Era la Cezaréea un om cu numele Cornéliu, centurion din cohorta numită „Itálica”, evlavios și temător de Dumnezeu, el și toată casa lui. Acesta făcea multe pomeni pentru popor și se ruga fără încetare lui Dumnezeu.
Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut clar într-o viziune un înger al lui Dumnezeu care a intrat la el și i-a spus: „Cornéliu!”. El, privindu-l cu atenție și cuprins de teamă, a întrebat: „Ce este, Doamne?”. Acesta i-a spus: „Rugăciunile și pomenile tale s-au urcat spre aducere-aminte înaintea lui Dumnezeu. Trimite acum niște oameni la Iópe și cheamă-l pe un oarecare Símon, care este numit Petru! El este oaspete la un oarecare Símon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare”.
Când îngerul care-i vorbea a plecat, a chemat doi dintre slujitorii lui și un soldat evlavios dintre cei mai apropiați lui și, după ce le-a explicat toate, i-a trimis la Iópe.
În ziua următoare, pe când aceștia mergeau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a urcat pe terasa casei ca să se roage pe la ceasul al șaselea. I s-a făcut foame și voia să mănânce. În timp ce îi pregăteau ceva, a căzut în extaz. A văzut cerul deschis și coborând ceva, ca o pânză mare, lăsată spre pământ de cele patru colțuri, în care erau toate patrupedele, reptilele de pe pământ și păsările cerului.
Atunci un glas a fost către el: „Ridică-te, Petru, taie și mănâncă!”. Dar Petru a răspuns: „Nicidecum, Doamne, pentru că niciodată nu am mâncat ceva impur sau necurat!”. Din nou a fost un glas către el: „Ceea ce Dumnezeu a curățat, tu să nu [numești] impur!”. Aceasta s-a petrecut de trei ori și îndată totul a fost ridicat la cer.
În timp ce Petru se frământa nedumerit cu privire la ce ar fi putut însemna viziunea pe care o avusese, iată că oamenii trimiși de Cornéliu, după ce au întrebat de casa lui Símon, s-au oprit la poartă și, strigând, au întrebat dacă locuiește acolo ca oaspete Símon, numit Petru. În timp ce Petru continua să se frământe cu privire la viziune, Duhul i-a spus: „Iată, trei bărbați te caută! Ridică-te, coboară și mergi cu ei fără ezitare, pentru că eu i-am trimis!”. Atunci Petru a coborât la acei oameni și le-a zis: „Iată, eu sunt cel pe care îl căutați! Care este motivul pentru care sunteți aici?”. Ei i-au răspuns: „Centurionul Cornéliu, bărbat drept și temător de Dumnezeu, stimat de tot poporul iudeilor, a fost înștiințat de către un înger sfânt ca să te cheme în casa lui și să asculte cuvinte de la tine”. Atunci Petru i-a chemat înăuntru și i-a tratat ca pe oaspeți.
A doua zi, ridicându-se, a ieșit cu ei. Unii dintre frații de la Iópe l-au însoțit. În ziua următoare a intrat în Cezaréea. Cornéliu, care își chemase rudele și prietenii apropiați, îi aștepta. În timp ce Petru intra, Cornéliu i-a ieșit în întâmpinare, a căzut la picioarele lui prosternându-se. Dar Petru l-a ridicat și i-a zis: „Scoală-te! Sunt și eu [doar] un om”. Și, vorbind cu el, a intrat și a găsit mulți oameni adunați. Iar el le-a zis: „Voi știți prea bine că nu este permis unui iudeu să aibă legături sau să se apropie de un străin. Dar Dumnezeu mi-a arătat că nu pot declara pe niciun om impur sau necurat. De aceea am venit fără ezitare când s-a trimis după mine. Așadar, vă întreb, care este motivul pentru care ați trimis după mine?”. Atunci Cornéliu a spus: „Acum patru zile, la același ceas, la ceasul al nouălea, eram în rugăciune în casa mea și iată că un bărbat în haine strălucitoare a apărut în fața mea și mi-a zis: «Cornéliu, rugăciunea ta a fost ascultată și pomenile tale au fost amintite înaintea lui Dumnezeu. Trimite, așadar, la Iópe și cheamă-l pe Símon care se numește Petru! Acesta este oaspete în casa lui Símon tăbăcarul, care este lângă mare». Am trimis, deci, îndată după tine și tu ai făcut bine că ai venit. Acum, toți suntem înaintea lui Dumnezeu ca să ascultăm toate câte ți-au fost poruncite de Domnul”.
Atunci Petru, deschizându-și gura, a spus: „Într-adevăr, acum înțeleg că Dumnezeu nu este părtinitor, ci în orice neam, cel care se teme de el și face dreptatea îi este plăcut. El a trimis fiilor lui Israél cuvântul său, care aduce vestea cea bună a păcii prin Isus Cristos. Acesta este Domnul tuturor. Voi știți ceea ce s-a petrecut în toată Iudéea, începând din Galiléea, după botezul pe care l-a predicat Ioan: cum l-a uns Dumnezeu pe Isus din Nazarét cu Duhul Sfânt și cu putere. Acesta a trecut făcând bine și vindecându-i pe toți cei care erau stăpâniți de diavol, pentru că Dumnezeu era cu el. Noi suntem martori la tot ce a făcut în ținutul iudeilor și în Ierusalím. Pe el l-au omorât atârnându-l pe lemn. Pe acesta Dumnezeu l-a înviat a treia zi și a îngăduit să se arate nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleși mai înainte de Dumnezeu, care am mâncat și am băut cu el după ce a înviat din morți, și ne-a poruncit să predicăm poporului și să dăm mărturie că el a fost pus de Dumnezeu judecător al celor vii și al celor morți. Toți profeții dau mărturie despre el că oricine crede în el primește iertarea păcatelor prin numele lui”.
În timp ce Petru mai rostea încă aceste cuvinte, Duhul Sfânt a coborât asupra tuturor celor care ascultau cuvântul. Credincioșii circumciși care veniseră cu Petru erau uimiți că darul Duhului Sfânt se revărsase și asupra păgânilor. Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi și preamărindu-l pe Dumnezeu. Atunci, Petru a spus: „Poate oare cineva să le refuze apa, pentru ca aceștia, care l-au primit pe Duhul Sfânt ca și noi, să fie botezați?”. Și a poruncit ca ei să fie botezați în numele lui Isus Cristos. Atunci ei i-au cerut să mai rămână câteva zile.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
