Amos 3
3
II. AVERTISMENTE ȘI AMENINȚĂRI PENTRU ISRAÉL
Alegere și pedeapsă
1„Ascultați cuvântul acesta
pe care îl spune Domnul împotriva voastră, fii ai lui Israél,
împotriva întregii familii#3,1 Profetul pare să se adreseze celor douăsprezece triburi. Probabil este o relectură iudaică ce are drept scop, după dispariția Regatului de Nord, aplicarea cuvintelor lui Àmos la Regatul lui Iùda (cf. Am 2,4-5 etc.). pe care
am scos-o din țara Egiptului!
2Numai pe voi v-am cunoscut#3,2 Verbul „a cunoaște” exprimă relația apărută dintr-o inițiativă care duce la întâlnirea personală de comuniune și de iubire între două ființe: relația conjugală (Gen 4,1; Lc 1,34), iubirea tatălui pentru fiul său (Is 63,16) sau atașamentul unui păstor față de turma lui ( In 10,4.14). El caracterizează aici relația creată prin eliberarea din Egipt, când Domnul a ales Israèlul în mod definitiv ca să fie poporul său (cf. Am 9,7; Ex 19,5; Dt 7,7-8; Rom 8,29). Această temă nu este nouă (cf. Gen 18,19; Ex 3,7; 4,22) și va fi reluată de profeții succesivi (Is 5,1-5; 41,8-9; Ier 2,2-3; Ez 16,6; Os 11,1; 13,5). Însă, în timp ce contemporanii profetului vedeau în această relație o garanție a mântuirii, Àmos descoperă în ea fundamentul responsabilității lui Israèl în fața Dumnezeului care l-a ales și l-a eliberat (a se compara cu Mt 7,23; 25,12).
dintre toate familiile pământului;
de aceea, vă voi pedepsi
pentru toate nelegiuirile voastre.
Vocația profetică este irezistibilă#3,3 Începutul unei serii ritmate de șapte constatări (v. 3-6), luate din domenii diferite ale vieții, dar legate printr-o trăsătură comună pe care auditoriul este provocat să o descopere. Este genul sapiențial al enigmei profetice (cf. Prov 30,18-31). Toate acestea au în comun faptul că una dintre cele două situații care se manifestă conduce omul avizat la descoperirea unei alte realități, pe care nu o poate observa direct. Aplicația este dată în Am 3,8: prezența unui profet conduce la descoperirea acestui fapt important: Domnul însuși este cel care lucrează.
3Oare pot merge doi împreună
fără ca să se cunoască?
4Rage oare leul dacă nu are pradă?
Își înalță puiul de leu glasul
din vizuina lui
dacă nu a capturat [ceva]?
5Cade oare pasărea în lațul
de pe pământ
dacă nu există o capcană pentru ea?
Se ridică lațul de la pământ
dacă nu a capturat ceva?
6Dacă sună trâmbița#3,6 Alarma dată de santinele (cf. Ez 33,3-6; Os 5,8; Il 2,1). Imaginea este legată de tema invaziei prădătorilor sau a dușmanilor. Aici, sunetul trâmbiței devine simbolul intervenției directe a lui Dumnezeu ca judecător și, în special, a pedepsei pe care el o aplică (Is 18,3; Ier 4,5-6; Os 8,1), adică a zilei înspăimântătoare a lui Yhwh (cf. Am 5,18-20; Il 2,1; Sof 1,14-16). în cetate#3,6 Este, fără îndoială, pedepsirea păcatului (cf. Am 9,4.10). De aceea, venirea ei îi este atribuită lui Dumnezeu. Afirmația după care Yhwh este cel care lucrează nenorocirea este favorizată de mentalitatea din Biblie care se preocupă puțin de distincția dintre „a face” și „a permite”: tot ceea ce se întâmplă se referă direct la Dumnezeu ca la cauza universală.,
nu tremură poporul?
Dacă se întâmplă un rău în cetate,
nu lucrează Domnul?
7Domnul Dumnezeu nu face nimic
fără să le reveleze#3,7 Verbul „Gālâ” înseamnă „a dezgoli” și, deci, „a manifesta”, dar și „a dezveli”; de aici și semnificația „a deporta” prin îndepărtarea unei populații de pe un anumit teritoriu; în altă parte, este folosit întotdeauna de Àmos numai pentru a indica deportarea (Am 1,5; 5,5; 6,7; 7,11.17; cf. 1,6; 5,27). planul său
slujitorilor săi, profeților#3,7 Profeții sunt numiți slujitorii lui Dumnezeu și în 2Rg 9,7; Ier 7,25; Dan 9,6.10; Zah 1,6 etc. Tema este luată în Noul Testament, în parabolele din Mt 21,33-34; 22,1-14 și par. (cf. Ap 10,7)..
8Leul rage; cine nu se va teme?
Domnul Dumnezeu vorbește;
cine nu va profeți?
Samaría cea coruptă va pieri
9Faceți să se audă
deasupra palatelor din Așdód#3,9 LXX are: „Asur”.
și deasupra palatelor
din țara Egiptului#3,9 Cei doi mari vecini și dușmani ai Israèlului sunt invitați să dea mărturie despre dezordinile sale, la fel ca și cerul și pământul în Is 1,2; cf. Is 30,19.!
Spuneți: „Adunați-vă pe munții
din Samaría#3,9 Este numele cetății construite de regele Omri în 870 î.C. pe o colină la 10 km nord-vest de Sihem pentru a fi capitala Regatului de Nord (cf. 1Rg 16,24). După cucerirea cetății, în 721 î.C., numele a fost extins de învingătorii asirieni la întreaga regiune deluroasă din centrul țării, devenită provincie a Samaríei. De aici pluralul „munții”. În acest sens, numele s-a păstrat în In 4,4 și Fap 1,8.
și vedeți panică mare în mijlocul ei
și oprimări în interiorul său”.
10Nu știu să facă ceea ce este drept#3,10 Adică au pierdut simțul liniei morale.;
adună violență, jaf#3,10 Doi termeni asociați deseori (Ier 6,7; 20,8; 48,3; Ez 45,9; Hab 1,3). Este o ironie: în timp ce locuitorii cetății cred că acumulează bogății sigure, în ochii lui Dumnezeu ei adună fapte de nedreptate. Acest lucru îi va duce la pierzare. este în palatele lor.
11De aceea,
așa zice Domnul Dumnezeu:
„Cel care oprimă este în jurul țării;
va face să se coboare de la tine forța
și vor fi prădate palatele tale”.
12Așa spune Domnul:
„După cum păstorul salvează
din gura leului două picioare
sau o bucată de ureche#3,12 Lumea păstoritului, binecunoscută de Àmos (cf. Am 1,1; 7,14-15), îi oferă autorului cărții posibilitatea prezentării următoarei teme: un păstor angajat la turma altuia pentru a-și demonstra nevinovăția în fața proprietarului în cazul dispariției unei oi aduce resturile de la animalul de pradă ca argument (Gen 31,39; 37,31-35; Ex 22,9-12).,
așa se vor salva fiii lui Israél
care locuiesc în Samaría,
pe o parte din pat
și pe o stofă#3,12 Lit.: „demešeq”, termen enigmatic, ales probabil intenționat pentru a arăta confortul luxos. Unii văd în aceasta o țesătură specială făcută la Damàsc, alții, partea din pat cea mai confortabilă. de pe divan.
Împotriva cetății Bétel și a caselor luxoase
13Ascultați și dați mărturie
în casa lui Iacób
– oracolul Domnului
Dumnezeu, Dumnezeul Sabaót#3,13 Folosirea numelui mare și complet al lui Dumnezeu dă oracolului profetic o greutate excepțională, întrucât în această formă se găsește numai aici în întregul Vechi Testament. –
14că în ziua în care voi pedepsi
nelegiuirile lui Israél,
voi pedepsi altarele din Bétel#3,14 Acolo, Iacòb a ridicat o stelă în amintirea viziunii scării (Gen 28,19). De aceea, Bètel înseamnă „Casa lui Dumnezeu”. Ieroboàm a stabilit aici un sanctuar și un cult nou pentru a se opune privilegiilor Ierusalímului (cf. 1Rg 12,26-33).,
vor fi frânte coarnele#3,14 Sunt colțurile înălțate ale altarului (cf. Ex 27,1-2; Ez 43,15), considerate partea cea mai sacră a acestuia (Lev 4,30; 16,18). Aici era asigurat dreptul de azil pentru crimele involuntare. Pentru a scăpa de pedeapsă, criminalul se refugia în sanctuar sau se așeza sub protecția divină atingând coarnele altarului (1Rg 1,50; 2,28). altarului
și vor cădea la pământ.
15Voi lovi casa de iarnă și casa de vară;
va pieri casa de fildeș#3,15 Case luxoase, ale căror ziduri erau ornate cu plachete de fildeș, așa cum era palatul construit de Ahàb (1Rg 22,39; cf. și paturile de fildeș în Am 6,4).
și vor dispărea case multe”
– oracolul Domnului. #Ex 19,5-6; Dt 7,6 #Lc 12,47-48; Mt 11,20-24 #4,13 #Ier 20,9; 1Cor 9,16 #Mih 6,2 #Is 5,8-10; Mt 23,25 #Nah 3,11 #Gen 31,39 #1Rg 13,1-5 #5,11; 6,11
Selectat acum:
Amos 3: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Amos 3
3
II. AVERTISMENTE ȘI AMENINȚĂRI PENTRU ISRAÉL
Alegere și pedeapsă
1„Ascultați cuvântul acesta
pe care îl spune Domnul împotriva voastră, fii ai lui Israél,
împotriva întregii familii#3,1 Profetul pare să se adreseze celor douăsprezece triburi. Probabil este o relectură iudaică ce are drept scop, după dispariția Regatului de Nord, aplicarea cuvintelor lui Àmos la Regatul lui Iùda (cf. Am 2,4-5 etc.). pe care
am scos-o din țara Egiptului!
2Numai pe voi v-am cunoscut#3,2 Verbul „a cunoaște” exprimă relația apărută dintr-o inițiativă care duce la întâlnirea personală de comuniune și de iubire între două ființe: relația conjugală (Gen 4,1; Lc 1,34), iubirea tatălui pentru fiul său (Is 63,16) sau atașamentul unui păstor față de turma lui ( In 10,4.14). El caracterizează aici relația creată prin eliberarea din Egipt, când Domnul a ales Israèlul în mod definitiv ca să fie poporul său (cf. Am 9,7; Ex 19,5; Dt 7,7-8; Rom 8,29). Această temă nu este nouă (cf. Gen 18,19; Ex 3,7; 4,22) și va fi reluată de profeții succesivi (Is 5,1-5; 41,8-9; Ier 2,2-3; Ez 16,6; Os 11,1; 13,5). Însă, în timp ce contemporanii profetului vedeau în această relație o garanție a mântuirii, Àmos descoperă în ea fundamentul responsabilității lui Israèl în fața Dumnezeului care l-a ales și l-a eliberat (a se compara cu Mt 7,23; 25,12).
dintre toate familiile pământului;
de aceea, vă voi pedepsi
pentru toate nelegiuirile voastre.
Vocația profetică este irezistibilă#3,3 Începutul unei serii ritmate de șapte constatări (v. 3-6), luate din domenii diferite ale vieții, dar legate printr-o trăsătură comună pe care auditoriul este provocat să o descopere. Este genul sapiențial al enigmei profetice (cf. Prov 30,18-31). Toate acestea au în comun faptul că una dintre cele două situații care se manifestă conduce omul avizat la descoperirea unei alte realități, pe care nu o poate observa direct. Aplicația este dată în Am 3,8: prezența unui profet conduce la descoperirea acestui fapt important: Domnul însuși este cel care lucrează.
3Oare pot merge doi împreună
fără ca să se cunoască?
4Rage oare leul dacă nu are pradă?
Își înalță puiul de leu glasul
din vizuina lui
dacă nu a capturat [ceva]?
5Cade oare pasărea în lațul
de pe pământ
dacă nu există o capcană pentru ea?
Se ridică lațul de la pământ
dacă nu a capturat ceva?
6Dacă sună trâmbița#3,6 Alarma dată de santinele (cf. Ez 33,3-6; Os 5,8; Il 2,1). Imaginea este legată de tema invaziei prădătorilor sau a dușmanilor. Aici, sunetul trâmbiței devine simbolul intervenției directe a lui Dumnezeu ca judecător și, în special, a pedepsei pe care el o aplică (Is 18,3; Ier 4,5-6; Os 8,1), adică a zilei înspăimântătoare a lui Yhwh (cf. Am 5,18-20; Il 2,1; Sof 1,14-16). în cetate#3,6 Este, fără îndoială, pedepsirea păcatului (cf. Am 9,4.10). De aceea, venirea ei îi este atribuită lui Dumnezeu. Afirmația după care Yhwh este cel care lucrează nenorocirea este favorizată de mentalitatea din Biblie care se preocupă puțin de distincția dintre „a face” și „a permite”: tot ceea ce se întâmplă se referă direct la Dumnezeu ca la cauza universală.,
nu tremură poporul?
Dacă se întâmplă un rău în cetate,
nu lucrează Domnul?
7Domnul Dumnezeu nu face nimic
fără să le reveleze#3,7 Verbul „Gālâ” înseamnă „a dezgoli” și, deci, „a manifesta”, dar și „a dezveli”; de aici și semnificația „a deporta” prin îndepărtarea unei populații de pe un anumit teritoriu; în altă parte, este folosit întotdeauna de Àmos numai pentru a indica deportarea (Am 1,5; 5,5; 6,7; 7,11.17; cf. 1,6; 5,27). planul său
slujitorilor săi, profeților#3,7 Profeții sunt numiți slujitorii lui Dumnezeu și în 2Rg 9,7; Ier 7,25; Dan 9,6.10; Zah 1,6 etc. Tema este luată în Noul Testament, în parabolele din Mt 21,33-34; 22,1-14 și par. (cf. Ap 10,7)..
8Leul rage; cine nu se va teme?
Domnul Dumnezeu vorbește;
cine nu va profeți?
Samaría cea coruptă va pieri
9Faceți să se audă
deasupra palatelor din Așdód#3,9 LXX are: „Asur”.
și deasupra palatelor
din țara Egiptului#3,9 Cei doi mari vecini și dușmani ai Israèlului sunt invitați să dea mărturie despre dezordinile sale, la fel ca și cerul și pământul în Is 1,2; cf. Is 30,19.!
Spuneți: „Adunați-vă pe munții
din Samaría#3,9 Este numele cetății construite de regele Omri în 870 î.C. pe o colină la 10 km nord-vest de Sihem pentru a fi capitala Regatului de Nord (cf. 1Rg 16,24). După cucerirea cetății, în 721 î.C., numele a fost extins de învingătorii asirieni la întreaga regiune deluroasă din centrul țării, devenită provincie a Samaríei. De aici pluralul „munții”. În acest sens, numele s-a păstrat în In 4,4 și Fap 1,8.
și vedeți panică mare în mijlocul ei
și oprimări în interiorul său”.
10Nu știu să facă ceea ce este drept#3,10 Adică au pierdut simțul liniei morale.;
adună violență, jaf#3,10 Doi termeni asociați deseori (Ier 6,7; 20,8; 48,3; Ez 45,9; Hab 1,3). Este o ironie: în timp ce locuitorii cetății cred că acumulează bogății sigure, în ochii lui Dumnezeu ei adună fapte de nedreptate. Acest lucru îi va duce la pierzare. este în palatele lor.
11De aceea,
așa zice Domnul Dumnezeu:
„Cel care oprimă este în jurul țării;
va face să se coboare de la tine forța
și vor fi prădate palatele tale”.
12Așa spune Domnul:
„După cum păstorul salvează
din gura leului două picioare
sau o bucată de ureche#3,12 Lumea păstoritului, binecunoscută de Àmos (cf. Am 1,1; 7,14-15), îi oferă autorului cărții posibilitatea prezentării următoarei teme: un păstor angajat la turma altuia pentru a-și demonstra nevinovăția în fața proprietarului în cazul dispariției unei oi aduce resturile de la animalul de pradă ca argument (Gen 31,39; 37,31-35; Ex 22,9-12).,
așa se vor salva fiii lui Israél
care locuiesc în Samaría,
pe o parte din pat
și pe o stofă#3,12 Lit.: „demešeq”, termen enigmatic, ales probabil intenționat pentru a arăta confortul luxos. Unii văd în aceasta o țesătură specială făcută la Damàsc, alții, partea din pat cea mai confortabilă. de pe divan.
Împotriva cetății Bétel și a caselor luxoase
13Ascultați și dați mărturie
în casa lui Iacób
– oracolul Domnului
Dumnezeu, Dumnezeul Sabaót#3,13 Folosirea numelui mare și complet al lui Dumnezeu dă oracolului profetic o greutate excepțională, întrucât în această formă se găsește numai aici în întregul Vechi Testament. –
14că în ziua în care voi pedepsi
nelegiuirile lui Israél,
voi pedepsi altarele din Bétel#3,14 Acolo, Iacòb a ridicat o stelă în amintirea viziunii scării (Gen 28,19). De aceea, Bètel înseamnă „Casa lui Dumnezeu”. Ieroboàm a stabilit aici un sanctuar și un cult nou pentru a se opune privilegiilor Ierusalímului (cf. 1Rg 12,26-33).,
vor fi frânte coarnele#3,14 Sunt colțurile înălțate ale altarului (cf. Ex 27,1-2; Ez 43,15), considerate partea cea mai sacră a acestuia (Lev 4,30; 16,18). Aici era asigurat dreptul de azil pentru crimele involuntare. Pentru a scăpa de pedeapsă, criminalul se refugia în sanctuar sau se așeza sub protecția divină atingând coarnele altarului (1Rg 1,50; 2,28). altarului
și vor cădea la pământ.
15Voi lovi casa de iarnă și casa de vară;
va pieri casa de fildeș#3,15 Case luxoase, ale căror ziduri erau ornate cu plachete de fildeș, așa cum era palatul construit de Ahàb (1Rg 22,39; cf. și paturile de fildeș în Am 6,4).
și vor dispărea case multe”
– oracolul Domnului. #Ex 19,5-6; Dt 7,6 #Lc 12,47-48; Mt 11,20-24 #4,13 #Ier 20,9; 1Cor 9,16 #Mih 6,2 #Is 5,8-10; Mt 23,25 #Nah 3,11 #Gen 31,39 #1Rg 13,1-5 #5,11; 6,11
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași