Amos 2
2
Împotriva lui Moáb
1Așa vorbește Domnul:
„Pentru trei nelegiuiri ale lui Moáb,
ba pentru patru, nu voi reveni,
pentru că au ars oasele regelui
din Edóm până au devenit var#2,1 Profanarea cadavrului era considerată un lucru foarte grav, întrucât, distrus prin foc, omul nu mai putea fi înmormântat. Privarea de înmormântare era un lucru îngrozitor și se evita chiar când era vorba de dușmani (1Rg 2,31; cf. 2Rg 9,34; Qoh 6,3); pedeapsa era considerată printre cele mai teribile din partea lui Dumnezeu (2Rg 9,10; Ier 7,33; 8,2; 16,4; 22,19). În acest oracol cu privire la Moab, delictul nu se referă nici măcar indirect la Israèl sau la teritoriile sale. Așadar, comportamentul păcătos este condamnat în el însuși, și nu pentru că Israèlul este victimă. Pentru Àmos, aceeași morală se impune tuturor oamenilor..
2Voi trimite foc în Moáb
și va devasta palatele din Cheriót#2,2 Lit.: „cetățile”. În Ier 48,24.41 apare numele într-o enumerare de cetăți din Moàb. O localitate specifică nu poate fi localizată decât ipotetic (probabil Kir-Moàb din Is 15,1).;
va muri Moáb în zgomot,
în strigăt și în sunet de trâmbiță.
3Îl voi nimici pe judecător în mijlocul lor
și pe toate căpeteniile sale
le voi ucide cu el”,
spune Domnul.
Împotriva lui Iúda
4Așa vorbește Domnul:
„Pentru trei nelegiuiri ale lui Iúda,
ba chiar pentru patru, nu voi reveni,
căci au refuzat legea Domnului
și hotărârile sale nu le-au observat,
ci au rătăcit după minciunile
după care au umblat părinții lor#2,4 Iùda este lovit de aceeași condamnare ca și celelalte neamuri, însă pentru delicte de alt ordin: refuzul legii, adică ruptura alianței prin nesocotirea învățăturilor divine. Încă din epoca lui Solomòn, cultul zeilor străini a fost admis sau cel puțin tolerat. Denumirea „minciuni” se referă, în același timp, la idoli (cf. Ps 115,4-8), cât și la cultele care li se aduc..
5Voi trimite foc în Iúda
și va devora palatele din Ierusalím”.
Împotriva lui Israél
6Așa vorbește Domnul:
„Pentru trei nelegiuiri ale lui Israél,
ba pentru patru, nu voi reveni,
pentru că l-au vândut pe argint
pe cel drept
și pe cel nevoiaș
pe o pereche de sandale#2,6 Denunțarea păcatelor se referă la vinovăția care atentează la raportul corect dintre oameni: oprimarea celor neapărați și slabi din partea celor puternici. Vânzarea dezvăluie comerțul cu sclavi (cf. Am 1,6.9) exercitat în dauna israeliților, probabil căzuți în mizerie și ajunși datornici, fără posibilitate de ieșire. Obiectul acestui comerț rușinos este cel drept, echivalat cu cel nevoiaș și cu cel sărac..
7Ei calcă praful pământului
pe capul celor săraci
și înclină calea celor umili#2,7 La oprimarea economică se adaugă abuzul de putere în administrarea justiției. Încărcătura religioasă a temei face apel la loialitatea sau fidelitatea totală și reciprocă dintre Dumnezeu și cel sărac. Această nedreptate era răspândită în special în cultul canaanean și pătrunsese și în sanctuarele lui Israèl (cf. 1Rg 14,24; 15,12; 22,47; Os 4,14), ajungând chiar la templul din Ierusalím ( 2Rg 23,7). Acest fapt este agravat și mai mult de incest (cf. Lev 20,11), care profanează numele sfânt al lui Dumnezeu..
Omul și tatăl lui merg
la [aceeași] tânără
ca să profaneze numele meu cel sfânt.
8Pe haine luate ca garanție
se întind lângă toate altarele
și beau vinul celor condamnați
în casa Dumnezeului lor#2,8 Cu ocazia ospețelor sacre care urmau sacrificiilor. „Dumnezeul lor” se referă la Domnul, însă el este redus la condiția unui idol atunci când se sărbătorește cu bunurile confiscate de la cei săraci, sub aparența legalității (cf. Sir 34,20)..
9Și eu i-am nimicit înaintea lor
pe amoréi,
a căror înălțime era
ca înălțimea cedrilor
și a căror forță era ca a stejarilor;
le-am nimicit rodul lor de deasupra
și rădăcinile lor de dedesubt.
10Eu v-am scos pe voi din țara Egiptului
și v-am condus prin pustiu
timp de patruzeci de ani,
ca să luați în stăpânire țara amoréilor.
11Am făcut să se ridice profeți
dintre fiii voștri
și, dintre tinerii voștri, nazirei.
Oare nu este așa, fii ai lui Israél?#2,11 Păcatele denunțate împotriva Israèlului sunt agravate de nerecunoștință. Sunt amintite binefacerile divine în crescendo. Primul este cucerirea Canaànului, realizată de Dumnezeu în favoarea poporului său. Amoreii, înlocuiți pentru a li se da țara evreilor, sunt o populație în care se concentrează toate neamurile din Palestína. Al doilea fapt este eliberarea din Egipt și călătoria prin pustiu cu scopul de a lua ca moștenire țara amoreilor (Os 11,1-4). Al treilea fapt, cel mai important, întrucât atestă prezența continuă și vie a lui Dumnezeu în mijlocul poporului, este exprimat prin prezența profeților și a nazireilor. –
oracolul Domnului.
12Dar voi i-ați făcut pe nazirei
să bea vin,
iar profeților le-ați poruncit,
zicând: «Nu profețiți!»#2,12 A se opune aleșilor lui Dumnezeu înseamnă a i se opune lui Dumnezeu însuși (cf. Am 2,9; 7,10-17; Ier 11,21; Fap 7,51-53; 9,5)..
13Iată, vă voi apăsa așa cum apasă
un car plin cu snopi#2,13 Imaginea carului care apasă sub încărcătura excesivă exprimă, înainte de toate, limita la care a ajuns Dumnezeu sub greutatea crescândă a păcatelor poporului. Este exprimat astfel conceptul progresivității în rău (Am 1,3–2,16). Termenul „snopi” indică masa păcatelor sau poporul însuși adunat pentru judecata lui Dumnezeu și în Mih 4,12; Zah 12,6..
14Cel care aleargă repede va pierde,
cel puternic nu-și va întări puterea,
iar cel viteaz nu-și va scăpa viața#2,14 Lit.: „sufletul”..
15Cel care întinde arcul nu va rezista,
cel iute de picior nu va scăpa,
iar cel care călărește pe cal
nu-și va salva viața.
16Cel mai tare de inimă dintre viteji
va fugi gol#2,16 Am 2,14-16 descrie un câmp de luptă în momentul înfrângerii: fiecare soldat, oricare i-ar fi arma, imobilizat și paralizat la locul său. Tot la fel, în ziua judecății, Israèl va fi lăsat gol și dezarmat înaintea oamenilor și înaintea lui Dumnezeu. în ziua aceea” –
oracolul Domnului. #Is 15–16; Ier 48; Ez 25,8-11; Sof 2,8-11 #Lev 26,14-16; Is 5,24 #Os 8,14 #8,6 #Dan 4,11-12 #Dt 18,18-19 #7,10-17; Is 30,10; Mih 2,6; Fap 4,17-18 #5,19; 9,1
Selectat acum:
Amos 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Amos 2
2
Împotriva lui Moáb
1Așa vorbește Domnul:
„Pentru trei nelegiuiri ale lui Moáb,
ba pentru patru, nu voi reveni,
pentru că au ars oasele regelui
din Edóm până au devenit var#2,1 Profanarea cadavrului era considerată un lucru foarte grav, întrucât, distrus prin foc, omul nu mai putea fi înmormântat. Privarea de înmormântare era un lucru îngrozitor și se evita chiar când era vorba de dușmani (1Rg 2,31; cf. 2Rg 9,34; Qoh 6,3); pedeapsa era considerată printre cele mai teribile din partea lui Dumnezeu (2Rg 9,10; Ier 7,33; 8,2; 16,4; 22,19). În acest oracol cu privire la Moab, delictul nu se referă nici măcar indirect la Israèl sau la teritoriile sale. Așadar, comportamentul păcătos este condamnat în el însuși, și nu pentru că Israèlul este victimă. Pentru Àmos, aceeași morală se impune tuturor oamenilor..
2Voi trimite foc în Moáb
și va devasta palatele din Cheriót#2,2 Lit.: „cetățile”. În Ier 48,24.41 apare numele într-o enumerare de cetăți din Moàb. O localitate specifică nu poate fi localizată decât ipotetic (probabil Kir-Moàb din Is 15,1).;
va muri Moáb în zgomot,
în strigăt și în sunet de trâmbiță.
3Îl voi nimici pe judecător în mijlocul lor
și pe toate căpeteniile sale
le voi ucide cu el”,
spune Domnul.
Împotriva lui Iúda
4Așa vorbește Domnul:
„Pentru trei nelegiuiri ale lui Iúda,
ba chiar pentru patru, nu voi reveni,
căci au refuzat legea Domnului
și hotărârile sale nu le-au observat,
ci au rătăcit după minciunile
după care au umblat părinții lor#2,4 Iùda este lovit de aceeași condamnare ca și celelalte neamuri, însă pentru delicte de alt ordin: refuzul legii, adică ruptura alianței prin nesocotirea învățăturilor divine. Încă din epoca lui Solomòn, cultul zeilor străini a fost admis sau cel puțin tolerat. Denumirea „minciuni” se referă, în același timp, la idoli (cf. Ps 115,4-8), cât și la cultele care li se aduc..
5Voi trimite foc în Iúda
și va devora palatele din Ierusalím”.
Împotriva lui Israél
6Așa vorbește Domnul:
„Pentru trei nelegiuiri ale lui Israél,
ba pentru patru, nu voi reveni,
pentru că l-au vândut pe argint
pe cel drept
și pe cel nevoiaș
pe o pereche de sandale#2,6 Denunțarea păcatelor se referă la vinovăția care atentează la raportul corect dintre oameni: oprimarea celor neapărați și slabi din partea celor puternici. Vânzarea dezvăluie comerțul cu sclavi (cf. Am 1,6.9) exercitat în dauna israeliților, probabil căzuți în mizerie și ajunși datornici, fără posibilitate de ieșire. Obiectul acestui comerț rușinos este cel drept, echivalat cu cel nevoiaș și cu cel sărac..
7Ei calcă praful pământului
pe capul celor săraci
și înclină calea celor umili#2,7 La oprimarea economică se adaugă abuzul de putere în administrarea justiției. Încărcătura religioasă a temei face apel la loialitatea sau fidelitatea totală și reciprocă dintre Dumnezeu și cel sărac. Această nedreptate era răspândită în special în cultul canaanean și pătrunsese și în sanctuarele lui Israèl (cf. 1Rg 14,24; 15,12; 22,47; Os 4,14), ajungând chiar la templul din Ierusalím ( 2Rg 23,7). Acest fapt este agravat și mai mult de incest (cf. Lev 20,11), care profanează numele sfânt al lui Dumnezeu..
Omul și tatăl lui merg
la [aceeași] tânără
ca să profaneze numele meu cel sfânt.
8Pe haine luate ca garanție
se întind lângă toate altarele
și beau vinul celor condamnați
în casa Dumnezeului lor#2,8 Cu ocazia ospețelor sacre care urmau sacrificiilor. „Dumnezeul lor” se referă la Domnul, însă el este redus la condiția unui idol atunci când se sărbătorește cu bunurile confiscate de la cei săraci, sub aparența legalității (cf. Sir 34,20)..
9Și eu i-am nimicit înaintea lor
pe amoréi,
a căror înălțime era
ca înălțimea cedrilor
și a căror forță era ca a stejarilor;
le-am nimicit rodul lor de deasupra
și rădăcinile lor de dedesubt.
10Eu v-am scos pe voi din țara Egiptului
și v-am condus prin pustiu
timp de patruzeci de ani,
ca să luați în stăpânire țara amoréilor.
11Am făcut să se ridice profeți
dintre fiii voștri
și, dintre tinerii voștri, nazirei.
Oare nu este așa, fii ai lui Israél?#2,11 Păcatele denunțate împotriva Israèlului sunt agravate de nerecunoștință. Sunt amintite binefacerile divine în crescendo. Primul este cucerirea Canaànului, realizată de Dumnezeu în favoarea poporului său. Amoreii, înlocuiți pentru a li se da țara evreilor, sunt o populație în care se concentrează toate neamurile din Palestína. Al doilea fapt este eliberarea din Egipt și călătoria prin pustiu cu scopul de a lua ca moștenire țara amoreilor (Os 11,1-4). Al treilea fapt, cel mai important, întrucât atestă prezența continuă și vie a lui Dumnezeu în mijlocul poporului, este exprimat prin prezența profeților și a nazireilor. –
oracolul Domnului.
12Dar voi i-ați făcut pe nazirei
să bea vin,
iar profeților le-ați poruncit,
zicând: «Nu profețiți!»#2,12 A se opune aleșilor lui Dumnezeu înseamnă a i se opune lui Dumnezeu însuși (cf. Am 2,9; 7,10-17; Ier 11,21; Fap 7,51-53; 9,5)..
13Iată, vă voi apăsa așa cum apasă
un car plin cu snopi#2,13 Imaginea carului care apasă sub încărcătura excesivă exprimă, înainte de toate, limita la care a ajuns Dumnezeu sub greutatea crescândă a păcatelor poporului. Este exprimat astfel conceptul progresivității în rău (Am 1,3–2,16). Termenul „snopi” indică masa păcatelor sau poporul însuși adunat pentru judecata lui Dumnezeu și în Mih 4,12; Zah 12,6..
14Cel care aleargă repede va pierde,
cel puternic nu-și va întări puterea,
iar cel viteaz nu-și va scăpa viața#2,14 Lit.: „sufletul”..
15Cel care întinde arcul nu va rezista,
cel iute de picior nu va scăpa,
iar cel care călărește pe cal
nu-și va salva viața.
16Cel mai tare de inimă dintre viteji
va fugi gol#2,16 Am 2,14-16 descrie un câmp de luptă în momentul înfrângerii: fiecare soldat, oricare i-ar fi arma, imobilizat și paralizat la locul său. Tot la fel, în ziua judecății, Israèl va fi lăsat gol și dezarmat înaintea oamenilor și înaintea lui Dumnezeu. în ziua aceea” –
oracolul Domnului. #Is 15–16; Ier 48; Ez 25,8-11; Sof 2,8-11 #Lev 26,14-16; Is 5,24 #Os 8,14 #8,6 #Dan 4,11-12 #Dt 18,18-19 #7,10-17; Is 30,10; Mih 2,6; Fap 4,17-18 #5,19; 9,1
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași