Străbătând Amfipólis și Apolónia, ei au venit la Tesaloníc, unde era o sinagogă a iudeilor. După obiceiul [său], Paul a intrat la ei și trei sâmbete la rând le-a vorbit despre Scripturi, explicând și demonstrând că Cristos trebuia să sufere și să învie din morți: „Acesta este Cristos Isus pe care eu vi-l vestesc”. Unii dintre ei au fost convinși și s-au alăturat lui Paul și lui Síla, împreună cu o mulțime numeroasă de greci evlavioși și multe femei de vază.
Dar iudeii au devenit invidioși: au strâns de prin piețe niște oameni răi și, adunând o ceată, au răvășit cetatea și, năvălind la casa lui Iáson, căutau să-i aducă afară, în fața poporului. Dar negăsindu-i, i-au târât pe Iáson și pe câțiva frați în fața autorităților cetății, strigând: „Iată, cei care au tulburat lumea întreagă au venit și aici, iar Iáson i-a primit [la el]! Toți aceștia se împotrivesc decretelor Cezárului, spunând că au alt rege, pe Isus”. Astfel au tulburat mulțimea și autoritățile cetății, care au auzit acestea. Și, după ce au primit o garanție de la Iáson și de la ceilalți, i-au lăsat liberi.
Atunci frații i-au trimis îndată, în timpul nopții, pe Paul și pe Síla la Beréea. Când au ajuns acolo, au intrat în sinagoga iudeilor. Aceștia erau mai binevoitori decât cei din Tesaloníc. Ei au primit cuvântul cu toată bunăvoința. În fiecare zi cercetau Scripturile ca să vadă dacă lucrurile sunt așa. Așadar, mulți dintre ei au crezut, la fel și dintre greci: multe femei de seamă și unii bărbați.
Dar când au aflat iudeii din Tesaloníc că Paul a vestit cuvântul lui Dumnezeu și în Beréea, au venit și aici să răzvrătească și să tulbure mulțimile. Atunci frații l-au trimis îndată pe Paul până la mare, iar Síla și Timotéi au rămas acolo. Cei care l-au însoțit pe Paul l-au dus până la Aténa și, primind poruncă pentru Síla și Timotéi ca să meargă la el cât mai repede, au ieșit.
În timp ce Paul îi aștepta în Aténa, i s-a umplut sufletul de indignare văzând că cetatea era plină de idoli. Discuta în sinagogă cu iudeii și cu adoratorii [lui Dumnezeu], iar în piață, în fiecare zi, cu aceia pe care îi întâlnea. Chiar și unii dintre filozofii epicurieni și stoici conversau cu el și i-au zis: „Ce vrea să spună vorbărețul acesta?”. Alții: „Pare să fie un predicator al zeităților străine, pentru că predică despre Isus și înviere”.
L-au luat cu ei și l-au dus la Areopág și i-au spus: „Am putea ști și noi care este această învățătură nouă despre care vorbești? Căci ne aduci la auz lucruri străine. Am vrea deci să știm ce înseamnă acestea”. De fapt, toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu-și petreceau timpul cu nimic altceva decât vorbind sau ascultând ceva nou.