Amos 5
5
Lamentațiune cu privire la Israél#5,0 Profetul vestește ruinarea Israèlului, intonând subiectul unei lamentații funebre în maniera bocitoarelor (cf. Am 5,16-17; cf. 2Sam 1,20-27; Lam). În contextul veseliei și al prosperității regatului, această lamentație profetică este o ironie usturătoare.
1Ascultați cuvântul acesta pe care îl înalț asupra voastră:
e o lamentațiune, casă a lui Israél!
2A căzut și nu se va mai ridica
fecioara lui Israél#5,2 Poporul este personificat (cf. Is 1,8; 10,32; 23,12; 37,22; Ier 18,13; 31,4.21; Lam 1,15; 2,13). Menționarea termenului „fecioară” adaugă gravitate tristeții lamentațiunii.;
a fost părăsită la pământ
și nu este cine să o ridice#5,2 Asemenea unei regine obligate să se umilească în pulberea pământului, în același loc în care era obișnuită să poruncească (cf. Lam 1,1)..
3Căci așa spune Domnul Dumnezeu:
cetatea care ieșea cu o mie
va rămâne cu o sută,
cea care ieșea cu o sută va rămâne
cu zece#5,3 Într-o manieră negativă, este admisă supraviețuirea unui rest (cf. Am 5,15; 3,12; 9,8). pentru casa lui Israél.
Fără convertire, nu este mântuire
4Căci așa spune Domnul către casa lui Israél:
„Căutați-mă și veți trăi!”#5,4 Cele două verbe sunt strâns legate: al doilea arată consecința primului. „Veți trăi” înseamnă „veți primi de la mine viața și fericirea” (cf. Dt 30,15-16). Această formulă scurtă este dezvoltată mai apoi în trei direcții: în Am 5,5, Domnul trebuie căutat pretutindeni; în v. 6, căutarea Domnului este pentru Israèl singura posibilitate de a trăi; în v. 14-15, ascultarea de voința lui Dumnezeu așa cum s-a revelat în Legea Alianței..
5Nu căutați Bételul, nu mergeți la Ghilgál
și nu treceți pe la Béer-Șéba!#5,5 Este o referință clară la pelerinaje. Împreună cu Bètel și Ghilgàl, este amintită și Bèer-Șèba ca loc de cult din timpul patriarhilor (cf. Gen 21,33; 26,23-25). Există un joc de cuvinte între numele „Ghilgal” și definirea sorții care îl așteaptă pe Israèl; și, tot la fel, între „Bètel” („casa lui Dumnezeu”) și faptul că nu va mai exista.
Căci Ghilgál va fi dus în captivitate
și Bétel nu va mai exista#5,5 Lit.: „va deveni nimic”..
6Căutați-l pe Domnul și veți trăi,
ca să nu pătrundă ca un foc
în casa lui Iosíf să o devoreze
și să nu fie nimeni în Bétel
ca să-l stingă!
7Ei schimbă în venin judecata
și dreptatea o fac să stea la pământ.
Doxologie
8El, care a făcut Pleiadele și Orionul#5,8 Adică Dumnezeu este creatorul stelelor. Identificarea celor două constelații (cf. Is 13,10; Iob 9,9; 38,31) este tradițională, dar numai în sens general sigură, întrucât cele două nume se referă cu siguranță la constelații.,
care schimbă umbra morții în zori#5,8 Este indicată stăpânirea lui Dumnezeu asupra timpului, asupra istoriei și asupra sorții oamenilor.;
el, care cheamă apele mării
și le revarsă pe fața pământului#5,8 Aici este indicată puterea lui Dumnezeu asupra forțelor primordiale ale cosmosului, cărora le dă nume. Între diferitele interpretări posibile ale revărsării apelor mării pe pământ, cea mai potrivită textului este cea care vede aici vestirea unei nenorociri, probabil sub influența amintirii potopului (cf. Ps 18,17; 32,6; 69,2.3.16; Iob 27,20).,
Domnul este numele lui.
9El declanșează devastarea
asupra a ceea ce este puternic
și face să vină devastarea
asupra fortăreței#5,9 Versetul este foarte greu de înțeles. Probabil este vorba de o pedeapsă divină împotriva celor care se cred puternici..
Amenințări
10Ei îl urăsc pe cel care ia hotărâri la poartă#5,10 Loc public unde se întrunea tribunalul local (cf. Am 5,12.15; Rut 4,1; Is 29,21). Judecătorii îi îndepărtează pe martorii adevărați și nu vor să ia în considerație dreptatea.
și-l disprețuiesc
pe cel care vorbește sincer.
11De aceea, întrucât îl călcați în picioare
pe cel sărac
și luați taxa pe grâu de la el,
voi, care construiți case din pietre cadrate,
nu veți locui în ele;
voi, care plantați vii plăcute,
nu veți bea vinul lor#5,11 Este prezentată condamnarea luxului (cf. Am 3,15; Is 9,9) ca expresie a orgoliului și este prevăzută distrugerea tuturor bunurilor și, probabil, o moarte prematură (cf. Dt 28,38-40; Is 62,8-9; Mih 6,15)..
12Căci eu știu că multe
sunt nelegiuirile voastre
și nenumărate sunt păcatele voastre:
îl asupriți pe cel drept,
luați mită și ei îi resping
pe cei nevoiași la poartă#5,12 Versetul se referă la administrarea deficitară a dreptății de către judecătorii nedrepți, care sunt dispuși să se lase corupți (cf. Ex 21,30; Num 35,31.32; Is 43,3; Ps 49,8; Iob 33,24; Prov 13,8; 21,18)..
13De aceea, în acest timp,
cel prudent tace,
căci este un timp rău#5,13 Este o sentință sapiențială care exprimă o reflecție personală a profetului: timpul este atât de nesigur, încât ar fi mai înțelept ca Israèl să fie abandonat pierzării..
Îndemnuri
14Căutați binele, și nu răul, ca să trăiți!
Astfel, Domnul Dumnezeul Sabaót
va fi cu voi, după cum spuneți.
15Urâți răul și iubiți binele,
stabiliți la poartă judecata!
Poate Domnul Dumnezeul Sabaót”
se va îndura de restul lui Iosíf#5,15 Când se părea că totul este pierdut pentru Israèlul vinovat și nepocăit (Am 3,12), apare pentru prima dată revelarea neașteptată prin profet: speranța, mai apoi certitudinea (cf. Am 9,8), că un rest va fi mântuit. Aceasă speranță și această certitudine date celui care se convertește se sprijină numai pe libertatea harului lui Dumnezeu..
Iminența pedepsei
16De aceea, așa vorbește Domnul
Dumnezeul Sabaót, Domnul:
„În toate piețele va fi geamăt
și pe toate străzile vor spune: «Vai! Vai!».
Îl vor chema pe agricultor la jale,
la geamăt, pe cei care cunosc bocetul#5,16 Doliul va fi atât de extins, încât bocitoarele de profesie nu vor fi suficiente. Se va apela la ajutorul agricultorilor și chiar viile, caracterizate prin bucuria culesului, vor face loc strigătelor funebre (cf. Am 9,10; Ier 16,20)..
17În toate viile va fi geamăt,
căci voi trece prin mijlocul tău”
– spune Domnul.
Ziua Domnului
18„Vai de cei care doresc Ziua Domnului!
Ce va fi pentru voi ziua Domnului?
Va fi întuneric, și nu lumină#5,18 Àmos combate iluziile contemporanilor săi cu privire la venirea unei Zile a Domnului. Această speranță este hrănită, probabil, de amintirea anumitor zile speciale din istoria lui Israèl, în care Domnul și-a arătat puterea eliberând poporul de dușmanii săi: „ziua de la Madiàn” (Ios 7,8), reluată de Is 9,3; 10,26; „ziua lui Izreel” (Os 2,2) și, mai ales, ziua renumită a victoriei de la Gabaon (Ios 10,12-14). În felul acesta, se aștepta o nouă „zi”. Àmos nu pune la îndoială venirea acestei zile: el însuși o menționează deseori: Am 2,16; 3,14; 4,2; 8,9.11.13; 9,11.13. Însă anunță că în loc de a aduce pentru Israèl lumină și mântuire, această zi îi va aduce întunericul judecății. În locul unei zile de victorie, va fi o zi de înfrângere, căci Dumnezeu îl va trata pe poporul său infidel ca pe unul dintre dușmanii săi și va arăta astfel că restul Domnului este format din cei pe care el îi alege (cf. Am 3,2). Judecata nu va fi totuși ultimul cuvânt al lui Dumnezeu: manifestarea lui personală va culmina în îndurare și în mântuire (cf. Am 5,15; 9,11.13)..
19Ca și cum ar fugi un om dinaintea
leului și întâlnește un urs.
Ar veni acasă
și și-ar sprijini mâna de perete
și-l mușcă sarpele.
20Oare nu va fi ziua Domnului întuneric,
iar nu lumină?
Negură, iar nu strălucire pentru ea?
Împotriva cultului exterior#5,21 Deseori, profeții s-au ridicat împotriva ipocriziei religioase: se crede a fi în regulă cu Dumnezeu doar pentru că s-au împlinit anumite rituri cultuale (sacrificii, posturi etc.), disprețuind însă preceptele cele mai elementare de dreptate socială și de iubire a aproapelui (cf. 1Sam 15,22; Is 1,10-16; 29,13-14; 58,1-8; Ier 6,20; Os 6,6; Mih 6,5-8; Il 2,13; Zah 7,4-6; Ps 40,7-9; 50,5-15; 51,18-19). Psalmiștii, punând accentul pe sentimentele interioare care trebuie să inspire sacrificiul (ascultarea, recunoștința, căința), și cronistul, insistând pe rolul cântării liturgice, expresie a dispoziției sufletului în cultul sacrificial, vor reacționa și împotriva formalismului cultual (cf. Mt 7,21; Lc 11,41-42; In 4,21-24).
21Eu urăsc, resping sărbătorilor voastre;
nu-mi este bine în adunările voastre.
22Chiar dacă mi-ați aduce arderi de tot
și ofrande ale voastre,
nu-mi vor plăcea.
La jertfele de împăcare
și la vițeii grași nu mă voi uita.
23Îndepărtează de la mine
zgomotul cântecelor tale;
cântecul alăutelor tale
nu-l voi asculta!
24Dar să curgă judecata ca apa
și dreptatea, ca un râu veșnic!
25Oare jertfe și ofrande
mi-ați adus în pustiu
în cei patruzeci de ani#5,25 La fel ca Os 2,16-17; 9,10 și Ier 2,2-3, Àmos vede în timpul din pustiu epoca ideală a relațiilor Domnului cu poporul său. Condițiile de viață nomadă și legislația rudimentară lăsau pentru cult o importanță minimală (cf. Ier 7,22).,
casă a lui Israél?
26I-ați ridicat pe Sicút, regele vostru,
pe Chiún#5,26 Locuitorii din Regatul lui Israèl vor duce cu ei în exil imaginile zeilor falși pe care i-au venerat asemenea păgânilor (cf. Is 46,1; Ier 48,7; 49,3). Sicùt și Chiùn par să fie zeități babiloniene. Întrucât cultul lor nu este atestat în Israèl în sec. VIII î.C. și pentru că Àmos nu-i acuză niciodată pe ascultătorii săi de idolatrie, probabil acest text este un adaos care identifică în mod sarcastic cultul israeliților, contemporani ai săi, cu cel al populațiilor păgâne instaurate în locul lor în Samaría după 721 î.C. (cf. 2Rg 17,29-31)., idolul vostru,
steaua zeilor voștri
pe care i-ați făcut pentru voi.
27Vă voi deporta dincolo de Damásc#5,27 Adică în Asiria.”,
zice Domnul, al cărui nume este
Dumnezeul Sabaót. #5,16-17; 8,13-14; Ez 19,1; Lam 1,1 #8,14; 9,11 #Gen 18,23-32; Dt 28,62 #5,15; 6,9; 9,8 #2Cr 15,2-5; Os 10,12; Ps 69,33; Mt 19,16-17 #7,4 #Is 1,31 #6,12; Is 5,20; Lam 3,15; Ap 8,11 #4,13; Iob 38,31 #9,6; Ps 104,13 #7,10 #3,15; Dt 28,30-33 #Mih 6,15; Sof 1,13 #2,6-7 #Lc 23,9 #Mih 2,3 #Ier 7,4; Mih 3,11 #Dt 30,19-20 #3,12; 9,8; Dt 32,36 #5,1; Is 15,3; Ier 9,16-17 #Ex 12,12; Is 5,5-7 #Il 2,1-2; Mc 13,19-21 #Os 13,7-8; Is 24,18; Ier 48,44 #Mt 27,45 #4,4-5; 5,5; Is 1,11-17; Ier 6,20; Ps 50,8-9 #Mt 5,23-24 #Fap 7,42,-43 #4,13
Selectat acum:
Amos 5: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Amos 5
5
Lamentațiune cu privire la Israél#5,0 Profetul vestește ruinarea Israèlului, intonând subiectul unei lamentații funebre în maniera bocitoarelor (cf. Am 5,16-17; cf. 2Sam 1,20-27; Lam). În contextul veseliei și al prosperității regatului, această lamentație profetică este o ironie usturătoare.
1Ascultați cuvântul acesta pe care îl înalț asupra voastră:
e o lamentațiune, casă a lui Israél!
2A căzut și nu se va mai ridica
fecioara lui Israél#5,2 Poporul este personificat (cf. Is 1,8; 10,32; 23,12; 37,22; Ier 18,13; 31,4.21; Lam 1,15; 2,13). Menționarea termenului „fecioară” adaugă gravitate tristeții lamentațiunii.;
a fost părăsită la pământ
și nu este cine să o ridice#5,2 Asemenea unei regine obligate să se umilească în pulberea pământului, în același loc în care era obișnuită să poruncească (cf. Lam 1,1)..
3Căci așa spune Domnul Dumnezeu:
cetatea care ieșea cu o mie
va rămâne cu o sută,
cea care ieșea cu o sută va rămâne
cu zece#5,3 Într-o manieră negativă, este admisă supraviețuirea unui rest (cf. Am 5,15; 3,12; 9,8). pentru casa lui Israél.
Fără convertire, nu este mântuire
4Căci așa spune Domnul către casa lui Israél:
„Căutați-mă și veți trăi!”#5,4 Cele două verbe sunt strâns legate: al doilea arată consecința primului. „Veți trăi” înseamnă „veți primi de la mine viața și fericirea” (cf. Dt 30,15-16). Această formulă scurtă este dezvoltată mai apoi în trei direcții: în Am 5,5, Domnul trebuie căutat pretutindeni; în v. 6, căutarea Domnului este pentru Israèl singura posibilitate de a trăi; în v. 14-15, ascultarea de voința lui Dumnezeu așa cum s-a revelat în Legea Alianței..
5Nu căutați Bételul, nu mergeți la Ghilgál
și nu treceți pe la Béer-Șéba!#5,5 Este o referință clară la pelerinaje. Împreună cu Bètel și Ghilgàl, este amintită și Bèer-Șèba ca loc de cult din timpul patriarhilor (cf. Gen 21,33; 26,23-25). Există un joc de cuvinte între numele „Ghilgal” și definirea sorții care îl așteaptă pe Israèl; și, tot la fel, între „Bètel” („casa lui Dumnezeu”) și faptul că nu va mai exista.
Căci Ghilgál va fi dus în captivitate
și Bétel nu va mai exista#5,5 Lit.: „va deveni nimic”..
6Căutați-l pe Domnul și veți trăi,
ca să nu pătrundă ca un foc
în casa lui Iosíf să o devoreze
și să nu fie nimeni în Bétel
ca să-l stingă!
7Ei schimbă în venin judecata
și dreptatea o fac să stea la pământ.
Doxologie
8El, care a făcut Pleiadele și Orionul#5,8 Adică Dumnezeu este creatorul stelelor. Identificarea celor două constelații (cf. Is 13,10; Iob 9,9; 38,31) este tradițională, dar numai în sens general sigură, întrucât cele două nume se referă cu siguranță la constelații.,
care schimbă umbra morții în zori#5,8 Este indicată stăpânirea lui Dumnezeu asupra timpului, asupra istoriei și asupra sorții oamenilor.;
el, care cheamă apele mării
și le revarsă pe fața pământului#5,8 Aici este indicată puterea lui Dumnezeu asupra forțelor primordiale ale cosmosului, cărora le dă nume. Între diferitele interpretări posibile ale revărsării apelor mării pe pământ, cea mai potrivită textului este cea care vede aici vestirea unei nenorociri, probabil sub influența amintirii potopului (cf. Ps 18,17; 32,6; 69,2.3.16; Iob 27,20).,
Domnul este numele lui.
9El declanșează devastarea
asupra a ceea ce este puternic
și face să vină devastarea
asupra fortăreței#5,9 Versetul este foarte greu de înțeles. Probabil este vorba de o pedeapsă divină împotriva celor care se cred puternici..
Amenințări
10Ei îl urăsc pe cel care ia hotărâri la poartă#5,10 Loc public unde se întrunea tribunalul local (cf. Am 5,12.15; Rut 4,1; Is 29,21). Judecătorii îi îndepărtează pe martorii adevărați și nu vor să ia în considerație dreptatea.
și-l disprețuiesc
pe cel care vorbește sincer.
11De aceea, întrucât îl călcați în picioare
pe cel sărac
și luați taxa pe grâu de la el,
voi, care construiți case din pietre cadrate,
nu veți locui în ele;
voi, care plantați vii plăcute,
nu veți bea vinul lor#5,11 Este prezentată condamnarea luxului (cf. Am 3,15; Is 9,9) ca expresie a orgoliului și este prevăzută distrugerea tuturor bunurilor și, probabil, o moarte prematură (cf. Dt 28,38-40; Is 62,8-9; Mih 6,15)..
12Căci eu știu că multe
sunt nelegiuirile voastre
și nenumărate sunt păcatele voastre:
îl asupriți pe cel drept,
luați mită și ei îi resping
pe cei nevoiași la poartă#5,12 Versetul se referă la administrarea deficitară a dreptății de către judecătorii nedrepți, care sunt dispuși să se lase corupți (cf. Ex 21,30; Num 35,31.32; Is 43,3; Ps 49,8; Iob 33,24; Prov 13,8; 21,18)..
13De aceea, în acest timp,
cel prudent tace,
căci este un timp rău#5,13 Este o sentință sapiențială care exprimă o reflecție personală a profetului: timpul este atât de nesigur, încât ar fi mai înțelept ca Israèl să fie abandonat pierzării..
Îndemnuri
14Căutați binele, și nu răul, ca să trăiți!
Astfel, Domnul Dumnezeul Sabaót
va fi cu voi, după cum spuneți.
15Urâți răul și iubiți binele,
stabiliți la poartă judecata!
Poate Domnul Dumnezeul Sabaót”
se va îndura de restul lui Iosíf#5,15 Când se părea că totul este pierdut pentru Israèlul vinovat și nepocăit (Am 3,12), apare pentru prima dată revelarea neașteptată prin profet: speranța, mai apoi certitudinea (cf. Am 9,8), că un rest va fi mântuit. Aceasă speranță și această certitudine date celui care se convertește se sprijină numai pe libertatea harului lui Dumnezeu..
Iminența pedepsei
16De aceea, așa vorbește Domnul
Dumnezeul Sabaót, Domnul:
„În toate piețele va fi geamăt
și pe toate străzile vor spune: «Vai! Vai!».
Îl vor chema pe agricultor la jale,
la geamăt, pe cei care cunosc bocetul#5,16 Doliul va fi atât de extins, încât bocitoarele de profesie nu vor fi suficiente. Se va apela la ajutorul agricultorilor și chiar viile, caracterizate prin bucuria culesului, vor face loc strigătelor funebre (cf. Am 9,10; Ier 16,20)..
17În toate viile va fi geamăt,
căci voi trece prin mijlocul tău”
– spune Domnul.
Ziua Domnului
18„Vai de cei care doresc Ziua Domnului!
Ce va fi pentru voi ziua Domnului?
Va fi întuneric, și nu lumină#5,18 Àmos combate iluziile contemporanilor săi cu privire la venirea unei Zile a Domnului. Această speranță este hrănită, probabil, de amintirea anumitor zile speciale din istoria lui Israèl, în care Domnul și-a arătat puterea eliberând poporul de dușmanii săi: „ziua de la Madiàn” (Ios 7,8), reluată de Is 9,3; 10,26; „ziua lui Izreel” (Os 2,2) și, mai ales, ziua renumită a victoriei de la Gabaon (Ios 10,12-14). În felul acesta, se aștepta o nouă „zi”. Àmos nu pune la îndoială venirea acestei zile: el însuși o menționează deseori: Am 2,16; 3,14; 4,2; 8,9.11.13; 9,11.13. Însă anunță că în loc de a aduce pentru Israèl lumină și mântuire, această zi îi va aduce întunericul judecății. În locul unei zile de victorie, va fi o zi de înfrângere, căci Dumnezeu îl va trata pe poporul său infidel ca pe unul dintre dușmanii săi și va arăta astfel că restul Domnului este format din cei pe care el îi alege (cf. Am 3,2). Judecata nu va fi totuși ultimul cuvânt al lui Dumnezeu: manifestarea lui personală va culmina în îndurare și în mântuire (cf. Am 5,15; 9,11.13)..
19Ca și cum ar fugi un om dinaintea
leului și întâlnește un urs.
Ar veni acasă
și și-ar sprijini mâna de perete
și-l mușcă sarpele.
20Oare nu va fi ziua Domnului întuneric,
iar nu lumină?
Negură, iar nu strălucire pentru ea?
Împotriva cultului exterior#5,21 Deseori, profeții s-au ridicat împotriva ipocriziei religioase: se crede a fi în regulă cu Dumnezeu doar pentru că s-au împlinit anumite rituri cultuale (sacrificii, posturi etc.), disprețuind însă preceptele cele mai elementare de dreptate socială și de iubire a aproapelui (cf. 1Sam 15,22; Is 1,10-16; 29,13-14; 58,1-8; Ier 6,20; Os 6,6; Mih 6,5-8; Il 2,13; Zah 7,4-6; Ps 40,7-9; 50,5-15; 51,18-19). Psalmiștii, punând accentul pe sentimentele interioare care trebuie să inspire sacrificiul (ascultarea, recunoștința, căința), și cronistul, insistând pe rolul cântării liturgice, expresie a dispoziției sufletului în cultul sacrificial, vor reacționa și împotriva formalismului cultual (cf. Mt 7,21; Lc 11,41-42; In 4,21-24).
21Eu urăsc, resping sărbătorilor voastre;
nu-mi este bine în adunările voastre.
22Chiar dacă mi-ați aduce arderi de tot
și ofrande ale voastre,
nu-mi vor plăcea.
La jertfele de împăcare
și la vițeii grași nu mă voi uita.
23Îndepărtează de la mine
zgomotul cântecelor tale;
cântecul alăutelor tale
nu-l voi asculta!
24Dar să curgă judecata ca apa
și dreptatea, ca un râu veșnic!
25Oare jertfe și ofrande
mi-ați adus în pustiu
în cei patruzeci de ani#5,25 La fel ca Os 2,16-17; 9,10 și Ier 2,2-3, Àmos vede în timpul din pustiu epoca ideală a relațiilor Domnului cu poporul său. Condițiile de viață nomadă și legislația rudimentară lăsau pentru cult o importanță minimală (cf. Ier 7,22).,
casă a lui Israél?
26I-ați ridicat pe Sicút, regele vostru,
pe Chiún#5,26 Locuitorii din Regatul lui Israèl vor duce cu ei în exil imaginile zeilor falși pe care i-au venerat asemenea păgânilor (cf. Is 46,1; Ier 48,7; 49,3). Sicùt și Chiùn par să fie zeități babiloniene. Întrucât cultul lor nu este atestat în Israèl în sec. VIII î.C. și pentru că Àmos nu-i acuză niciodată pe ascultătorii săi de idolatrie, probabil acest text este un adaos care identifică în mod sarcastic cultul israeliților, contemporani ai săi, cu cel al populațiilor păgâne instaurate în locul lor în Samaría după 721 î.C. (cf. 2Rg 17,29-31)., idolul vostru,
steaua zeilor voștri
pe care i-ați făcut pentru voi.
27Vă voi deporta dincolo de Damásc#5,27 Adică în Asiria.”,
zice Domnul, al cărui nume este
Dumnezeul Sabaót. #5,16-17; 8,13-14; Ez 19,1; Lam 1,1 #8,14; 9,11 #Gen 18,23-32; Dt 28,62 #5,15; 6,9; 9,8 #2Cr 15,2-5; Os 10,12; Ps 69,33; Mt 19,16-17 #7,4 #Is 1,31 #6,12; Is 5,20; Lam 3,15; Ap 8,11 #4,13; Iob 38,31 #9,6; Ps 104,13 #7,10 #3,15; Dt 28,30-33 #Mih 6,15; Sof 1,13 #2,6-7 #Lc 23,9 #Mih 2,3 #Ier 7,4; Mih 3,11 #Dt 30,19-20 #3,12; 9,8; Dt 32,36 #5,1; Is 15,3; Ier 9,16-17 #Ex 12,12; Is 5,5-7 #Il 2,1-2; Mc 13,19-21 #Os 13,7-8; Is 24,18; Ier 48,44 #Mt 27,45 #4,4-5; 5,5; Is 1,11-17; Ier 6,20; Ps 50,8-9 #Mt 5,23-24 #Fap 7,42,-43 #4,13
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași