Daniel 11
11
Primele războaie dintre seleucizi și lagizi#11,0 În această pericopă lungă, sunt descrise evenimentele regatului grec într-o manieră neobișnuit de detaliată. Evenimentele istoriei Israèlului și ale mântuirii sale par aproape dispărute. Ele reapar la un moment dat ca să justifice descrierile precedente. Individualizarea acestor evenimente este posibilă cu foarte mare aproximație.
1În primul an al lui Dárius, eu stăteam ca să-l întăresc și să-l ajut. 2Acum îți voi face cunoscut adevărul#11,2 Făcând legătura astfel cu „cartea adevărului” (cf. Dan 10,21), îngerul îi relatează lui Danièl exact așa cum va fi..
Iată, încă trei regi se vor ridica#11,2 Lit.: „vor sta”. Fiind datată în anul al treilea (sau în primul an al lui Círus: cf. Dan 10,1), cei trei regi persani trebuie căutați printre succesorii săi. Însă, cum în Persia s-au succedat mai mult decât trei regi între Círus (555-529 î.C.) și Dàrius al III-lea Codomànul (336-330 î.C.), învins de Alexandru cel Mare, nu este ușor de precizat care sunt regii despre care se vorbește. Probabil se face aluzie mai ales la acei regi care au avut de a face cu comunitatea post-exilică de la Ierusalím, așa cum se cunoaște din Memoriile lui Èsdra și Nehemía. Aceștia ar putea fi Artaxèrxes I (465-424 î.C.), contemporan cu Nehemía (cf. Neh 1,1), Dàrius al II-lea (424-404 î.C.) și Artaxèrxes al II-lea (404-359 î.C.), în timpul căruia trebuie plasată misiunea lui Èsdra (cf. Neh 8–9). pentru Pérsia, iar al patrulea va aduna foarte multe bogății, mai mult decât toți! Și, când se va întări prin bogățiile lui, îi va face pe toți să se ridice împotriva regatului din Iaván#11,2 Chiar dacă textul nu este sigur, se pare că este o aluzie la înaintarea regelui Persiei împotriva Greciei, considerată împărțită în mai multe entități politice, așa cum a fost într-adevăr până în timpul lui Fílip Macedoneànul. Ținând cont de această presupunere, regele persan mai bogat decât toți predecesorii săi, care s-a avântat împotriva cetăților libere din Grecia, ar putea fi Xèrxes I (486-465 î.C.), învins la Salamína (480 î.C.), dar și Dàrius al III-lea (336-330 î.C.), bătut de Alexandru cel Mare, sau Artaxèrxes I (465-424 î.C.) sau chiar Artaxèrxes al III-lea (358-338 î.C.)..
3Dar se va ridica un rege puternic#11,3 Cu siguranță este vorba de Alexandru cel Mare (cf. și Dan 8,5.21)., va stăpâni peste o mare stăpânire și va face ceea ce va voi#11,3 Expresie frecventă pentru a indica stăpânirea absolută a suveranului (cf. Dan 11,16.36; 8,4).. 4După ce se va ridica, stăpânirea lui va fi distrusă și împărțită în cele patru vânturi ale cerului, dar nu pentru urmașii#11,4 Cei patru succesori ai lui Alexandru cel Mare sau diadohii erau patru generali din armata lui, întrucât fiii lui, Alexandru și Heràclis, fuseseră uciși. săi și nici pentru stăpânirea lui cu care a stăpânit, căci regatul lui va fi smuls și dat altora, dar nu alor săi#11,4 Adică celor patru generali, Casandru, Lisimàh, Seleùcus și Ptolemèu..
5Regele din sud#11,5 Astfel este numit diadohul din Egipt, generalul Ptolemèu, care a fondat o dinastie în imperiul faraonilor. Acesta este Ptolemèu I Sotèr (323-285 î.C.). se va întări, dar una dintre căpeteniile#11,5 Este Seleùcus Nicanòr (305-281 î.C.). sale se va întări mai mult decât el și va avea#11,5 Lit.: „va stăpâni”. o stăpânire mai mare#11,5 Seleùcus Nicanòr l-a învins pe Ptolemèu la Gàza și s-a îndreptat spre Babilòn. După ce l-a cucerit, și-a construit un regat vast care se extindea de la Pendjàb până la Helespònt. decât stăpânirea lui. 6La sfârșitul anilor, se vor uni, iar fiica regelui din sud#11,6 Este Bereníce, fiica lui Ptolemèu al II-lea Filadèlful (285-247 î.C.). va veni la regele din nord#11,6 Antiòh al II-lea Teòs (261-246 î.C.), care a luat-o de soție pe Bereníce. și vor face înțelegere#11,6 Aceasta s-a întâmplat îndată între lagizi și seleucizi.. Ea nu-și va păstra puterea brațului#11,6 Imagine care indică faptul că Bereníce nu va reuși să păstreze pentru sine și pentru descendența ei puterea dobândită prin căsătoria cu Antiòh al II-lea. și nici el nu va rămâne [în picioare], nici descendența lui. Vor fi dați [abandonării]#11,6 După ce a murit tatăl său, Ptolemèu, Bereníce a fost repudiată de Antiòh la intrigile primei sale soții, Laodíce. Aceasta s-a întors la tron și a organizat uciderea lui Bereníce și a fiului ei. ea, cel care i-a dat naștere și cel care a întărit-o în timpurile [acelea]. 7Dar se va ridica un vlăstar din rădăcinile#11,7 Este Ptolemèu al III-lea Everghètul (247-221 î.C.), fratele lui Bereníce. Ptolemèu al III-lea l-a atacat îndată pe Seleùcus al II-lea (246-226 î.C.), fiul lui Laodice, pe care l-a învins. ei în locul său, va merge împotriva armatei, va intra în fortăreața#11,7 Este vorba de Seleùcia. regelui din nord: va lupta#11,7 Lit.: „va face, va acționa”. împotriva lor și va fi mai puternic. 8Îi va duce în captivitatea Egiptului chiar și pe zeii lor, pe idolii lor împreună cu vasele lor prețioase din argint și din aur, iar el va sta mai mulți ani decât regele din nord#11,8 Aluzie ironică la ceea ce Babilònul a făcut împotriva templului Domnului și a obiectelor sacre (cf. Dan 5,2.23).. 9Va veni în regatul regelui din sud, dar se va întoarce în pământul său. 10Fiii săi#11,10 După unele mărturii textuale, la acest început al revoltei Regatului de Nord a luat parte Seleùcus al II-lea și, probabil, Seleùcus al III-lea Soter (226-223 î.C.), fratele prim-născut al lui Antiòh al III-lea, care va dispărea repede de pe scenă. vor ataca și vor aduna mulțime de armate mari, vor veni, vor năvăli și vor străbate; iar el se va întoarce spre fortăreața#11,10 Probabil este cetatea Gaza, care constituia punctul cel mai de nord al regatului Egiptului. lui. 11Regele din sud se va mânia#11,11 Este imaginea reacției dure a lui Ptolemèu, reprezentată de atitudinea țapului împotriva berbecului (cf. Dan 8,7)., va ieși și va lupta împotriva lui, împotriva regelui din nord; va face să se ridice o mulțime mare și va fi dată mulțimea în mâna lui. 12După ce va fi luată mulțimea, i se va înălța inima, va face să cadă zeci de mii, dar tot nu va fi puternic#11,12 În ciuda succesului (cf. Dan 11,11), Ptolemèu, din cauza indeciziei și a indolenței, nu a știut să tragă avantaje, mai exact nu a știut să valorifice victoria de la Rafia, din 216 î.C. Asemenea marilor suverani din Babilòn (cf. Dan 2,37-38; 4,24.27.32; 5,18-23), se va mândri, iar acest fapt va fi preludiu al umilirii sale din partea lui Dumnezeu.. 13Dar regele din nord se va întoarce și va face să se ridice o mulțime mai mare decât cea dintâi, iar după un timp de câțiva ani va veni cu o armată mare și cu bunuri multe. 14În acele timpuri#11,14 Expresia se referă la momentul când Antiòh va porni împotriva Egiptului., mulți se vor ridica#11,14 Lit.: „vor sta”. În afara intrigilor lui Fílip din Macedonia și a lui Antiòh, aproape pretutindeni se vor înregistra revolte și mișcări contrare în teritoriile regatului egiptean. împotriva regelui din sud, dar niște fii violenți ai poporului tău se vor ridica să împlinească viziunea#11,14 Probabil, revolta antiegipteană era motivată de rațiuni religioase, provocate de vreun pseudo-profet vizionar., însă vor cădea. 15Regele din nord va veni, va înălța#11,15 Lit.: „va revărsa”. parapeți și va captura cetatea fortificată#11,15 Este vorba sau de Gaza, asediată și capturată în 201, sau de Sidon, cucerit în 198 î.C.. Puterile din sud nu se vor ridica, nici cei mai aleși#11,15 Probabil se face aluzie la Scopas și la mercenarii lui din Etolia (nordul Greciei), care au luptat pentru Egipt. ai lor, pentru că nu vor avea forță să reziste#11,15 Lit.: „să stea”.. 16Cel care va veni împotriva lui va face ceea ce va voi și nu va fi cine să stea în fața lui; el va sta în țara frumuseții#11,16 Așa cum a fost numită Palestína în Dan 8,9 pentru a indica, asemenea vechilor profeți, calitățile Țării Promise. și distrugerea va fi în mâna lui. 17Își va propune#11,17 Lit.: „își va pune fața”. să vină cu forța întregului său regat și cei drepți vor lucra cu el. I-o va da pe o fată dintre femei ca să-l ruineze, dar ea nu va rezista și nu va fi a lui#11,17 De la tactica militară, Antiòh trece la cea politică. Din istoria profană se știe că atunci când a sosit la Coracesio, pe coasta Pamfiliei, a găsit portul închis și o delegație din Rodos care l-au făcut pe Antiòh să înțeleagă faptul că a înainta însemna a merge împotriva celor din Rodos și împotriva romanilor. Atunci, una dintre fiicele sale, Cleopàtra, i-a fost dată de soție lui Ptolemèu al V-lea, în iarna anului 194/193 î.C., la Rafia.. 18Apoi își va întoarce fața spre insule#11,18 Sunt numite astfel coastele Asiei Mici și ale Greciei (cf. Is 20,6; 23,2.6). Între 196-191 î.C., Antiòh al III-lea a organizat mai multe campanii în Asia Mică, în Chersones și în Grecia. și va captura multe; dar un conducător#11,18 Este vorba de un militar roman, Lucius Cornelius Scipio, care în 190 î.C., în bătălia decisivă de la Magnezia, lângă Smirna, a distrus complet armata lui Antiòh al III-lea, care număra peste 80.000 de oameni. Acest fapt l-a convins pe Antiòh de imposibilitatea de a se revanșa față de romani. De altfel, a fost constrâns să accepte tratatul de la Apameea, care impunea celui învins condiții aspre și îl îndepărta dincolo de munții Taurus. va face să înceteze ocara lui, fără ca el să-i întoarcă ocara.
19Își va întoarce fața spre fortărețele#11,19 Lui Antiòh nu i-a mai rămas decât să se îndrepte spre părțile orientale ale regatului său, Mesopotamia și Persia, pentru a încerca să liniștească populațiile revoltate. țării sale, dar se va poticni, va cădea#11,19 După informațiile istorice, Antiòh al III-lea și-a găsit moartea într-o noapte când a încercat să asedieze sanctuarul lui Bel la Elímais. Dându-și seama, locuitorii s-au ridicat în apărarea sanctuarului, masacrându-i pe el și trupele sale. și nu va mai putea fi găsit. 20Dar apoi se va ridica altcineva în locul lui: va face să treacă un perceptor#11,20 Aluzie posibilă la Heliodòr, trimis de Seleùcus al IV-lea să prădeze templul din Ierusalím (cf. 2Mac 3). prin regatul său frumos, dar după câteva zile va fi zdrobit#11,20 De fapt, Seleùcus a fost asasinat prin intrigile lui Heliodòr însuși., nu prin mânie și nici prin război#11,20 Este un rezumat al domniei puțin glorioase a lui Seleùcus al IV-lea Filopàtor (187-175 î.C.)..
Antióh Epifánul
21Apoi se va ridica un disprețuit#11,21 Și autorul Primei cărți a Macabèilor îl califică pe Antiòh al IV-lea drept un păcătos (cf. 1Mac 1,10). Apelativul este potrivit pentru marele persecutor al poporului lui Dumnezeu, cu atât mai evident cu cât în mod oficial era numit „Epifànul”, adică „manifestarea [divinității]”. în locul lui, căruia nu-i vor da cinstea domniei. El va veni în timp de liniște și va face să se întărească domnia prin intrigi#11,21 Când a fost ucis Seleùcus, fratele său, a venit în grabă de la Atena și, ajutat de Atalídi-Eumène și de Atàlus, l-a îndepărtat pe Heliodòr și și-a pus coroana.. 22Puterile potopului se vor revărsa dinaintea lui și vor fi zdrobite, chiar și principele alianței#11,22 Identificarea acestui personaj este problematică. În mod obișnuit, se crede că se face aluzie la marele preot Onías al III-lea, depus de Antiòh în 175 î.C. și asasinat la Dàfne în 170 î.C. (cf. Dan 9,26), cum relatează și 2Mac 4,30-38.. 23După ce vor face înțelegere cu el, el va lucra cu înșelăciune. Se va ridica și se va întări cu puțin popor#11,23 Așa era regatul minuscul al Siriei după dezmembrările făcute de romani, în comparație cu ceea ce fusese vastul regat al lui Antiòh al III-lea (cf. Dan 11,15-18).. 24Va veni în timp de liniște în locurile fertile ale provinciei și va face ceea ce nu au făcut părinții lui și nici părinții părinților lui. Va prăda și va jefui și va lua ca pradă bunurile lor#11,24 După istoricii antici, el a distribuit fiecărui supus al său o monedă de aur. Dărnicia lui Antiòh al IV-lea a fost mare, în special față de temple și cetăți.. Va face planuri împotriva fortărețelor, dar până la un timp.
25Apoi își va ridica puterea și inima împotriva regelui din sud#11,25 Prima campanie a lui Antiòh al IV-lea împotriva Egiptului a avut loc în 170/169 î.C. Obiectivul era intrarea în stăpânirea Celesiriei, împreună cu Fenicia, Iudeea și Samaria, care fuseseră date Cleopatrei, fiica lui Antiòh al III-lea, atunci când se căsătorise cu Ptolemèu al V-lea Epifànul, în 193/192 î.C. Aceasta a murit în același an, iar Antiòh pretindea să redobândească suveranitatea. cu o armată mare. Dar regele din sud îl va ataca în luptă cu o armată mare și cu o forță foarte mare; însă nu va rezista, pentru că se vor face planuri împotriva lui. 26Cei care vor mânca porția lui de hrană îl vor zdrobi, armata lui va fi împrăștiată și vor cădea mulți străpunși#11,26 Versetul descrie ruinarea lui Ptolemèu, care a fost sfătuit prost, în special de eunucul Æuleus; a fugit în Samotràcia și a părăsit armatele și Celesíria, lăsându-le în mâna lui Antiòh. Pierderile enorme suferite de armata egipteană în această primă campanie sunt amintite și în 1Mac 1,18..
27Amândoi regii#11,27 Antiòh al IV-lea și nepotul său, Ptolemèu al VI-lea. vor avea la inimă să-și facă rău și la aceeași masă vor spune minciuni. Dar nu va avea succes, pentru că încă nu este sfârșitul timpului hotărât. 28Se va întoarce în țara lui cu multe bunuri și inima lui va fi împotriva alianței celei sfinte#11,28 Expresie identică cu cea din 1Mac 1,15.63 pentru a indica grupul celor care formau, prin fidelitatea lor, adevărata alianță a Domnului. Profanând și devastând templul, Antiòh insulta și această comunitate de pioși.. După ce va face, se va întoarce în țara lui. 29La timpul hotărât va veni din nou în sud, dar cele de după nu vor fi ca mai înainte#11,29 Chiar dacă începuturile fuseseră favorabile; după 2Mac 10,13, Ptolemèu Macròn, strateg al insulei Cipru în numele lui Ptolemèu Filomètor, a trecut de partea lui Antiòh. Acesta a intrat astfel în stăpânirea insulei și a ajuns până la Mèmfis și Alexandria.. 30Și vor veni împotriva lui#11,30 La Eleusi, la câțiva kilometri de Alexandria, Pompilius, comandantul flotei romane, l-a învins pe Antiòh și i-a impus condițiile Romei, care îl constrângeau să se întoarcă în Siria. corăbii din Chitím#11,30 În general, prin „Chítim” este desemnat Ciprul. Totuși, deseori se folosește acest nume pentru a desemna regiunile adiacente Mării Mediterane (cf. Gen 10,4; Num 24,24; Is 23,1.12). Aici, numele se referă la romani, fapt confirmat de relatările lui Tit Líviu și Políbius. și el va fi umilit. El se va întoarce și se va înfuria#11,30 După 2Mac 5,5-20, luând ca pretext revolta lui Iason împotriva lui Menelàu (cf. 2Mac 5,5-10), Antiòh s-a înfuriat împotriva locuitorilor într-un mod sălbatic, așa cum confimă și Políbius. împotriva alianței celei sfinte și va face astfel: se va întoarce și-i va lua în seamă pe cei care au abandonat#11,30 Cei care au încălcat legea, așa cum îi numește 1Mac 1,11. După 2Mac 4,7, principalul instigator la încălcarea legii a fost marele preot Iàson, elenizator înflăcărat, care a obținut de la rege dreptul de a trăi după obiceiul grec. Cu această ocazie, i s-a permis să construiască la Ierusalím un gimnaziu. S-au îndepărtat semnele tăierii împrejur și au renegat alianța sfântă (cf. 1Mac 1,14-15). alianța sfântă.
31Puteri [trimise] de el se vor ridica, vor profana sanctuarul, fortăreața#11,31 Profanarea templului a avut loc după prima campanie împotriva Egiptului (cf. 1Mac 1,20-24). Dar și autorul din 2Mac 5,11-16 cade în același anacronism ca și autorul textului de față. și vor îndepărta jertfa perpetuă#11,31 Prin decretul lui Antiòh (cf. Dan 8,11; 1Mac 1,45). și vor pune urâciunea pustiirii. 32Îi va corupe pe cei care se revoltă împotriva alianței prin lingușiri, dar poporul celor care îl cunosc pe Dumnezeul lor va rămâne puternic și va face [ca atare]. 33Cei pricepuți ai poporului îi vor învăța pe mulți#11,33 Afirmația concordă cu aceea din 1Mac 2,42-43, conform căreia partidul hasidimilor s-a unit cu Matatía și cu urmașii lui., dar vor cădea de sabie, de foc, de captivitate și de jaf timp de [câteva] zile#11,33 Expresie imprecisă și generică, ce indică o durată de timp mai lungă sau mai scurtă, dar care va avea sfârșit.. 34Când vor cădea, vor fi ajutați puțin și se vor uni cu ei mulți prin intrigi. 35Chiar și dintre cei pricepuți vor cădea ca să fie încercați, purificați#11,35 Încercarea, la fel ca în cazul lui Abrahàm (cf. Gen 22) sau a fiilor lui Lèvi (cf. Mal 3,3-5), purifică de zgură și face omul mai umil și fidel lui Dumnezeu (cf. Sof 3,11-13). și albiți până la timpul sfârșitului, căci încă nu este timpul hotărât.
36Regele va face ce va voi; se va înălța și se va mări mai presus de toți dumnezeii#11,36 Asemenea regilor din Babilòn (cf. Is 14,13-14), în special lui Baltazàr (cf. Dan 5,33), și Antiòh se mândrește până la punctul de a se pune deasupra divinității. Nu este numai o exaltare peste divinitățile păgâne, care nu sunt nimic, ci împotriva unicului Dumnezeu adevărat, căruia îi aparțin toate (cf. Dan 4,31-32.34), adică împotriva lui Yhwh. și împotriva Dumnezeului dumnezeilor va spune minunății. El va avea succes până se va termina indignarea, pentru că ceea ce este hotărât se va face. 37Nu va lua în seamă dumnezeii părinților#11,37 Succesorii lui Seleùcus I îl cinsteau în special pe Apolo. Antiòh însă a arătat o devoțiune specială față de Zèus Olímpicus, căruia i-a ridicat mai multe temple. lui, nici dorința femeilor#11,37 Mai mult decât lui Nanài-Anaítis-Astàrte-Milíta, zeița femeilor și a pasiunilor lor, aici este vorba de Tammùz-Adònis, care, cf. Ez 8,14, este preferatul femeilor. și pe niciun dumnezeu al lor nu-l va lua în seamă, căci se va mări deasupra tuturor#11,37 Expresia sintetizează toată nelegiuirea lui Antiòh.. 38În locul lor îl va cinsti pe dumnezeul fortăreței#11,38 Este Jùpiter Capitolínul sau Zèus Olímpicus., pe dumnezeul pe care nu l-au cunoscut părinții săi: îl va cinsti cu aur, cu argint, cu pietre prețioase și cu lucruri plăcute. 39Va face fortărețe mari#11,39 Lit.: „întărite”. cu un dumnezeu străin#11,39 Prezența soldaților sirieni era scandaloasă pentru evrei, întrucât zeul lor a devenit apărătorul Ierusalímului și, în felul acesta, devenea și stăpânul cetății în locul lui Yhwh, căruia îi aparținea cetatea.. Pe cel care îl va cinsti, îl va face să fie mare în onoare, îl va pune să stăpânească peste mulți#11,39 După 1Mac 3,36, Antiòh l-a însărcinat pe Lysias să stabilească străini peste tot teritoriul iudeu și să împartă între ei țara. și îi va împărți pământul ca răsplată.
Timpul sfârșitului – timpul persecutorului
40La timpul sfârșitului, regele din sud se va confrunta cu el și se va avânta asupra lui regele din nord cu cavalerie, cu călăreți și cu corăbii multe. Va veni în țări, va năvăli și va străbate. 41Va veni în țara frumuseții și multe vor cădea. Dar vor scăpa din mâna lui aceștia: Edóm, Moáb și cei dintâi ai fiilor lui Amón#11,41 Expresie frecventă pentru a indica popoarele vecine, dușmane poporului ales (cf. Ier 25,20; 40,15; Ez 9,8; Am 9,12 etc.). Aceste popoare, în epoca respectivă, erau în acord cu Antiòh (cf. 1Mac 4,51; 2Mac 4,26; 5,7)..
42Își va întinde mâna împotriva țărilor și nici țara Egiptului nu va avea scăpare. 43Va stăpâni peste comorile de aur și de argint și peste toate lucrurile de valoare ale Egiptului; libienii și etiopienii vor fi la picioarele lui. 44Îl vor tulbura vești din răsărit și din nord, iar el va ieși cu mânie mare ca să nimicească și să distrugă multe. 45Își va întinde corturile palatului său între mare și muntele sfânt al frumuseții#11,45 Lanțul muntos pe care se află și Ierusalímul, paralel cu coasta mediterană.. Va ajunge la sfârșitul lui#11,45 Înainte de a reuși să distrugă cetatea sfântă, conform concepției profetice și apocaliptice, persecutorul sacrileg își găsește moartea, la fel ca dușmanii poporului lui Dumnezeu (cf. Il 4,2). Antiòh al IV-lea a murit în cetatea persană Tabaye. și nu va fi cine să-l ajute#11,45 Expresia indică abandonarea din partea lui Dumnezeu, astfel încât soarta finală nu poate fi evitată.. #9,1 #Is 41,2.25; 45,13; Esd 1,1.5 #2,40; 8,5.7.21 #11,16.36 #2,41-43; 8,8.22; Jud 7,16 #Ios 15,18; Jud 12,9 #Ier 18,23 #Ier 25,34; Os 13,15 #Is 8,8; Ier 47,2; Nah 1,8 #8,7 #1Rg 20,28 #2,35; Is 40,24; 41,16; Ez 28,2 ș.u. #In 14,11-12; 2Cor 21,14 #11,22.31 #8,9 #2Rg 12,18; Ier 42,15.17 #Os 12,15 #Ps 37,10; Iob 20,7 ș.u. #Zah 9,8 #7,8; 8,9 #8,23 #9,26 #8,19; 11,35 #1Mac 1,15.63; Lc 1,72 #In 10,4; Num 24,24; Ez 27,6 #8,11; 9,27; 12,11 #2Mac 6,2; Mt 24,15 #Num 35,33; Ier 3,2 #1Mac 1,41-64; 2,27-48; 2Mac 6,1-11; 6,18-7,41 #12,10 #11,40; 12,4.9 #2Tes 2,4 #2,47 #Dt 32,12 #9,16.20 #1Mac 6,1-16, #2Mac 9,1-29
Selectat acum:
Daniel 11: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Daniel 11
11
Primele războaie dintre seleucizi și lagizi#11,0 În această pericopă lungă, sunt descrise evenimentele regatului grec într-o manieră neobișnuit de detaliată. Evenimentele istoriei Israèlului și ale mântuirii sale par aproape dispărute. Ele reapar la un moment dat ca să justifice descrierile precedente. Individualizarea acestor evenimente este posibilă cu foarte mare aproximație.
1În primul an al lui Dárius, eu stăteam ca să-l întăresc și să-l ajut. 2Acum îți voi face cunoscut adevărul#11,2 Făcând legătura astfel cu „cartea adevărului” (cf. Dan 10,21), îngerul îi relatează lui Danièl exact așa cum va fi..
Iată, încă trei regi se vor ridica#11,2 Lit.: „vor sta”. Fiind datată în anul al treilea (sau în primul an al lui Círus: cf. Dan 10,1), cei trei regi persani trebuie căutați printre succesorii săi. Însă, cum în Persia s-au succedat mai mult decât trei regi între Círus (555-529 î.C.) și Dàrius al III-lea Codomànul (336-330 î.C.), învins de Alexandru cel Mare, nu este ușor de precizat care sunt regii despre care se vorbește. Probabil se face aluzie mai ales la acei regi care au avut de a face cu comunitatea post-exilică de la Ierusalím, așa cum se cunoaște din Memoriile lui Èsdra și Nehemía. Aceștia ar putea fi Artaxèrxes I (465-424 î.C.), contemporan cu Nehemía (cf. Neh 1,1), Dàrius al II-lea (424-404 î.C.) și Artaxèrxes al II-lea (404-359 î.C.), în timpul căruia trebuie plasată misiunea lui Èsdra (cf. Neh 8–9). pentru Pérsia, iar al patrulea va aduna foarte multe bogății, mai mult decât toți! Și, când se va întări prin bogățiile lui, îi va face pe toți să se ridice împotriva regatului din Iaván#11,2 Chiar dacă textul nu este sigur, se pare că este o aluzie la înaintarea regelui Persiei împotriva Greciei, considerată împărțită în mai multe entități politice, așa cum a fost într-adevăr până în timpul lui Fílip Macedoneànul. Ținând cont de această presupunere, regele persan mai bogat decât toți predecesorii săi, care s-a avântat împotriva cetăților libere din Grecia, ar putea fi Xèrxes I (486-465 î.C.), învins la Salamína (480 î.C.), dar și Dàrius al III-lea (336-330 î.C.), bătut de Alexandru cel Mare, sau Artaxèrxes I (465-424 î.C.) sau chiar Artaxèrxes al III-lea (358-338 î.C.)..
3Dar se va ridica un rege puternic#11,3 Cu siguranță este vorba de Alexandru cel Mare (cf. și Dan 8,5.21)., va stăpâni peste o mare stăpânire și va face ceea ce va voi#11,3 Expresie frecventă pentru a indica stăpânirea absolută a suveranului (cf. Dan 11,16.36; 8,4).. 4După ce se va ridica, stăpânirea lui va fi distrusă și împărțită în cele patru vânturi ale cerului, dar nu pentru urmașii#11,4 Cei patru succesori ai lui Alexandru cel Mare sau diadohii erau patru generali din armata lui, întrucât fiii lui, Alexandru și Heràclis, fuseseră uciși. săi și nici pentru stăpânirea lui cu care a stăpânit, căci regatul lui va fi smuls și dat altora, dar nu alor săi#11,4 Adică celor patru generali, Casandru, Lisimàh, Seleùcus și Ptolemèu..
5Regele din sud#11,5 Astfel este numit diadohul din Egipt, generalul Ptolemèu, care a fondat o dinastie în imperiul faraonilor. Acesta este Ptolemèu I Sotèr (323-285 î.C.). se va întări, dar una dintre căpeteniile#11,5 Este Seleùcus Nicanòr (305-281 î.C.). sale se va întări mai mult decât el și va avea#11,5 Lit.: „va stăpâni”. o stăpânire mai mare#11,5 Seleùcus Nicanòr l-a învins pe Ptolemèu la Gàza și s-a îndreptat spre Babilòn. După ce l-a cucerit, și-a construit un regat vast care se extindea de la Pendjàb până la Helespònt. decât stăpânirea lui. 6La sfârșitul anilor, se vor uni, iar fiica regelui din sud#11,6 Este Bereníce, fiica lui Ptolemèu al II-lea Filadèlful (285-247 î.C.). va veni la regele din nord#11,6 Antiòh al II-lea Teòs (261-246 î.C.), care a luat-o de soție pe Bereníce. și vor face înțelegere#11,6 Aceasta s-a întâmplat îndată între lagizi și seleucizi.. Ea nu-și va păstra puterea brațului#11,6 Imagine care indică faptul că Bereníce nu va reuși să păstreze pentru sine și pentru descendența ei puterea dobândită prin căsătoria cu Antiòh al II-lea. și nici el nu va rămâne [în picioare], nici descendența lui. Vor fi dați [abandonării]#11,6 După ce a murit tatăl său, Ptolemèu, Bereníce a fost repudiată de Antiòh la intrigile primei sale soții, Laodíce. Aceasta s-a întors la tron și a organizat uciderea lui Bereníce și a fiului ei. ea, cel care i-a dat naștere și cel care a întărit-o în timpurile [acelea]. 7Dar se va ridica un vlăstar din rădăcinile#11,7 Este Ptolemèu al III-lea Everghètul (247-221 î.C.), fratele lui Bereníce. Ptolemèu al III-lea l-a atacat îndată pe Seleùcus al II-lea (246-226 î.C.), fiul lui Laodice, pe care l-a învins. ei în locul său, va merge împotriva armatei, va intra în fortăreața#11,7 Este vorba de Seleùcia. regelui din nord: va lupta#11,7 Lit.: „va face, va acționa”. împotriva lor și va fi mai puternic. 8Îi va duce în captivitatea Egiptului chiar și pe zeii lor, pe idolii lor împreună cu vasele lor prețioase din argint și din aur, iar el va sta mai mulți ani decât regele din nord#11,8 Aluzie ironică la ceea ce Babilònul a făcut împotriva templului Domnului și a obiectelor sacre (cf. Dan 5,2.23).. 9Va veni în regatul regelui din sud, dar se va întoarce în pământul său. 10Fiii săi#11,10 După unele mărturii textuale, la acest început al revoltei Regatului de Nord a luat parte Seleùcus al II-lea și, probabil, Seleùcus al III-lea Soter (226-223 î.C.), fratele prim-născut al lui Antiòh al III-lea, care va dispărea repede de pe scenă. vor ataca și vor aduna mulțime de armate mari, vor veni, vor năvăli și vor străbate; iar el se va întoarce spre fortăreața#11,10 Probabil este cetatea Gaza, care constituia punctul cel mai de nord al regatului Egiptului. lui. 11Regele din sud se va mânia#11,11 Este imaginea reacției dure a lui Ptolemèu, reprezentată de atitudinea țapului împotriva berbecului (cf. Dan 8,7)., va ieși și va lupta împotriva lui, împotriva regelui din nord; va face să se ridice o mulțime mare și va fi dată mulțimea în mâna lui. 12După ce va fi luată mulțimea, i se va înălța inima, va face să cadă zeci de mii, dar tot nu va fi puternic#11,12 În ciuda succesului (cf. Dan 11,11), Ptolemèu, din cauza indeciziei și a indolenței, nu a știut să tragă avantaje, mai exact nu a știut să valorifice victoria de la Rafia, din 216 î.C. Asemenea marilor suverani din Babilòn (cf. Dan 2,37-38; 4,24.27.32; 5,18-23), se va mândri, iar acest fapt va fi preludiu al umilirii sale din partea lui Dumnezeu.. 13Dar regele din nord se va întoarce și va face să se ridice o mulțime mai mare decât cea dintâi, iar după un timp de câțiva ani va veni cu o armată mare și cu bunuri multe. 14În acele timpuri#11,14 Expresia se referă la momentul când Antiòh va porni împotriva Egiptului., mulți se vor ridica#11,14 Lit.: „vor sta”. În afara intrigilor lui Fílip din Macedonia și a lui Antiòh, aproape pretutindeni se vor înregistra revolte și mișcări contrare în teritoriile regatului egiptean. împotriva regelui din sud, dar niște fii violenți ai poporului tău se vor ridica să împlinească viziunea#11,14 Probabil, revolta antiegipteană era motivată de rațiuni religioase, provocate de vreun pseudo-profet vizionar., însă vor cădea. 15Regele din nord va veni, va înălța#11,15 Lit.: „va revărsa”. parapeți și va captura cetatea fortificată#11,15 Este vorba sau de Gaza, asediată și capturată în 201, sau de Sidon, cucerit în 198 î.C.. Puterile din sud nu se vor ridica, nici cei mai aleși#11,15 Probabil se face aluzie la Scopas și la mercenarii lui din Etolia (nordul Greciei), care au luptat pentru Egipt. ai lor, pentru că nu vor avea forță să reziste#11,15 Lit.: „să stea”.. 16Cel care va veni împotriva lui va face ceea ce va voi și nu va fi cine să stea în fața lui; el va sta în țara frumuseții#11,16 Așa cum a fost numită Palestína în Dan 8,9 pentru a indica, asemenea vechilor profeți, calitățile Țării Promise. și distrugerea va fi în mâna lui. 17Își va propune#11,17 Lit.: „își va pune fața”. să vină cu forța întregului său regat și cei drepți vor lucra cu el. I-o va da pe o fată dintre femei ca să-l ruineze, dar ea nu va rezista și nu va fi a lui#11,17 De la tactica militară, Antiòh trece la cea politică. Din istoria profană se știe că atunci când a sosit la Coracesio, pe coasta Pamfiliei, a găsit portul închis și o delegație din Rodos care l-au făcut pe Antiòh să înțeleagă faptul că a înainta însemna a merge împotriva celor din Rodos și împotriva romanilor. Atunci, una dintre fiicele sale, Cleopàtra, i-a fost dată de soție lui Ptolemèu al V-lea, în iarna anului 194/193 î.C., la Rafia.. 18Apoi își va întoarce fața spre insule#11,18 Sunt numite astfel coastele Asiei Mici și ale Greciei (cf. Is 20,6; 23,2.6). Între 196-191 î.C., Antiòh al III-lea a organizat mai multe campanii în Asia Mică, în Chersones și în Grecia. și va captura multe; dar un conducător#11,18 Este vorba de un militar roman, Lucius Cornelius Scipio, care în 190 î.C., în bătălia decisivă de la Magnezia, lângă Smirna, a distrus complet armata lui Antiòh al III-lea, care număra peste 80.000 de oameni. Acest fapt l-a convins pe Antiòh de imposibilitatea de a se revanșa față de romani. De altfel, a fost constrâns să accepte tratatul de la Apameea, care impunea celui învins condiții aspre și îl îndepărta dincolo de munții Taurus. va face să înceteze ocara lui, fără ca el să-i întoarcă ocara.
19Își va întoarce fața spre fortărețele#11,19 Lui Antiòh nu i-a mai rămas decât să se îndrepte spre părțile orientale ale regatului său, Mesopotamia și Persia, pentru a încerca să liniștească populațiile revoltate. țării sale, dar se va poticni, va cădea#11,19 După informațiile istorice, Antiòh al III-lea și-a găsit moartea într-o noapte când a încercat să asedieze sanctuarul lui Bel la Elímais. Dându-și seama, locuitorii s-au ridicat în apărarea sanctuarului, masacrându-i pe el și trupele sale. și nu va mai putea fi găsit. 20Dar apoi se va ridica altcineva în locul lui: va face să treacă un perceptor#11,20 Aluzie posibilă la Heliodòr, trimis de Seleùcus al IV-lea să prădeze templul din Ierusalím (cf. 2Mac 3). prin regatul său frumos, dar după câteva zile va fi zdrobit#11,20 De fapt, Seleùcus a fost asasinat prin intrigile lui Heliodòr însuși., nu prin mânie și nici prin război#11,20 Este un rezumat al domniei puțin glorioase a lui Seleùcus al IV-lea Filopàtor (187-175 î.C.)..
Antióh Epifánul
21Apoi se va ridica un disprețuit#11,21 Și autorul Primei cărți a Macabèilor îl califică pe Antiòh al IV-lea drept un păcătos (cf. 1Mac 1,10). Apelativul este potrivit pentru marele persecutor al poporului lui Dumnezeu, cu atât mai evident cu cât în mod oficial era numit „Epifànul”, adică „manifestarea [divinității]”. în locul lui, căruia nu-i vor da cinstea domniei. El va veni în timp de liniște și va face să se întărească domnia prin intrigi#11,21 Când a fost ucis Seleùcus, fratele său, a venit în grabă de la Atena și, ajutat de Atalídi-Eumène și de Atàlus, l-a îndepărtat pe Heliodòr și și-a pus coroana.. 22Puterile potopului se vor revărsa dinaintea lui și vor fi zdrobite, chiar și principele alianței#11,22 Identificarea acestui personaj este problematică. În mod obișnuit, se crede că se face aluzie la marele preot Onías al III-lea, depus de Antiòh în 175 î.C. și asasinat la Dàfne în 170 î.C. (cf. Dan 9,26), cum relatează și 2Mac 4,30-38.. 23După ce vor face înțelegere cu el, el va lucra cu înșelăciune. Se va ridica și se va întări cu puțin popor#11,23 Așa era regatul minuscul al Siriei după dezmembrările făcute de romani, în comparație cu ceea ce fusese vastul regat al lui Antiòh al III-lea (cf. Dan 11,15-18).. 24Va veni în timp de liniște în locurile fertile ale provinciei și va face ceea ce nu au făcut părinții lui și nici părinții părinților lui. Va prăda și va jefui și va lua ca pradă bunurile lor#11,24 După istoricii antici, el a distribuit fiecărui supus al său o monedă de aur. Dărnicia lui Antiòh al IV-lea a fost mare, în special față de temple și cetăți.. Va face planuri împotriva fortărețelor, dar până la un timp.
25Apoi își va ridica puterea și inima împotriva regelui din sud#11,25 Prima campanie a lui Antiòh al IV-lea împotriva Egiptului a avut loc în 170/169 î.C. Obiectivul era intrarea în stăpânirea Celesiriei, împreună cu Fenicia, Iudeea și Samaria, care fuseseră date Cleopatrei, fiica lui Antiòh al III-lea, atunci când se căsătorise cu Ptolemèu al V-lea Epifànul, în 193/192 î.C. Aceasta a murit în același an, iar Antiòh pretindea să redobândească suveranitatea. cu o armată mare. Dar regele din sud îl va ataca în luptă cu o armată mare și cu o forță foarte mare; însă nu va rezista, pentru că se vor face planuri împotriva lui. 26Cei care vor mânca porția lui de hrană îl vor zdrobi, armata lui va fi împrăștiată și vor cădea mulți străpunși#11,26 Versetul descrie ruinarea lui Ptolemèu, care a fost sfătuit prost, în special de eunucul Æuleus; a fugit în Samotràcia și a părăsit armatele și Celesíria, lăsându-le în mâna lui Antiòh. Pierderile enorme suferite de armata egipteană în această primă campanie sunt amintite și în 1Mac 1,18..
27Amândoi regii#11,27 Antiòh al IV-lea și nepotul său, Ptolemèu al VI-lea. vor avea la inimă să-și facă rău și la aceeași masă vor spune minciuni. Dar nu va avea succes, pentru că încă nu este sfârșitul timpului hotărât. 28Se va întoarce în țara lui cu multe bunuri și inima lui va fi împotriva alianței celei sfinte#11,28 Expresie identică cu cea din 1Mac 1,15.63 pentru a indica grupul celor care formau, prin fidelitatea lor, adevărata alianță a Domnului. Profanând și devastând templul, Antiòh insulta și această comunitate de pioși.. După ce va face, se va întoarce în țara lui. 29La timpul hotărât va veni din nou în sud, dar cele de după nu vor fi ca mai înainte#11,29 Chiar dacă începuturile fuseseră favorabile; după 2Mac 10,13, Ptolemèu Macròn, strateg al insulei Cipru în numele lui Ptolemèu Filomètor, a trecut de partea lui Antiòh. Acesta a intrat astfel în stăpânirea insulei și a ajuns până la Mèmfis și Alexandria.. 30Și vor veni împotriva lui#11,30 La Eleusi, la câțiva kilometri de Alexandria, Pompilius, comandantul flotei romane, l-a învins pe Antiòh și i-a impus condițiile Romei, care îl constrângeau să se întoarcă în Siria. corăbii din Chitím#11,30 În general, prin „Chítim” este desemnat Ciprul. Totuși, deseori se folosește acest nume pentru a desemna regiunile adiacente Mării Mediterane (cf. Gen 10,4; Num 24,24; Is 23,1.12). Aici, numele se referă la romani, fapt confirmat de relatările lui Tit Líviu și Políbius. și el va fi umilit. El se va întoarce și se va înfuria#11,30 După 2Mac 5,5-20, luând ca pretext revolta lui Iason împotriva lui Menelàu (cf. 2Mac 5,5-10), Antiòh s-a înfuriat împotriva locuitorilor într-un mod sălbatic, așa cum confimă și Políbius. împotriva alianței celei sfinte și va face astfel: se va întoarce și-i va lua în seamă pe cei care au abandonat#11,30 Cei care au încălcat legea, așa cum îi numește 1Mac 1,11. După 2Mac 4,7, principalul instigator la încălcarea legii a fost marele preot Iàson, elenizator înflăcărat, care a obținut de la rege dreptul de a trăi după obiceiul grec. Cu această ocazie, i s-a permis să construiască la Ierusalím un gimnaziu. S-au îndepărtat semnele tăierii împrejur și au renegat alianța sfântă (cf. 1Mac 1,14-15). alianța sfântă.
31Puteri [trimise] de el se vor ridica, vor profana sanctuarul, fortăreața#11,31 Profanarea templului a avut loc după prima campanie împotriva Egiptului (cf. 1Mac 1,20-24). Dar și autorul din 2Mac 5,11-16 cade în același anacronism ca și autorul textului de față. și vor îndepărta jertfa perpetuă#11,31 Prin decretul lui Antiòh (cf. Dan 8,11; 1Mac 1,45). și vor pune urâciunea pustiirii. 32Îi va corupe pe cei care se revoltă împotriva alianței prin lingușiri, dar poporul celor care îl cunosc pe Dumnezeul lor va rămâne puternic și va face [ca atare]. 33Cei pricepuți ai poporului îi vor învăța pe mulți#11,33 Afirmația concordă cu aceea din 1Mac 2,42-43, conform căreia partidul hasidimilor s-a unit cu Matatía și cu urmașii lui., dar vor cădea de sabie, de foc, de captivitate și de jaf timp de [câteva] zile#11,33 Expresie imprecisă și generică, ce indică o durată de timp mai lungă sau mai scurtă, dar care va avea sfârșit.. 34Când vor cădea, vor fi ajutați puțin și se vor uni cu ei mulți prin intrigi. 35Chiar și dintre cei pricepuți vor cădea ca să fie încercați, purificați#11,35 Încercarea, la fel ca în cazul lui Abrahàm (cf. Gen 22) sau a fiilor lui Lèvi (cf. Mal 3,3-5), purifică de zgură și face omul mai umil și fidel lui Dumnezeu (cf. Sof 3,11-13). și albiți până la timpul sfârșitului, căci încă nu este timpul hotărât.
36Regele va face ce va voi; se va înălța și se va mări mai presus de toți dumnezeii#11,36 Asemenea regilor din Babilòn (cf. Is 14,13-14), în special lui Baltazàr (cf. Dan 5,33), și Antiòh se mândrește până la punctul de a se pune deasupra divinității. Nu este numai o exaltare peste divinitățile păgâne, care nu sunt nimic, ci împotriva unicului Dumnezeu adevărat, căruia îi aparțin toate (cf. Dan 4,31-32.34), adică împotriva lui Yhwh. și împotriva Dumnezeului dumnezeilor va spune minunății. El va avea succes până se va termina indignarea, pentru că ceea ce este hotărât se va face. 37Nu va lua în seamă dumnezeii părinților#11,37 Succesorii lui Seleùcus I îl cinsteau în special pe Apolo. Antiòh însă a arătat o devoțiune specială față de Zèus Olímpicus, căruia i-a ridicat mai multe temple. lui, nici dorința femeilor#11,37 Mai mult decât lui Nanài-Anaítis-Astàrte-Milíta, zeița femeilor și a pasiunilor lor, aici este vorba de Tammùz-Adònis, care, cf. Ez 8,14, este preferatul femeilor. și pe niciun dumnezeu al lor nu-l va lua în seamă, căci se va mări deasupra tuturor#11,37 Expresia sintetizează toată nelegiuirea lui Antiòh.. 38În locul lor îl va cinsti pe dumnezeul fortăreței#11,38 Este Jùpiter Capitolínul sau Zèus Olímpicus., pe dumnezeul pe care nu l-au cunoscut părinții săi: îl va cinsti cu aur, cu argint, cu pietre prețioase și cu lucruri plăcute. 39Va face fortărețe mari#11,39 Lit.: „întărite”. cu un dumnezeu străin#11,39 Prezența soldaților sirieni era scandaloasă pentru evrei, întrucât zeul lor a devenit apărătorul Ierusalímului și, în felul acesta, devenea și stăpânul cetății în locul lui Yhwh, căruia îi aparținea cetatea.. Pe cel care îl va cinsti, îl va face să fie mare în onoare, îl va pune să stăpânească peste mulți#11,39 După 1Mac 3,36, Antiòh l-a însărcinat pe Lysias să stabilească străini peste tot teritoriul iudeu și să împartă între ei țara. și îi va împărți pământul ca răsplată.
Timpul sfârșitului – timpul persecutorului
40La timpul sfârșitului, regele din sud se va confrunta cu el și se va avânta asupra lui regele din nord cu cavalerie, cu călăreți și cu corăbii multe. Va veni în țări, va năvăli și va străbate. 41Va veni în țara frumuseții și multe vor cădea. Dar vor scăpa din mâna lui aceștia: Edóm, Moáb și cei dintâi ai fiilor lui Amón#11,41 Expresie frecventă pentru a indica popoarele vecine, dușmane poporului ales (cf. Ier 25,20; 40,15; Ez 9,8; Am 9,12 etc.). Aceste popoare, în epoca respectivă, erau în acord cu Antiòh (cf. 1Mac 4,51; 2Mac 4,26; 5,7)..
42Își va întinde mâna împotriva țărilor și nici țara Egiptului nu va avea scăpare. 43Va stăpâni peste comorile de aur și de argint și peste toate lucrurile de valoare ale Egiptului; libienii și etiopienii vor fi la picioarele lui. 44Îl vor tulbura vești din răsărit și din nord, iar el va ieși cu mânie mare ca să nimicească și să distrugă multe. 45Își va întinde corturile palatului său între mare și muntele sfânt al frumuseții#11,45 Lanțul muntos pe care se află și Ierusalímul, paralel cu coasta mediterană.. Va ajunge la sfârșitul lui#11,45 Înainte de a reuși să distrugă cetatea sfântă, conform concepției profetice și apocaliptice, persecutorul sacrileg își găsește moartea, la fel ca dușmanii poporului lui Dumnezeu (cf. Il 4,2). Antiòh al IV-lea a murit în cetatea persană Tabaye. și nu va fi cine să-l ajute#11,45 Expresia indică abandonarea din partea lui Dumnezeu, astfel încât soarta finală nu poate fi evitată.. #9,1 #Is 41,2.25; 45,13; Esd 1,1.5 #2,40; 8,5.7.21 #11,16.36 #2,41-43; 8,8.22; Jud 7,16 #Ios 15,18; Jud 12,9 #Ier 18,23 #Ier 25,34; Os 13,15 #Is 8,8; Ier 47,2; Nah 1,8 #8,7 #1Rg 20,28 #2,35; Is 40,24; 41,16; Ez 28,2 ș.u. #In 14,11-12; 2Cor 21,14 #11,22.31 #8,9 #2Rg 12,18; Ier 42,15.17 #Os 12,15 #Ps 37,10; Iob 20,7 ș.u. #Zah 9,8 #7,8; 8,9 #8,23 #9,26 #8,19; 11,35 #1Mac 1,15.63; Lc 1,72 #In 10,4; Num 24,24; Ez 27,6 #8,11; 9,27; 12,11 #2Mac 6,2; Mt 24,15 #Num 35,33; Ier 3,2 #1Mac 1,41-64; 2,27-48; 2Mac 6,1-11; 6,18-7,41 #12,10 #11,40; 12,4.9 #2Tes 2,4 #2,47 #Dt 32,12 #9,16.20 #1Mac 6,1-16, #2Mac 9,1-29
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași