Moise a fost educat în toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic în cuvinte și în fapte.
Când a împlinit patruzeci de ani, i‑a venit în gând să‑i cerceteze pe frații săi, fiii lui Israel. Și, văzând că unul era nedreptățit, i‑a luat apărarea, l‑a răzbunat pe cel asuprit și l‑a omorât pe egiptean. Credea că frații săi vor înțelege că Dumnezeu le va da izbăvirea prin mâna lui; dar ei n‑au înțeles. A doua zi, a venit la unii care se băteau și i‑a îndemnat la pace, zicând: «Oameni buni, sunteți frați: de ce vă nedreptățiți unul pe altul?» Dar cel care‑l nedreptățea pe aproapele său l‑a repezit și i‑a zis: «Cine te‑a pus pe tine stăpân și judecător peste noi? Vrei să mă omori și pe mine cum l‑ai omorât ieri pe egiptean?» La auzul acestor vorbe, Moise a fugit și a locuit ca străin în țara Madian, unde a avut doi fii.
Peste patruzeci de ani, i s‑a arătat un înger în pustiul muntelui Sinai, în flacăra de foc a unui rug . Moise, când l‑a văzut, s‑a minunat de vedenia aceasta și, pe când se apropia să vadă, s‑a auzit glasul Domnului: «Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam, [Dumnezeul] lui Isaac și [Dumnezeul] lui Iacov.» Moise s‑a cutremurat și n‑a îndrăznit să privească. Domnul i‑a zis: «Scoate‑ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt! Am văzut bine apăsarea poporului Meu în Egipt, am auzit tânguirea lor și am coborât să‑i izbăvesc. Vino acum, te trimit în Egipt!» Pe acest Moise, pe care‑l tăgăduiseră ei când au zis «Cine te‑a pus pe tine stăpân și judecător?» , pe acesta Dumnezeu l‑a trimis conducător și izbăvitor, prin îngerul care i se arătase în rug. El i‑a scos din Egipt și a făcut minuni și semne în Egipt, la Marea Roșie și în pustiu, timp de patruzeci de ani. Acest Moise le‑a zis fiilor lui Israel: «Domnul, Dumnezeul [vostru], vă va ridica dintre frații voștri un profet ca mine.» El este acela care a fost în adunarea din pustiu, cu îngerul care i‑a vorbit pe muntele Sinai și cu părinții noștri, cel care a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă. Dar părinții noștri n‑au vrut să‑i dea ascultare, ci l‑au nesocotit, și în inimile lor s‑au întors către Egipt. I‑au zis lui Aaron: «Fă‑ne niște dumnezei care să meargă înaintea noastră, căci cu acest Moise, care ne‑a scos din țara Egiptului, nu știm ce s‑a întâmplat!» Au făcut un vițel în zilele acelea, au adus jertfă idolului și s‑au bucurat de lucrul mâinilor lor. Atunci, Dumnezeu S‑a întors de la ei și i‑a lăsat să se închine oștirii cerului, după cum este scris în cartea profeților:
Mi‑ați adus voi animale înjunghiate și jertfe
timp de patruzeci de ani în pustiu, casă a lui Israel?
Ați purtat cortul lui Moloh
și steaua zeului vostru Refan,
chipurile pe care le‑ați făurit ca să vă închinați lor!
Eu însă vă voi strămuta dincolo de Babilon.
Cortul mărturiei era cu părinții noștri în pustiu, așa cum poruncise Cel ce i‑a spus lui Moise să‑l facă după modelul pe care‑l văzuse. După ce l‑au primit, părinții noștri, împreună cu Iosua, l‑au adus când au cucerit popoarele pe care Dumnezeu le‑a izgonit dinaintea părinților noștri, și așa a rămas până în zilele lui David. David a căpătat har înaintea lui Dumnezeu și a cerut să găsească un lăcaș pentru casa lui Iacov, dar Solomon I‑a zidit o Casă. Cel Preaînalt însă nu locuiește în lăcaș făcut de mâini omenești, după cum zice profetul:
Cerul este tronul Meu,
și pământul este reazem picioarelor Mele.
Ce fel de casă Îmi veți zidi, zice Domnul,
sau care va fi locul Meu de odihnă?
Oare nu mâna Mea a făcut toate acestea?
Oameni îndărătnici, care aveți inima și urechile necircumcise! Voi întotdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt! Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi! Pe care dintre profeți nu l‑au prigonit părinții voștri? I‑au omorât pe cei care anunțau venirea Celui Drept, ai cărui trădători și ucigași sunteți voi, care ați primit Legea prin mijlocirea îngerilor, și n‑ați păzit‑o!”
Când au auzit ei aceste cuvinte, clocoteau de mânie în inimile lor și scrâșneau din dinți împotriva lui. Dar Ștefan, plin de Duhul Sfânt, și‑a ațintit privirea spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu!” Dar ei au început să răcnească, și‑au astupat urechile și s‑au năpustit toți într‑un gând asupra lui. L‑au târât afară din cetate și au început să arunce cu pietre în el. Martorii și‑au pus hainele la picioarele unui tânăr numit Saul și aruncau cu pietre în Ștefan, care se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește duhul meu!” Apoi a îngenuncheat și a strigat cu glas tare: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!” Și, după ce a vorbit astfel, a adormit.
Aplicația Biblia
Aplicația Biblia pentru Copii
