Moise a fost educat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvintele și faptele sale.
Când a împlinit patruzeci [de ani], i-a venit în minte să-i viziteze pe frații lui, pe fiii lui Israél. Văzând că unul dintre ei era nedreptățit, i-a venit în ajutor și l-a răzbunat pe cel care era oprimat, ucigându-l pe egiptean. De fapt, credea că frații lui vor fi înțeles că Dumnezeu le-a dat salvarea prin mâna lui. Dar ei n-au înțeles. A doua zi, văzând că se certau, i-a îndemnat la împăcare, spunând: «Oameni [buni], sunteți frați! De ce să vă nedreptățiți unul pe altul?». Dar cel care îl nedreptățea pe aproapele l-a respins, zicând: «Cine te-a pus conducător și judecător peste noi? Nu cumva vrei să mă omori și pe mine cum l-ai omorât ieri pe egiptean?». La acest cuvânt, Moise a fugit și a fost străin în ținutul Madián unde a dat naștere la doi fii.
După ce au trecut patruzeci de ani, i-a apărut un înger în pustiul de la muntele Sinài, în flacăra unui tufiș care ardea. Când a văzut, Moise a rămas uimit de această apariție. În timp ce se apropia ca să vadă, a fost [auzit] glasul Domnului: «Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac și al lui Iacób». Atunci Moise a început să tremure și nu îndrăznea să privească. Dar Domnul i-a zis: «Scoate-ți încălțămintea din picioare, pentru că locul pe care stai este pământ sfânt! Căci am văzut oprimarea poporului meu în Egipt, am auzit gemetele lor și am coborât ca să-i eliberez. Și acum, du-te, eu te trimit în Egipt!».
Pe acest Moise pe care l-au renegat spunând: «Cine te-a stabilit conducător și judecător?», pe acesta Dumnezeu l-a trimis drept conducător și eliberator prin îngerul care i-a apărut în tufișul arzând. Acesta i-a scos afară, făcând minuni și semne în țara Egiptului, la Marea Roșie și în pustiu timp de patruzeci de ani. Acesta este acel Moise care le-a spus fiilor lui Israél: «Dumnezeu va ridica pentru voi dintre frații voștri un profet ca mine». Acesta este cel care, la adunarea din pustiu, a fost mijlocitor între îngerul care-i vorbise pe muntele Sinài și părinții noștri: el a primit cuvinte de viață ca să ni le dea nouă. Părinții noștri nu au voit să-i dea ascultare, ci i s-au împotrivit în inimile lor și s-au întors spre Egipt, spunându-i lui Áaron: «Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci cu acest Moise care ne-a scos din Egipt nu știm ce s-a întâmplat!». În zilele acelea, și-au făcut un vițel și au adus jertfă idolului și s-au bucurat de lucrările mâinilor lor. Atunci Dumnezeu s-a îndepărtat și i-a lăsat să aducă cult oștirii cerului, după cum este scris în cartea profeților:
«Mi-ați adus oare sacrificii și ofrande
timp de patruzeci de ani în pustiu,
casă a lui Israél?
Voi ați purtat cortul lui Móloc
și steaua zeului vostru Refán,
chipuri pe care le-ați făcut
ca să vă prosternați înaintea lor.
De aceea vă voi strămuta
dincolo de Babilón».
Părinții noștri aveau în pustiu cortul mărturiei după cum a hotărât cel care îi spusese lui Moise ca să-l facă după modelul pe care-l văzuse, iar părinții noștri, după ce l-au primit, l-au purtat cu ei sub conducerea lui Iósue când au luat în stăpânire [țara] păgânilor pe care Dumnezeu i-a alungat dinaintea părinților noștri și așa [a rămas] până în zilele lui Davíd. Acesta a aflat har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească o locuință pentru Dumnezeul lui Iacób. Solomón i-a construit o casă. Însă Cel Preaînalt nu locuiește în casă făcută de mână [de om], după cum spune profetul:
«Cerul este tronul meu,
iar pământul,
scăunel picioarelor mele.
Ce fel de casă îmi veți construi,
spune Domnul,
sau care este locul meu de odihnă?
Oare nu mâna mea a făcut
toate acestea?».
Încăpățânați, cu inimile și urechile păgâne, voi vă împotriviți întotdeauna Duhului Sfânt. Așa au fost părinții voștri, așa sunteți și voi! Pe care dintre profeți nu i-au persecutat părinții voștri? Ei i-au ucis pe cei care vesteau dinainte despre venirea Celui Drept, pe care voi, acum, l-ați trădat și l-ați ucis. Voi ați primit Legea prin slujirea îngerilor și nu ați păzit-o”.
Când au auzit ei acestea, fremătau de furie în inima lor și scrâșneau din dinți împotriva lui. Dar el, plin de Duh Sfânt, cu ochii îndreptați spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!”. Atunci ei, strigând cu glas puternic, și-au astupat urechile și s-au năpustit împreună asupra lui și, scoțându-l din cetate, aruncau cu pietre asupra lui. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. Și, în timp ce îl loveau cu pietre, Ștéfan a strigat, zicând: „Doamne Isuse, primește duhul meu!”. Apoi, căzând în genunchi, a strigat cu glas puternic: „Doamne, nu le socoti păcatul acesta!”. Și, spunând aceasta, a adormit.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
