YouVersion
Pictograma căutare

2 Timotei INTRODUCERE

INTRODUCERE
Autorul și conținutul. Mărturiile interne sunt mai numeroase decât la celelalte scrisori pastorale. Tonul, modul de a se adresa lui Timotéi, sentimentele autorului, afecțiunea și iubirea părintească față de discipolul și colaboratorul său arată cu suficientă evidență că această scrisoare aparține stilului paulin.
Scrisoarea a doua către Timotéi este considerată, în mod unanim, drept testamentul spiritual al sfântului Paul. Tonul este patetic și mișcător. Se împletesc amintiri, sfaturi și avertismente etc.
Dacă în privința lui Timotéi nu există o schimbare importantă a situației față de cea în care se afla în momentul primirii primei scrisori, situația sfântului Paul este modificată. El se află în închisoare și simte că sfârșitul îi este aproape. De aceea are nevoie de prezența discipolului său, pe care-l imploră să vină cât mai grabnic la Roma, aducându-i mantia de la Tróas, precum și cărțile și pergamentele.
Din indicațiile date de autor, reiese clar că scrisoarea a fost expediată de la Roma în timpul celei de-a doua detenții, cu puțin timp înainte de martiriu, anul 67 d.C.
Teologia. Deși scrisoarea are un caracter intim și personal, apar și câteva teme teologice. În ciuda puținelor citate biblice, Scrisoarea a doua către Timotéi conține două afirmații fundamentale despre Scriptură: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu” (3,16) și este indispensabilă pentru a-i educa și încuraja pe credincioși și pentru a combate învățăturile greșite. Motivația statorniciei în încercări este răsplata așteptată de la Cristos cel înviat, judecătorul celor vii și al celor morți (2,8-13). Reluând din 1Tim 4,14 tema transmiterii autorității apostolice prin impunerea mâinilor, sfântul Paul afirmă că darul spiritual corespunzător pentru împlinirea unei misiuni în Biserică vine de la Dumnezeu și se transmite prin gestul exterior, asigurând astfel succesiunea ierarhică în Biserică. Misiunea principală a lui Timotéi este aceea de a păstra și transmite depozitul credinței. Spre deosebire de învățătorii falși care predică o doctrină personală, rod al propriilor speculații, urmărind un profit sau succes, Timotéi nu se poate considera autor al acestui depozit. El este doar un deținător provizoriu, el nu inventează, nici nu transformă credința, ci o păstrează și o transmite intactă. Deși va trebui să se adapteze psihologiei ascultătorilor iudei și păgâni, Timotéi nu va putea abandona vreun element al credinței, ci, ca discipol al lui Paul, trebuie să păstreze depozitul primit și să-l încredințeze cu grijă numai acelora care-l vor putea transmite altora (2Tim 2,2).
După un scurt salut (1,1-2), Apostolul evocă amintirile care-l leagă de familia lui Timotéi (1,3-5) și îl îndeamnă pe discipolul său să nu se rușineze de încercarea prin care trece el, Paul, și să nu‑i fie frică să dea mărturie despre Isus Cristos (1,6-14). După ce îi dă lui Timotéi câteva informații despre situația sa din închisoare (1,15-18), îl îndeamnă din nou să aibă curaj în activitatea evanghelică și să rămână în comuniune cu Cristos (2,1-13). În continuare, Apostolul îl îndeamnă la luptă împotriva învățătorilor falși, contrapunându-le învățătura „sănătoasă” (2,14-26). Prezența învățătorilor falși este semnul apropierii timpurilor de pe urmă (3,1-9). Spre deosebire de aceștia, omul lui Dumnezeu, bazat pe Scriptura inspirată de Dumnezeu, rămâne statornic în învățătura apostolică (3,10-17). În ciuda opoziției întâlnite, cuvântul lui Dumnezeu trebuie proclamat în orice situație (4,1-5). Reflectând cu seninătate la moartea sa iminentă, sfântul Paul este convins că a dus lupta cea bună și că va primi coroana dreptății (4,6-8). Urmează o serie de confesiuni în care Apostolul își descrie izolarea și abandonarea de către toți, dar nu și de Dumnezeu (4,9-18). În finalul scrisorii, sfântul Paul îi salută pe destinatari și-i binecuvântează (4,19-22).

Evidențiere

Partajează

Copiază

None

Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te