Faptele apostolilor 15
15
VI. CONCILIUL DE LA IERUSALÍM
Conflictul de la Antiohía cu privire la circumcízie
1Unii dintre cei care coborâseră din Iudéea îi învățau pe frați: „Dacă nu primiți circumcízia, după obiceiul care vine de la Moise, nu puteți să vă mântuiți”. 2Întrucât s-a ivit o divergență și o discuție aprinsă#15,2 Lit.: „nu mică”. între Paul și Barnàba și aceștia#15,2 Sau „împotriva lor”., au hotărât ca Paul și Barnàba, împreună cu alți câțiva dintre ei, să urce la apostoli și la prezbíterii din Ierusalím în legătură cu această dispută. 3Așadar, trimiși fiind#15,3 Considerând că ar fi același context cu 1Cor 6,11; Tit 3,13 etc., unii traducători propun sensul de: „a pregăti pe cineva pentru călătorie” (cu scrisori, bani, însoțitori). de comunitate#15,3 Sau „biserică”., ei au străbătut Fenícia și Samaría povestind despre convertirea păgânilor și au făcut o mare bucurie tuturor fraților. 4Când au ajuns la Ierusalím, au fost primiți de comunitate, de apostoli și de prezbíteri și au povestit tot ce a făcut Dumnezeu cu ei. 5Dar unii din gruparea#15,5 Lit.: „erezia”, termen care în limba greacă nu are neapărat o conotație negativă. fariseilor care crezuseră s-au ridicat și au spus: „Trebuie să primească circumcízia și să li se poruncească să țină Legea lui Moise”.
Discursul lui Petru
6Apostolii și prezbíterii s-au adunat să analizeze acest lucru. 7După o discuție îndelungată, Petru s-a ridicat și le-a zis: „Fraților#15,7 Lit.: „bărbați frați”., voi știți prea bine că din primele zile Dumnezeu m-a ales între voi pentru ca, prin gura mea, păgânii să asculte cuvântul evangheliei și să creadă. 8Iar Dumnezeu, care cunoaște inimile, a dat mărturie în favoarea lor, dându-le pe Duhul Sfânt ca și nouă 9și nu a făcut nicio deosebire între noi, căci le-a curățat inimile prin credință. 10Așadar, de ce îl ispitiți acum pe Dumnezeu punând pe umerii#15,10 Lit.: „pe gâtul”. discipolilor un jug pe care nici părinții noștri și nici noi nu l-am putut duce? 11Dar noi credem că suntem mântuiți în același fel ca și ei prin harul Domnului Isus”.
12Atunci toată mulțimea a tăcut și-i asculta pe Barnàba și pe Paul, care explicau câte semne și minuni a făcut Dumnezeu prin ei între păgâni.
Discursul lui Iacób
13Când au terminat#15,13 Lit.: „tăcut”. ei, a luat cuvântul Iacób și a zis: „Fraților#15,13 Lit.: „bărbați frați”., ascultați-mă! 14Símon a explicat cum de la început Dumnezeu a avut grijă să-și aleagă dintre păgâni un popor pentru numele său. 15Cu acest fapt se potrivesc cuvintele profeților, după cum este scris:
16 «După acestea mă voi întoarce
și voi înălța cortul lui Davíd
care căzuse; n
voi reclădi ruinele sale
și îl voi reînălța.
17 Pentru ca să-l caute pe Domnul
cei care vor rămâne dintre oameni
și toate națiunile asupra cărora
este invocat numele meu,
zice Domnul care face
18 # 15,18 În unele manuscrise, v. 18 apare astfel: „Din veșnicie îi sunt cunoscute Domnului toate lucrările sale”. cunoscute aceste lucruri
din veșnicie».
19De aceea, eu judec că nu trebuie să-i tulburăm pe aceia dintre păgâni care se întorc la Dumnezeu, 20ci să li se scrie atât: să se ferească de contaminările cu idolii, de desfrânare#15,20 Câteva manuscrise vechi omit: „de desfrânare”., de animale sufocate#15,20 Unele manuscrise mai noi omit: „de animale sufocate”. și de sânge#15,20 Cele patru prescrieri sunt cunoscute sub numele de „clauzele sfântului Iacòb”. Ele cer de la creștinii proveniți dintre păgâni să se ferească de următoarele impurități rituale: 1) impuritatea provenită din idolatrie; v. 29 va face precizarea că este vorba de carnea sacrificată idolilor (cf. 1Cor 8,10; Ap 2,20); 2) impuritatea provenită din „desfrânare”, adică din căsătoriile nelegitime între rudele apropiate (Lev 18,6-18). Nu se specifică alte păcate de necurăție, deoarece, după Lege, niciun viciu nu este permis; 3) impuritatea provenită prin consumarea cărnii de la un animal considerat curat, dar sacrificat prin sufocare, fără respectarea regulilor rituale: sângele trebuia lăsat să se scurgă complet (Lev 15); 4) impuritatea provenită din contactul cu sânge animal sau uman (Lev 17,10-14).. 21Căci Moise, din generațiile de demult, are în fiecare cetate predicatori care îl citesc în sinagogi în fiecare sâmbătă”.
Decizia Conciliului apostolic
22Atunci apostolii și prezbíterii, împreună cu toată comunitatea, au hotărât să aleagă câțiva oameni dintre ei și să-i trimită la Antiohía împreună cu Paul și Barnàba, pe Iúda, numit Bársaba, și pe Síla#15,22 Iùda, numit „Barsàba” (= „fiul lui Sabà”), nu mai este menționat în Noul Testament. „Sila” este forma aramaică a ebraicului „Saul” (= „cel întrebat, cerut”) și a latinescului „Silvànus”. Despre el se va vorbi în continuare în Faptele Apostolilor., bărbați de frunte printre frați. 23Au trimis prin ei [o scrisoare]#15,23 Lit.: „le-au scris prin mâinile lor [o scrisoare]”, iar unele manuscrise adaugă: „care conținea acestea”.:
„Apostolii și prezbíterii, frații [voștri], către frații din Antiohía, Siria și Cilícia, [care provin] dintre păgâni: Salutare! 24Deoarece am auzit că unii dintre noi, care au plecat#15,24 În multe manuscrise lipsește: „au plecat”. fără să le fi poruncit noi, v-au tulburat sufletele prin cuvintele lor, 25am hotărât în unanimitate să alegem câțiva oameni și să-i trimitem la voi împreună cu iubiții noștri Barnàba și Paul, 26oameni care și-au închinat#15,26 Lit.: „pus”. viața pentru numele Domnului nostru Isus Cristos. 27Totodată, vi i-am trimis pe Iúda și pe Síla ca și ei să vă vestească acestea prin cuvânt. 28Căci Duhul Sfânt și noi am hotărât să nu vă mai impunem nicio povară în afară de acestea care sunt necesare: 29să vă feriți de carnea jertfită idolilor#15,29 Cf. nota la Fap 15,20., de sânge, de [animale] sufocate#15,29 Unele manuscrise omit: „animale sufocate”. și de desfrânare; dacă vă veți feri de acestea, bine veți face. Cu bine!”.
30Așadar, după ce și-au luat rămas bun, au coborât la Antiohía și, adunând mulțimea, le-au dat scrisoarea. 31Când au citit-o, s-au bucurat de această încurajare. 32Iúda și Síla, care erau și ei profeți, i-au încurajat pe frați și i-au întărit prin multe cuvinte. 33După ce au rămas#15,33 Lit.: „făcut”. câtva timp acolo, au fost lăsați de către frați să plece la cei care îi trimiseseră cu [urări de] pace. 34#15,34 O serie de manuscrise mai târzii și traduceri adaugă v. 34: „Dar Síla s-a hotărât să rămână acolo; numai Iúda a plecat la Ierusalím”. 35Iar Paul și Barnàba au rămas la Antiohía, învățând și predicând vestea cea bună a cuvântului Domnului împreună cu mulți alții.
VII. A DOUA CĂLĂTORIE MISIONARĂ
Despărțirea lui Barnàba de Paul
36După câteva zile, Paul i-a spus lui Barnàba: „Să ne întoarcem și să-i vizităm pe frații din fiecare cetate prin care am vestit cuvântul Domnului și să vedem ce mai fac#15,36 Lit.: „ce au”.!”. 37Barnàba voia să-l ia cu el și pe Ioan, numit Marcu, 38dar Paul considera că [nu se cuvenea] să-l ia cu ei pe cel care se despărțise de ei în Pamfília și nu-i însoțise în lucrarea lor. 39S-a iscat o neînțelegere între ei, încât s-au despărțit unul de altul. Barnàba, luându-l pe Marcu, s-a îmbarcat spre Cípru, 40iar Paul, alegându-l pe Síla, a plecat după ce a fost încredințat harului Domnului de către frați. 41El cutreiera Siria și Cilícia întărind Bisericile. #15,5-24 #Gal 2,10; 5,2 #6,14; 21,21 #Gen 17,9-14 #Lev 12,3 #15,7; 11,30 #Gal 2,1 #11,30 #1Cor 16,6.11 #2Cor 1,16 #14,27; 15,4.12 #14,27; 15,12 #11,2 #Gal 2,4-5 #15,1 #15,2 #Gal 2,9.11 #11,5-18; 15,14 #11,1 #1,24 #10,34.44-47 #11,9; 10,15 #11,18 #Rom 3,22 #Gal 2,16; 5,9 #Gal 5,1 #Mt 11,29 șu #11,18 #Gal 2,1 #12,17; 21,18 #Gal 2,9 #2Pt 1,1 #Am 9,11-12 gr. #Is 45,21 #15,10.28 #3,19 #15,29; 21,25 #13,15.27 #2Cor 3,5 #5,11 #15,1 #Gal 1,7 #20,24 #21,13 #15,10.14 #15,20; 21,25 #15,41 #12,12 #15,22 #14,26 #15,23
Selectat acum:
Faptele apostolilor 15: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași