Faptele Apostolilor 7:22-60
Faptele Apostolilor 7:22-60 Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924, Dumitru Cornilescu (VDC)
Moise a învățat toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și în fapte. El avea patruzeci de ani când i-a venit în inimă dorința să cerceteze pe frații săi, pe fiii lui Israel. A văzut pe unul din ei suferind nedreptate, i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit și a omorât pe egiptean. Credea că frații lui vor pricepe că Dumnezeu, prin mâna lui, le va da izbăvirea, dar n-au priceput. A doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor și i-a îndemnat la pace. ‘Oamenilor’, a zis el, ‘voi sunteți frați; de ce vă nedreptățiți unul pe altul?’ Dar cel ce nedreptățea pe aproapele său l-a îmbrâncit și i-a zis: ‘Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător peste noi? Vrei să mă omori și pe mine cum ai omorât ieri pe egiptean?’ La auzul acestor vorbe, Moise a fugit și s-a dus de a locuit ca străin în pământul Madian, unde a născut doi fii. Peste patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug. Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta și, pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului, care i-a zis: ‘Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.’ Și Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite. Domnul i-a zis: ‘Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt. Am văzut suferința poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele și M-am coborât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt.’ Pe acest Moise de care se lepădaseră ei, când au zis: ‘Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător?’ Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor și izbăvitor, cu ajutorul îngerului, care i se arătase în rug. El i-a scos din Egipt și a făcut minuni și semne în Egipt, la Marea Roșie și în pustie, patruzeci de ani. Acest Moise a zis fiilor lui Israel: ‘Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre frații voștri un proroc ca mine: de el să ascultați.’ El este acela care, în adunarea israeliților din pustie, cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai și cu părinții noștri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă. Părinții noștri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit și, în inimile lor, s-au întors spre Egipt și au zis lui Aaron: ‘Fă-ne niște dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci acest Moise, care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a făcut.’ Și în zilele acelea, au făcut un vițel, au adus jertfă idolului și s-au bucurat de lucrul mâinilor lor. Atunci, Dumnezeu S-a întors de la ei și i-a dat să se închine oștirii cerului, după cum este scris în cartea prorocilor: ‘Mi-ați adus voi vite junghiate și jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel? Ați purtat cortul lui Moloh și chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe care le-ați făcut ca să vă închinați lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.’ Părinții noștri aveau în pustie cortul întâlnirii, așa cum îl rânduise Cel ce a spus lui Moise să-l facă după chipul pe care-l văzuse. Și părinții noștri l-au adus, la rândul lor, sub povățuirea lui Iosua, când au intrat în țara stăpânită de neamurile pe care Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinților noștri, și a rămas acolo până în zilele lui David. David a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu și a cerut să ridice o locuință pentru Dumnezeul lui Iacov. Și Solomon a fost acela care I-a zidit o casă. Dar Cel Preaînalt nu locuiește în locașuri făcute de mâini omenești, cum zice prorocul: ‘«Cerul este scaunul Meu de domnie, și pământul este așternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veți zidi voi Mie», zice Domnul, «sau care va fi locul Meu de odihnă? N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?»’… Oameni tari la cerbice, netăiați împrejur cu inima și cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt. Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi. Pe care din proroci nu i-au prigonit părinții voștri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-ați vândut acum și L-ați omorât, voi, care ați primit Legea dată prin îngeri, și n-ați păzit-o!…” Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă și scrâșneau din dinți împotriva lui. Dar Ștefan, plin de Duhul Sfânt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” Ei au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile și s-au năpustit toți într-un gând asupra lui. L-au târât afară din cetate și l-au ucis cu pietre. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. Și aruncau cu pietre în Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!” Apoi, a îngenuncheat și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!” Și după aceste vorbe, a adormit.
Faptele Apostolilor 7:22-60 Română Noul Testament Interconfesional 2009 (BINT09)
Astfel, Moise a fost învăţat în toată înţelepciunea egiptenilor şi a ajuns un om puternic în cuvinte şi în fapte. Când a împlinit patruzeci de ani, a început să se gândească în inima sa să-i cerceteze pe fraţii lui, pe fiii lui Israel. Şi văzând pe unul dintre ei că fusese nedreptăţit, l-a apărat, răzbunându-l pe cel asuprit şi omorându-l pe egiptean. Se gândea că fraţii săi înţeleg că, prin mâna lui, Dumnezeu le dă libertatea, dar ei n-au priceput. În ziua următoare, Moise a văzut că doi dintre ei se băteau şi i-a îndemnat să se împace, spunând: Oameni buni, doar sunteţi fraţi, de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul? Dar cel care îl lovea pe aproapele său, l-a împins şi i-a zis: Cine te-a pus pe tine domn şi judecător peste noi? Nu cumva vrei să mă omori la fel cum l-ai omorât ieri pe egiptean? Când a auzit vorba aceasta Moise a fugit şi a trăit ca străin în ţara Madian, unde a avut doi fii. După împlinirea altor patruzeci de ani, i s-a arătat în deşertul muntelui Sinai un înger, în flacăra unui rug care ardea. Moise s-a minunat de ceea ce vedea şi, când s-a apropiat ca să înţeleagă mai bine, s-a auzit glasul Domnului: Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Atunci Moise a început să tremure şi nu îndrăznea să privească. Domnul i-a zis: Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt. Am văzut răul suferit de poporul Meu în Egipt şi am auzit geamătul lor şi m-am coborât să-i eliberez. Acum, vino să te trimit în Egipt! Pe acest Moise, pe care ei îl respinseseră când au zis: Cine te-a pus pe tine domn şi judecător peste noi? , Dumnezeu l-a trimis acum să fie domn şi izbăvitor, prin îngerul care i se arătase în rug. El i-a scos afară din Egipt făcând minuni şi semne în ţara Egiptului şi în Marea Roşie şi în pustiu, timp de patruzeci de ani. El, Moise, este cel care le-a spus fiilor lui Israel: Dumnezeu vă va ridica dintre fraţii voştri un alt profet ca mine. El a adunat poporul în pustiu, împreună cu îngerul care îi vorbea pe muntele Sinai, lui şi părinţilor noştri, şi el este cel care a primit cuvintele vieţii ca să ni le dea nouă. Pe acest Moise n-au vrut să-l asculte părinţii noştri şi l-au respins întorcându-şi inimile spre Egipt şi i-au zis lui Aaron: Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră pentru că nu ştim ce s-a întâmplat cu acest Moise care ne-a scos din ţara Egiptului! În zilele acelea, şi-au făcut un viţel, au adus idolului lor jertfe şi au sărbătorit astfel lucrarea mâinilor lor. Atunci Dumnezeu şi-a întors faţa şi i-a lăsat în seama închinării lor la stelele cerului, cum este scris în cartea profeţilor: Nu Mie mi-aţi jertfit jertfe şi animale înjunghiate, popor al lui Israel, în cei patruzeci de ani din pustiu, ci lui Moloh i-aţi purtat cortul şi steaua dumnezeului vostru, Refan, idolii pe care i-aţi făcut să vă închinaţi lor. De aceea şi Eu vă voi strămuta dincolo de Babilon. Părinţii noştri au avut însă Cortul Mărturiei în pustiu, aşa cum le poruncise Cel ce a vorbit cu Moise să-l construiască după modelul pe care îl văzuse. Pe acesta l-au primit părinţii noştri şi l-au adus conduşi de Iosua, în ţara neamurilor pe care le-a alungat Dumnezeu dinaintea părinţilor noştri; şi a stat aici până în zilele lui David. David a aflat bunăvoinţă înaintea lui Dumnezeu şi i-a cerut să zidească un locaş pentru casa lui Iacov. Dar casa I-a zidit-o Solomon. Însă Cel Preaînalt nu locuieşte în case ridicate de mâna omului, aşa cum spune profetul: Cerul este Tronul Meu, iar pământul, aşternut picioarelor Mele. Ce casă Mi-aţi putea zidi voi, zice Domnul, ce fel de loc în care să Mă odihnesc? Oare nu mâna Mea a creat toate lucrurile acestea? Dar voi, oameni încăpăţânaţi, cu inimi şi urechi care nu ascultă de Dumnezeu, mereu vă împotriviţi Duhului Sfânt şi aşa cum au fost părinţii voştri la fel sunteţi şi voi! Pe care din profeţi nu i-au persecutat părinţii voştri? Ei i-au omorât pe cei care vesteau sosirea Celui Drept, iar acum voi L-aţi vândut şi L-aţi ucis! Voi, cei care aţi primit Legea dată prin îngeri, dar n-aţi păzit-o!” Când au auzit ei ce spunea, au început să fiarbă de furie în inimile lor şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. El, plin de Duhul Sfânt, şi-a îndreptat ochii spre cer şi a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând la dreapta lui Dumnezeu şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu.” Ei însă strigând cu toată puterea, şi-au astupat urechile şi s-au aruncat asupra lui cu un singur gând. L-au scos afară din cetate şi l-au omorât cu pietre. Toţi martorii şi-au lăsat hainele la picioarele unui tânăr numit Saul şi au început să arunce cu pietre în Ştefan, care se ruga şi zicea: „Doamne Iisuse, primeşte duhul meu!” Apoi, a căzut în genunchi şi a strigat cu putere: „Doamne, nu le socoti păcatul acesta!” Şi, zicând cuvintele acestea, a murit.
Faptele Apostolilor 7:22-60 Biblia Traducerea Fidela 2015 (BTF2015)
Și Moise a fost învățat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și în fapte. Și după ce a împlinit patruzeci de ani, i-a venit în inimă să viziteze pe frații lui, copiii lui Israel. Și văzând pe unul nedreptățit, l-a apărat și a făcut dreptate celui oprimat și l-a lovit pe egiptean; Fiindcă presupunea că frații lui vor înțelege cum Dumnezeu, prin mâna lui, le va da eliberare; dar nu au înțeles. Și în ziua următoare, pe când se certau, li s-a arătat el însuși și ar fi voit să îi împace, spunând: Domnilor, voi sunteți frați; de ce vă nedreptățiți unul pe altul? Dar cel ce l-a nedreptățit pe aproapele său l-a împins la o parte, spunând: Cine te-a făcut conducător și judecător peste noi? Dorești să mă ucizi, așa cum ai făcut ieri cu egipteanul? Atunci, la acest cuvânt, Moise a fugit și a fost străin în țara lui Madian, unde a născut doi fii. Și după ce s-au împlinit patruzeci de ani, i s-a arătat în pustia muntelui Sinai un înger al Domnului, într-o flacără de foc într-un rug. Când Moise a văzut, s-a minunat de priveliște; și pe când s-a apropiat el să privească, vocea Domnului a venit la el, Spunând: Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob. Atunci Moise a tremurat și nu a cutezat să privească. Atunci Domnul i-a spus: Scoate-ți încălțămintea din picioarele tale, fiindcă locul pe care stai în picioare este pământ sfânt. Am văzut, am văzut necazul poporului meu care este în Egipt și am auzit gemetele lor și am coborât să îi eliberez. Și acum, vino, te voi trimite în Egipt. Acest Moise, pe care l-au negat, spunând: Cine te-a făcut pe tine conducător și judecător? Dumnezeu l-a trimis pe acesta să fie conducător și eliberator prin mâna îngerului care i s-a arătat în rug. Acesta i-a condus afară, după ce a făcut minuni și semne în țara Egiptului și în Marea Roșie și în pustie patruzeci de ani. Acesta este acel Moise, care a spus fiilor lui Israel: Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica un profet dintre frații voștri, asemenea mie; pe el să îl ascultați. Acesta este cel care a fost în biserica din pustie cu îngerul care i-a vorbit în muntele Sinai și cu părinții noștri; care a primit oracolele vii să ni le dea nouă; Căruia părinții noștri au refuzat să îi dea ascultare, și l-au respins, și în inimile lor s-au întors în Egipt, Spunând lui Aaron: Fă-ne dumnezei să meargă înaintea noastră; cât despre acest Moise, care ne-a condus afară din țara Egiptului, nu știm ce i s-a întâmplat. Și au făcut un vițel în acele zile și au oferit sacrificii idolului și s-au bucurat în faptele propriilor lor mâini. Atunci Dumnezeu s-a întors și i-a predat să se închine oștirii cerului; așa cum este scris în cartea profeților: Voi, casa lui Israel, mi-ați oferit patruzeci de ani în pustie vite înjunghiate și sacrificii? Da, ați luat tabernacolul lui Moloh și steaua dumnezeului vostru Remfan, chipuri cioplite pe care le-ați făcut ca să vă închinați lor; și vă voi strămuta dincolo de Babilon. Părinții noștri aveau tabernacolul mărturiei în pustie, așa cum rânduise, vorbind lui Moise, ca să îl facă după modelul pe care îl văzuse; Pe care și părinții noștri care au urmat, l-au adus cu Isus în stăpânirea neamurilor, pe care Dumnezeu le-a alungat dinaintea feței părinților noștri, până în zilele lui David, Care a găsit favoare înaintea lui Dumnezeu și a dorit să găsească un tabernacol pentru Dumnezeul lui Iacob. Iar Solomon i-a zidit o casă. Totuși, cel Preaînalt nu locuiește în temple făcute de mâini; după cum spune profetul: Cerul este tronul meu și pământul este sprijinul piciorului meu; ce casă îmi veți zidi, spune Domnul; sau care este locul odihnei mele? Nu a făcut mâna mea toate acestea? Voi, îndărătnici și necircumciși în inimă și urechi, voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt; ca părinții voștri, așa și voi. Pe care din profeți nu i-au persecutat părinții voștri? Și au ucis pe cei care au arătat mai dinainte despre venirea Celui Drept; căruia i-ați fost voi acum trădători și ucigași; Care ați primit legea prin mijlocirea îngerilor și nu ați păzit-o. Când au auzit ei acestea, îi tăia în inimă și scrâșneau din dinți asupra lui. Dar el, fiind plin de Duhul Sfânt, se uita cu atenție în cer și a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu, Și a spus: Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu. Atunci au strigat cu voce tare și și-au astupat urechile, și într-un gând au alergat asupra lui; Și l-au scos din cetate și l-au împroșcat cu pietre; și martorii și-au pus hainele jos la picioarele unui tânăr, al cărui nume era Saul. Și l-au împroșcat cu pietre pe Ștefan, care chema pe Dumnezeu și spunea: Doamne Isuse, primește duhul meu. Și, îngenunchind, a strigat cu voce tare: Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta. Și, spunând aceasta, a adormit.
Faptele Apostolilor 7:22-60 Ediția Dumitru Cornilescu revizuită 2022 (EDCR)
Moise a fost educat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și în fapte. Când a împlinit patruzeci de ani, i‑a venit în gând să‑i cerceteze pe frații săi, fiii lui Israel. Și, văzând că unul era nedreptățit, i‑a luat apărarea, l‑a răzbunat pe cel asuprit și l‑a omorât pe egiptean. Credea că frații săi vor înțelege că Dumnezeu le va da izbăvirea prin mâna lui; dar ei n‑au înțeles. A doua zi, a venit la unii care se băteau și i‑a îndemnat la pace, zicând: «Oameni buni, sunteți frați: de ce vă nedreptățiți unul pe altul?» Dar cel care‑l nedreptățea pe aproapele său l‑a repezit și i‑a zis: «Cine te‑a pus pe tine stăpân și judecător peste noi? Vrei să mă omori și pe mine cum l‑ai omorât ieri pe egiptean?» La auzul acestor vorbe, Moise a fugit și a locuit ca străin în țara Madian, unde a avut doi fii. Peste patruzeci de ani, i s‑a arătat un înger în pustiul muntelui Sinai, în flacăra de foc a unui rug . Moise, când l‑a văzut, s‑a minunat de vedenia aceasta și, pe când se apropia să vadă, s‑a auzit glasul Domnului: «Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam, [Dumnezeul] lui Isaac și [Dumnezeul] lui Iacov.» Moise s‑a cutremurat și n‑a îndrăznit să privească. Domnul i‑a zis: «Scoate‑ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt! Am văzut bine apăsarea poporului Meu în Egipt, am auzit tânguirea lor și am coborât să‑i izbăvesc. Vino acum, te trimit în Egipt!» Pe acest Moise, pe care‑l tăgăduiseră ei când au zis «Cine te‑a pus pe tine stăpân și judecător?» , pe acesta Dumnezeu l‑a trimis conducător și izbăvitor, prin îngerul care i se arătase în rug. El i‑a scos din Egipt și a făcut minuni și semne în Egipt, la Marea Roșie și în pustiu, timp de patruzeci de ani. Acest Moise le‑a zis fiilor lui Israel: «Domnul, Dumnezeul [vostru], vă va ridica dintre frații voștri un profet ca mine.» El este acela care a fost în adunarea din pustiu, cu îngerul care i‑a vorbit pe muntele Sinai și cu părinții noștri, cel care a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă. Dar părinții noștri n‑au vrut să‑i dea ascultare, ci l‑au nesocotit, și în inimile lor s‑au întors către Egipt. I‑au zis lui Aaron: «Fă‑ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci cu acest Moise, care ne‑a scos din țara Egiptului, nu știm ce s‑a întâmplat!» Au făcut un vițel în zilele acelea, au adus jertfă idolului și s‑au bucurat de lucrul mâinilor lor. Atunci, Dumnezeu S‑a întors de la ei și i‑a lăsat să se închine oștirii cerului, după cum este scris în cartea profeților: Mi‑ați adus voi animale înjunghiate și jertfe timp de patruzeci de ani în pustiu, casă a lui Israel? Ați purtat cortul lui Moloh și steaua zeului vostru Refan, chipurile pe care le‑ați făurit ca să vă închinați lor! Eu însă vă voi strămuta dincolo de Babilon. Cortul mărturiei era cu părinții noștri în pustiu, așa cum poruncise Cel ce i‑a spus lui Moise să‑l facă după modelul pe care‑l văzuse. După ce l‑au primit, părinții noștri, împreună cu Iosua, l‑au adus când au cucerit popoarele pe care Dumnezeu le‑a izgonit dinaintea părinților noștri, și așa a rămas până în zilele lui David. David a căpătat har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească un lăcaș pentru casa lui Iacov, dar Solomon I‑a zidit o Casă. Cel Preaînalt însă nu locuiește în lăcaș făcut de mâini omenești, după cum zice profetul: Cerul este tronul Meu, și pământul este reazem picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veți zidi, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă? Oare nu mâna Mea a făcut toate acestea? Oameni îndărătnici, care aveți inima și urechile necircumcise! Voi întotdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt! Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi! Pe care dintre profeți nu l‑au prigonit părinții voștri? I‑au omorât pe cei care anunțau venirea Celui Drept, ai cărui trădători și ucigași sunteți voi, care ați primit Legea prin mijlocirea îngerilor, și n‑ați păzit‑o!” Când au auzit ei aceste cuvinte, clocoteau de mânie în inimile lor și scrâșneau din dinți împotriva lui. Dar Ștefan, plin de Duhul Sfânt, și‑a ațintit privirea spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu!” Dar ei au început să răcnească, și‑au astupat urechile și s‑au năpustit toți într‑un gând asupra lui. L‑au târât afară din cetate și au început să arunce cu pietre în el. Martorii și‑au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul și aruncau cu pietre în Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!” Apoi a îngenuncheat și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!” Și, după ce a vorbit astfel, a adormit.
Faptele Apostolilor 7:22-60 Biblia Dumitru Cornilescu 2024 (EDC100)
Moise a învățat toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și în fapte. El avea patruzeci de ani când i-a venit în inimă dorința să-i cerceteze pe frații săi, pe fiii lui Israel. L-a văzut pe unul din ei suferind nedreptate, i-a luat apărarea, l-a răzbunat pe cel asuprit și l-a omorât pe egiptean. Credea că frații lui vor pricepe că Dumnezeu prin mâna lui le va da izbăvirea, dar n-au priceput. A doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor și i-a îndemnat la pace. «Oamenilor», le-a zis el, «voi sunteți frați: de ce vă nedreptățiți unul pe altul?» Dar cel ce-l nedreptățea pe aproapele său l-a îmbrâncit și i-a zis: «Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător peste noi? Vrei să mă omori și pe mine cum l-ai omorât ieri pe egiptean?» La auzul acestor vorbe, Moise a fugit și s-a dus de a locuit ca străin în pământul Madian, unde a născut doi fii. Peste patruzeci de ani i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug. Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta; și pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului, care i-a zis: «Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.» Și Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite. Domnul i-a zis: «Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt! Am văzut suferința poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele și M-am coborât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt!» Pe acest Moise de care se lepădaseră ei când au zis: «Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător?» Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor și izbăvitor, cu ajutorul îngerului care i se arătase în rug. El i-a scos din Egipt și a făcut minuni și semne în Egipt, la Marea Roșie și în pustie, patruzeci de ani. Acest Moise le-a zis fiilor lui Israel: «Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre frații voștri un proroc ca mine: de el să ascultați.» El este acela care, în adunarea israeliților din pustie, cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai și cu părinții noștri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă. Părinții noștri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit; și în inimile lor s-au întors spre Egipt și i-au zis lui Aaron: «Fă-ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci acest Moise care ne-a scos din țara Egiptului nu știm ce s-a făcut!» Și în zilele acelea au făcut un vițel, au adus jertfă idolului și s-au bucurat de lucrul mâinilor lor. Atunci Dumnezeu S-a întors de la ei și i-a dat să se închine oștirii cerului, după cum este scris în cartea prorocilor: «Mi-ați adus voi vite înjunghiate și jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă a lui Israel? Ați purtat cortul lui Moloh și chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea pe care le-ați făcut ca să vă închinați lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.» Părinții noștri aveau în pustie Cortul Întâlnirii, așa cum îl rânduise Cel ce i-a spus lui Moise să-l facă după chipul pe care-l văzuse. Și părinții noștri l-au adus, la rândul lor, sub povățuirea lui Iosua, când au intrat în țara stăpânită de neamurile pe care Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinților noștri; și a rămas acolo până în zilele lui David. David a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu și a cerut să ridice o locuință pentru Dumnezeul lui Iacov. Și Solomon a fost acela care I-a zidit o Casă. Dar Cel Preaînalt nu locuiește în locașuri făcute de mâini omenești, cum zice prorocul: «‘Cerul este scaunul Meu de domnie, și pământul este așternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veți zidi voi Mie’, zice Domnul, ‘sau care va fi locul Meu de odihnă? N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?’»… Oameni tari la cerbice, netăiați împrejur cu inima și cu urechile, voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt! Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi. Pe care din proroci nu i-au prigonit părinții voștri? I-au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-ați vândut acum și L-ați omorât voi, care ați primit Legea dată prin îngeri, și n-ați păzit-o!…” Când au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă și scrâșneau din dinți împotriva lui. Dar Ștefan, plin de Duhul Sfânt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu!” Ei au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile și s-au năpustit toți într-un gând asupra lui. L-au târât afară din cetate și l-au ucis cu pietre. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. Și aruncau cu pietre în Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!” Apoi a îngenuncheat și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!” Și după aceste vorbe a adormit.
Faptele Apostolilor 7:22-60 Biblia în Versiune Actualizată 2018 (BVA)
Moise a învățat toată știința egiptenilor și era remarcabil în vorbe și în fapte. Când avea vârsta de patruzeci de ani, s-a gândit să meargă între evrei, ca să vadă cum trăiesc frații lui care formau poporul Israel. L-a văzut pe unul căruia i se făcea o nedreptate. Atunci l-a apărat, l-a răzbunat pe cel exploatat și l-a omorât pe egiptean. Credea că frații lui vor realiza că Dumnezeu urma să Se folosească de el ca să îi elibereze. Dar ei nu au înțeles acest lucru. A doua zi, când (doi evrei) se băteau, Moise a venit între ei și a încercat să atenueze conflictul, zicându-le: «Voi sunteți frați! De ce vă nedreptățiți unul pe celălalt?!» Dar cel care făcea nedreptatea celuilalt, i s-a opus fizic și apoi i-a zis: «Cine te-a desemnat pe tine ca șef și judecător pentru noi? Vrei să mă omori și pe mine la fel cum ai procedat ieri cu acel egiptean?» Auzind aceste cuvinte, Moise a fugit în Madian, unde a locuit ca străin; și acolo i s-au născut doi fii. După (alți) patruzeci de ani, a avut o viziune în deșertul Sinai, văzând un înger în flacăra unui tufiș arzând. Când a observat acest lucru ciudat, Moise s-a apropiat să vadă ce se întâmplă; și atunci a auzit vocea lui Iahve, care i-a zis: «Eu sunt Dumnezeul părinților tăi: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov». Iar Moise, tremurând, nu a avut curajul să (mai) privească. Iahve i-a zis: «Descalță-te, pentru că locul pe care stai este un pământ sfânt! Am văzut suferința poporului Meu care este în Egipt. Le-am auzit gemetele și am decis să îi eliberez. Acum trebuie să pleci; pentru că te voi trimite în Egipt.» Vorbindu-i prin Îngerul care îi apăruse în acel tufiș arzând, Dumnezeu l-a trimis pe acest Moise ca stăpân și eliberator, în ciuda faptului că fusese respins de ei când i-au zis: «Cine te-a desemnat să fii stăpânul și judecătorul nostru?». Tocmai el i-a scos din Egipt; și a făcut miracole atât în această țară, la marea Roșie, cât și în deșert, timp de patru zeci de ani. Acest Moise le-a zis descendenților lui Israel: «Dumnezeul vostru care se numește Iahve vă va da dintre frații voștri un profet ca mine. Să ascultați de El!» Tot Moise este cel care a condus adunarea israelienilor în deșert, unde pe muntele Sinai i-a vorbit un Înger; și astfel a primit împreună cu strămoșii noștri cuvinte vii, ca să ni le transmită (și) nouă. Strămoșii noștri au refuzat să îl asculte și l-au desconsiderat. Apoi, în inimile lor, ei s-au întors în Egipt și au zis lui Aaron: «Fă-ne niște zei care să meargă înaintea noastră; pentru că nu știm ce s-a întâmplat cu acel Moise care ne-a scos din Egipt!» Astfel, în acele zile au făcut un vițel, au adus ofrande idolului sacrificând animale și s-au bucurat de obiectul făcut de mâna lor. Atunci Dumnezeu S-a îndepărtat de ei și i-a lăsat să se închine corpurilor cerești. S-a întâmplat cu ei așa cum este scris în cartea profeților: «Israelienilor, nu Mie Mi-ați oferit sacrificii în timpul celor patruzeci de ani cât ați fost în deșert. Ați transportat cu voi cortul lui Moloh și imaginea stelei zeului Remfan – lucruri pe care le-ați făcut ca să vă închinați lor! Acesta este motivul pentru care vă voi exila dincolo de Babilon!» Strămoșii noștri aveau în deșert cortul întâlnirii, așa cum decisese Cel care i-a spus lui Moise să îl facă în conformitate cu modelul pe care îl văzuse. L-au adus cu ei în țara stăpânită de națiunile pe care Dumnezeu le-a alungat din fața lor în timpul lui Iosua; și a rămas acolo până în zilele când trăia David. Dumnezeu i-a acordat milă; iar el și-a exprimat dorința să construiască o locuință pentru Dumnezeul lui Iacov. Și Solomon a fost cel care I-a construit o casă. Dar Cel Foarte Înalt nu locuiește în construcții făcute de mâini omenești. Acest lucru este susținut și de profetul care zice: «Cerul este tronul Meu și pământul este locul unde Îmi țin picioarele. Cel fel de casă Îmi veți construi voi Mie – zice Iahve – sau care va fi locul Meu de odihnă? Nu a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?»… Oameni încăpățânați, necircumciși cu inima și cu urechile! Voi totdeauna v-ați opus Spiritului Sfânt. Ați procedat exact ca părinții voștri. Pe care dintre profeți nu i-au persecutat ei? Au omorât pe cei care anunțau venirea celui Corect; iar acum L-ați trădat și L-ați omorât – tocmai voi care ați primit legea dată prin intermediul îngerilor; și (totuși) nu ați respectat-o!…” Când au auzit ei aceste cuvinte, i-au devenit foarte ostili, încleștându-și maxilarele. Dar Ștefan, plin de Spiritul Sfânt, a privit spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare (în poziție de autoritate) la dreapta lui Dumnezeu. Apoi a zis: „Să știți că văd cerul deschis și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.” Atunci ei au început să zbiere și nu au vrut să îl mai asculte; ci având aceeași intenție, au venit toți împotriva lui, l-au scos din oraș și l-au omorât cu pietre. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr care se numea Saul. Ei aruncau cu pietre în Ștefan, care se ruga, zicând: „Doamne Isus(e), primește sufletul meu!” Apoi a îngenuncheat și a strigat: „Doamne, nu le lua în considerare acest păcat!” Și după ce a spus aceste cuvinte, a murit.
Faptele Apostolilor 7:22-60 Biblia în versuri 2014 (BIV2014)
Moise, ușor, a învățat, Acolo-ntreaga-nțelepciune, Pe cari putut-a s-o adune Egiptul. El era om vrednic: În vorbe și-n fapte, puternic. Ani, patruzeci, a împlinit, Atunci când gândul i-a venit Să-i cerceteze pe-ai săi frați – Pe-ai lui Israel fii – aflați Robi, în Egipt. El a văzut Cum unuia i s-a făcut O nedreptate. Imediat, Parte-i luă și-a răzbunat Pe cel ce fost-a asuprit: Pe Egiptean, el l-a lovit Și l-a ucis. Moise gândea, Cum că ai săi frați vor vedea Că, Domnul Dumnezeu, prin el, Va izbăvi pe Israel – Prin brațul său. Dar n-au văzut Și, să priceapă, n-au putut. A doua zi, când se aflau Ei, între ei, și se băteau, Moise-a venit și i-a-ndemnat, La pace. El a cuvântat: „Măi oameni, dar voi, frați, sunteți! Atunci, cum oare, de puteți, Unul cu altul, răi, să fiți, Încât să vă nedreptățiți?!” Dar, cel care l-a asuprit Pe celălalt, l-a îmbrâncit Zicând: „Ești tu stăpânitor?! Ești, peste noi, judecător?! Sau ți-a venit – acuma – bine, A mă ucide și pe mine, Cum l-ai ucis pe Egiptean?!” În țara zisă Madian, Atunci când i s-au aruncat Aceste vorbe, a plecat Moise, fiind adânc mâhnit, Și, ca străin, a locuit. Acolo, doi fii, a avut. Anii, în goană, au trecut – Cam patruzeci s-au perindat – Un înger când s-a arătat În para unui rug arzând, Pe muntele Sinai. Pe când Moise se-apropia, uimit, Din acel rug, a auzit Glasul lui Dumnezeu: „Eu sânt Al lui Avram Dumnezeu Sfânt, Al lui Isac și Iacov.” El, Speriat fiind de glasu-acel, Spre rug, nici n-a mai îndrăznit, A mai privi. Domnu-a vorbit: „Încălțămintea-ți, din picioare, S-o scoți, pentru că locu-n care Stai tu, acum – acel pământ Pe care-l calci – e un loc sfânt. Ascultă-Mă: am văzut Eu, Cum suferă poporul Meu, Azi, în Egipt. I-am auzit Și gemetele, și-am venit, Acuma, să îl izbăvesc. Du-te-n Egipt, îți poruncesc!” Pe cel pe care-l lepădară, Atuncea când îl întrebară „Cine te-a pus stăpânitor? Ești, peste noi, judecător?” – Pe Moise deci – Domnu-l trimise; Cu mari puteri îl întărise Și l-a făcut stăpânitor Puternic, și izbăvitor Al lui Israel, ajutat De îngerul întruchipat În rug. El a putut, astfel, A-l izbăvi, pe Israel, Din țara Egiptenilor, Unde – în văzul tuturor – Minuni și semne a făcut. Multe minuni au mai văzut, La Marea Roșie, precum Și în pustie, pe-al ei drum, Când, patruzeci de ani, s-au dus. Voi știți că acest Moise-a spus, Copiilor lui Israel: „Iată că Dumnezeu, chiar El, O să ridice – la soroc – Din frații voștri, un proroc, Ca mine. Seama să luați: De vorba Lui, să ascultați!” Moise acesta e acel Ce-n mijlocul lui Israel – Cu îngerul cari i-a vorbit De pe Sinai și însoțit De-ai noști’ părinți – a căpătat Cuvinte vii și ni le-a dat Nouă apoi. Dar, cum se știe, Părinții noștri, în pustie, N-au ascultat, ci înapoi – În inimi – s-au întors apoi, Către Egipt. Ei au cârtit Și, lui Aron, i-au poruncit: „Acuma, niște dumnezei, Să ne faci tu! Noi vrem, ca ei, În fruntea noastră să pășească Și ei să ne călăuzească, Pentru că Moise-a dispărut Și nu mai știm ce s-a făcut.” Astfel, făcură un vițel Și, pentru idolul acel, Au adus jertfe, au jucat, Și foarte mult s-au bucurat, De lucrul lor. Când a văzut Domnul, ceea ce au făcut, Și-a întors fața, de la ei, Lăsându-i pe oameni-acei, Oștii cerești, să se închine, Cum scris e prin proroci, știți bine: „În patruzeci de ani, voi, Mie, Mi-ați adus jertfe, în pustie? Mi-ați adus vite junghiate? Când ai făcut aceste toate, Tu, casă a lui Israel? Lucrat-ai tu, în acest fel? Voi, lui Moloh, v-ați închinat – Căci, al său cort doar, l-ați purtat – Și stelei zeului Remfan. De-aceea, Eu – în al Meu plan – Am hotărât să vă strămut, Și-n Babilon am să vă mut!” Părinții noștri, cum se știe, Aveau acolo, în pustie, Al întâlnirii cort, făcut Aidoma celui văzut De Moise – cum l-a rânduit Acel care i-a poruncit Să-l facă. Precum știți și voi, Părinții noștri, mai apoi, Sub Iosua, cortu-au luat Cu ei, atunci când au intrat În țara mult făgăduită, Ce-a fost, de Neamuri, stăpânită, Pe care Domnul le-a gonit Din fața lor când au venit. Până la David, cortu-a stat, Aici. David a căpătat Milă-naintea Domnului, Voind, apoi, să-I facă, Lui, O casă. Domnul l-a lăsat, Iar Solomon a ridicat Casa, cum David a dorit. Dar Cel Prea-nalt n-a locuit În ea, și nici nu locuiește În ceea ce omul zidește, Precum prorocul a vestit, Atuncea când a prorocit: „Ce casă, Îmi veți face, Mie? Cerul Mi-e scaun de domnie, Iar din pământ, Eu Mi-am făcut, Pentru picioare, așternut. Deci, care este locul Meu, Pentru odihnă? Nu tot Eu, Cu mâna Mea, am făurit, Toate câte s-au pomenit?…” Ștefan continuă a zice: „Sunteți, cu toți, tari la cerbice Și, împrejur, nu v-ați tăiat, La inimi și urechi! Ați stat, Întotdeauna, împietriți Și, tot mereu, vă-mpotriviți Duhului Sfânt. Cum ați văzut, Pe-ai voști’ părinți că au făcut, La fel faceți și voi, acum, Pășind mereu, pe al lor drum! Care proroc a fost primit? Și care n-a fost prigonit, De-i voști’ părinți? Ce-aveți de zis? Întotdeauna, i-ați ucis Pe-aceia care au vestit Că vine Cel Neprihănit, Cel care-a fost vândut de voi, Pe care L-ați ucis apoi. Voi care, Legea, ați primit-o, Prin îngeri, dar nu ați păzit-o!” Când aste vorbe-au auzit, Tăiați, pe inimi, s-au simțit Și-au început ca să scrâșnească Din dinți, gata să îl lovească. Ștefan, de Duhul Sfânt umplut, Privind spre ceruri, a văzut Acolo, Slava Domnului, Iar pe Iisus, la dreapta Lui, Stând în picioare. El a zis: „Iată că văd cerul deschis! Îl văd, pe Fiul omului, Șezând la dreapta Domnului!” Mulțimea s-a înfuriat, Urechile și-a astupat Și, într-un răcnet îndrăcit, Asupra lui, s-a repezit, Împroșcând vorbe de ocară. Ștefan fu scos, apoi, afară Din cetățuie. Au luat Pietre, cu toți, și-au aruncat În el, până când a murit. Aceia care l-au lovit – La haine – pază, au lăsat, Pe-un om cari, Saul, s-a chemat. Pe când ei, pietre, adunau Și cu furie îl loveau, Ștefan, rugându-se, mai spuse: „Primește al meu duh, Iisuse!” Apoi, el a îngenunchiat Și, cu glas tare, a strigat: „Te rog, îi iartă, Domnul meu! Iar de păcatu-acesta greu, Nu ține seamă!” A sfârșit Ruga și-apoi, a adormit.
Faptele Apostolilor 7:22-60 Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020 (VBRC2020)
Moise a fost educat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvintele și faptele sale. Când a împlinit patruzeci [de ani], i-a venit în minte să-i viziteze pe frații lui, pe fiii lui Israél. Văzând că unul dintre ei era nedreptățit, i-a venit în ajutor și l-a răzbunat pe cel care era oprimat, ucigându-l pe egiptean. De fapt, credea că frații lui vor fi înțeles că Dumnezeu le-a dat salvarea prin mâna lui. Dar ei n-au înțeles. A doua zi, văzând că se certau, i-a îndemnat la împăcare, spunând: «Oameni [buni], sunteți frați! De ce să vă nedreptățiți unul pe altul?». Dar cel care îl nedreptățea pe aproapele l-a respins, zicând: «Cine te-a pus conducător și judecător peste noi? Nu cumva vrei să mă omori și pe mine cum l-ai omorât ieri pe egiptean?». La acest cuvânt, Moise a fugit și a fost străin în ținutul Madián unde a dat naștere la doi fii. După ce au trecut patruzeci de ani, i-a apărut un înger în pustiul de la muntele Sinài, în flacăra unui tufiș care ardea. Când a văzut, Moise a rămas uimit de această apariție. În timp ce se apropia ca să vadă, a fost [auzit] glasul Domnului: «Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac și al lui Iacób». Atunci Moise a început să tremure și nu îndrăznea să privească. Dar Domnul i-a zis: «Scoate-ți încălțămintea din picioare, pentru că locul pe care stai este pământ sfânt! Căci am văzut oprimarea poporului meu în Egipt, am auzit gemetele lor și am coborât ca să-i eliberez. Și acum, du-te, eu te trimit în Egipt!». Pe acest Moise pe care l-au renegat spunând: «Cine te-a stabilit conducător și judecător?», pe acesta Dumnezeu l-a trimis drept conducător și eliberator prin îngerul care i-a apărut în tufișul arzând. Acesta i-a scos afară, făcând minuni și semne în țara Egiptului, la Marea Roșie și în pustiu timp de patruzeci de ani. Acesta este acel Moise care le-a spus fiilor lui Israél: «Dumnezeu va ridica pentru voi dintre frații voștri un profet ca mine». Acesta este cel care, la adunarea din pustiu, a fost mijlocitor între îngerul care-i vorbise pe muntele Sinài și părinții noștri: el a primit cuvinte de viață ca să ni le dea nouă. Părinții noștri nu au voit să-i dea ascultare, ci i s-au împotrivit în inimile lor și s-au întors spre Egipt, spunându-i lui Áaron: «Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci cu acest Moise care ne-a scos din Egipt nu știm ce s-a întâmplat!». În zilele acelea, și-au făcut un vițel și au adus jertfă idolului și s-au bucurat de lucrările mâinilor lor. Atunci Dumnezeu s-a îndepărtat și i-a lăsat să aducă cult oștirii cerului, după cum este scris în cartea profeților: «Mi-ați adus oare sacrificii și ofrande timp de patruzeci de ani în pustiu, casă a lui Israél? Voi ați purtat cortul lui Móloc și steaua zeului vostru Refán, chipuri pe care le-ați făcut ca să vă prosternați înaintea lor. De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilón». Părinții noștri aveau în pustiu cortul mărturiei după cum a hotărât cel care îi spusese lui Moise ca să-l facă după modelul pe care-l văzuse, iar părinții noștri, după ce l-au primit, l-au purtat cu ei sub conducerea lui Iósue când au luat în stăpânire [țara] păgânilor pe care Dumnezeu i-a alungat dinaintea părinților noștri și așa [a rămas] până în zilele lui Davíd. Acesta a aflat har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească o locuință pentru Dumnezeul lui Iacób. Solomón i-a construit o casă. Însă Cel Preaînalt nu locuiește în casă făcută de mână [de om], după cum spune profetul: «Cerul este tronul meu, iar pământul, scăunel picioarelor mele. Ce fel de casă îmi veți construi, spune Domnul, sau care este locul meu de odihnă? Oare nu mâna mea a făcut toate acestea?». Încăpățânați, cu inimile și urechile păgâne, voi vă împotriviți întotdeauna Duhului Sfânt. Așa au fost părinții voștri, așa sunteți și voi! Pe care dintre profeți nu i-au persecutat părinții voștri? Ei i-au ucis pe cei care vesteau dinainte despre venirea Celui Drept, pe care voi, acum, l-ați trădat și l-ați ucis. Voi ați primit Legea prin slujirea îngerilor și nu ați păzit-o”. Când au auzit ei acestea, fremătau de furie în inima lor și scrâșneau din dinți împotriva lui. Dar el, plin de Duh Sfânt, cu ochii îndreptați spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!”. Atunci ei, strigând cu glas puternic, și-au astupat urechile și s-au năpustit împreună asupra lui și, scoțându-l din cetate, aruncau cu pietre asupra lui. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. Și, în timp ce îl loveau cu pietre, Ștéfan a strigat, zicând: „Doamne Isuse, primește duhul meu!”. Apoi, căzând în genunchi, a strigat cu glas puternic: „Doamne, nu le socoti păcatul acesta!”. Și, spunând aceasta, a adormit.
Faptele Apostolilor 7:22-60 Noua Traducere Românească (NTR)
Moise a fost educat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și fapte. Pe vremea când avea în jur de patruzeci de ani, i-a venit în inimă dorința să-i viziteze pe frații săi, pe fiii lui Israel. A văzut pe unul căruia i se făcea o nedreptate și i-a luat apărarea. El l-a răzbunat pe cel asuprit, ucigându-l pe egiptean. Credea că frații săi vor înțelege că Dumnezeu le va da eliberarea prin mâna lui, însă ei n-au înțeles. În ziua următoare, i-a văzut pe doi bătându-se și i-a îndemnat la pace, zicând: „Oamenilor, voi sunteți frați. De ce vă faceți rău unul altuia?“. Dar cel ce-i făcea rău semenului său l-a împins și i-a zis: „Cine te-a pus pe tine conducător și judecător peste noi? Vrei să mă ucizi și pe mine așa cum l-ai ucis ieri pe egiptean?“. Când a auzit aceasta, Moise a fugit și a locuit ca străin în țara Midian, unde i s-au născut doi fii. După ce au trecut patruzeci de ani, i s-a arătat un Înger în deșertul muntelui Sinai, într-o flacără de foc care ieșea dintr-un rug. Când a văzut rugul, Moise a rămas uimit de priveliștea aceea și, în timp ce se apropia ca să se uite cu atenție, glasul Domnului i-a vorbit astfel: „Eu sunt Dumnezeul strămoșilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov!“. Moise tremura și nu îndrăznea să se uite. Domnul i-a zis: „Dă-ți jos sandalele din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt! Am văzut asuprirea poporului Meu care este în Egipt și i-am auzit geamătul, așa că M-am coborât să-l eliberez. Acum, vino, căci te voi trimite în Egipt!“. Pe acest Moise – de care ei se lepădaseră, zicând: „Cine te-a pus pe tine conducător și judecător?“ – Dumnezeu l-a trimis drept conducător și eliberator, cu ajutorul Îngerului care i S-a arătat în rug. El i-a scos din Egipt și a făcut minuni și semne în țara Egiptului, la Marea Roșie și în deșert, timp de patruzeci de ani. El este același Moise care le-a spus fiilor lui Israel: „Dumnezeu vă va ridica dintre frații voștri un Profet asemenea mie“. El este acela care a fost în adunarea poporului, în deșert, împreună cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai și cu strămoșii noștri. Și el este cel care a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă. Strămoșii noștri însă n-au vrut să-l asculte, ci l-au respins și, în inimile lor, s-au întors în Egipt. Ei i-au spus lui Aaron: „Fă-ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci nu știm ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din țara Egiptului“. Și în zilele acelea și-au făcut un vițel, au adus jertfă acelui idol și s-au bucurat de lucrările mâinilor lor. Atunci Dumnezeu S-a întors de la ei și i-a lăsat în voia lor, ca să slujească armatei cerului, așa cum este scris în Cartea profeților: „Mi-ați adus voi jertfe și ofrande timp de patruzeci de ani în deșert, Casă a lui Israel? Ați purtat cortul lui Moloh și steaua dumnezeului vostru Refan, chipurile pe care vi le-ați făcut ca să vă închinați lor! De aceea vă voi duce în captivitate dincolo de Babilon!“. Cortul Mărturiei era cu strămoșii noștri în deșert, așa cum dăduse îndrumări Cel Care i-a spus lui Moise să-l facă după modelul pe care-l văzuse. Strămoșii noștri l-au adus, la rândul lor, împreună cu Iosua, când au luat în stăpânire teritoriul națiunilor pe care le-a alungat Dumnezeu dinaintea strămoșilor noștri. Și a rămas acolo până pe vremea lui David, care a găsit har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească o Locuință pentru Dumnezeul lui Iacov. Solomon însă a fost acela care I-a construit o Casă. Dar Cel Preaînalt nu locuiește în lăcașuri făcute de mâini omenești, așa cum zice profetul: „Cerul este tronul Meu, iar pământul este scăunașul picioarelor Mele! Ce fel de casă Mi-ați putea construi voi Mie? zice Domnul. Sau unde va fi locul Meu de odihnă? Oare nu mâna Mea a făcut toate aceste lucruri?“. Oameni încăpățânați, cu inimile și urechile necircumcise, voi întotdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt! Așa cum au făcut strămoșii voștri, așa faceți și voi! Pe care dintre profeți nu l-au persecutat strămoșii voștri? Ei i-au ucis pe cei ce prevesteau venirea Celui Drept, ai Cărui trădători și ucigași ați devenit voi acum, voi, care ați primit Legea prin îndrumările îngerilor, dar n-ați păzit-o! Când au auzit ei acestea, s-au înfuriat în inimile lor și scrâșneau din dinți împotriva lui. El însă, plin de Duhul Sfânt, a privit spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu și a zis: ‒ Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu! Atunci ei au strigat cu glas tare, și-au astupat urechile și s-au repezit, într-un gând și-un suflet, asupra lui. L-au scos afară din cetate și l-au lovit cu pietre. Martorii și-au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul. Și-l loveau cu pietre pe Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!“. Apoi s-a pus în genunchi și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le lua în seamă păcatul acesta!“. Și zicând aceasta, a murit.