze prin lene din mersul istoriei (2,15–3,10).
Structura.
După o scurtă prezentare a celor care trimit scrisoarea – Paul, Silvàn și Timotèi – sunt salutați destinatarii (1,1-2). Apoi i se aduce mulțumire lui Dumnezeu pentru perseverența tesalonicenilor în persecuție (1,3-12). Autorul arată în continuare că venirea Domnului nu trebuie considerată iminentă, căci va avea loc mai întâi apostazia și demascarea lui Anticríst (2,1-12). Mulțumind din nou pentru vocația creștină a tesalonicènilor, sfântul Paul îi îndeamnă să rămână perseverenți pentru că Domnul este fidel și-i va ajuta (2,13–3,15). În încheiere, printr-o scurtă binecuvântare, Apostolul precizează că a semnat cu mâna proprie scrisoarea pentru a se evita falsificarea sau interpretarea greșită a învățăturilor sale (3,16-18).
Destinatarii și salutul (1,1-2)
I. PARTEA DOCTRINARĂ (1,3–2,12)
II. PARTEA MORALĂ (2,13–3,15)
Binecuvântarea și salutul final (3,16-18).
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași