Daniel 12
12
Învierea și răsplata
1În acel timp#12,1 Referință clară la moartea lui Antiòh (Dan 11,45)., se va ridica Mihaél, marele conducător care stă peste fiii poporului tău#12,1 Danièl participă la soarta întregului popor..
Va fi un timp de strâmtorare#12,1 Expresia indică o calamitate gravă, în special în lupta escatologică (cf. Ier 30,7). Pare o referință la tulburările politice care vor izbucni în Palestína după moartea lui Antiòh al IV-lea și în timpul lui Ionatàn (cf. 1Mac 9,27).
cum nu a mai fost de când există
un popor și până în acel timp#12,1 Este o expresie hiperbolică ce intenționează să sublinieze gravitatea faptului (cf. Ex 9,18.24; Mc 13,19; Ap 16,18)..
În acel timp, va fi salvat#12,1 Salvarea este lucrarea lui Mihaíl, așadar a lui Dumnezeu însuși, și este asigurată numai pentru poporul lui Danièl. poporul tău,
oricine va fi găsit scris în carte#12,1 Nu tot poporul lui Danièl va fi salvat, ci numai aceia care își au numele scris în cartea lui Dumnezeu, expresie uzuală pentru a arăta categoria celor drepți, predestinați să participe la împărăția finală a lui Dumnezeu. Imaginea, deja cunoscută (cf. Is 4,3; Mal 3,16; Dan 7,10), se va întâlni de mai multe ori în Apocalips (cf. Ap 3,5; 13,8; 17,8; 20,15)..
2Mulți dintre cei care dorm
în țărâna pământului se vor trezi#12,2 Expresia se întâlnește și în Is 26,19 pentru a arăta certitudinea unei întoarceri la viață, în contrast cu afirmația că morții nu se vor mai scula din somnul lor (cf. Iob 14,12; Ier 51,39.57). Dumnezeu triumfă asupra ultimului dușman, moartea personificată, și-i readuce la viață pe credincioșii pe care aceasta îi înghițise. În textele mai vechi, tema învierii era înțeleasă într-un mod simbolic și colectiv (cf. Ez 37,1-14). Promisiunea învierii individuale este răspunsul profetic la problema pusă de experiența martiriului (cf. 2Mac 7,9.11.14.23.29).:
unii pentru viața veșnică#12,2 Drepților, care sunt înscriși în cartea vieții, chiar dacă sunt morți, le este făcută promisiunea vieții veșnice. Această temă a fost, probabil, atinsă în Iob 19,26-27, afirmată în 2Mac 7,9-14.23.29.36; 12,43-46 și dezvoltată amplu în Înț 3.,
iar alții pentru ocara și dezgustul veșnic#12,2 Condiția celor răi este și ea veșnică, dar este o condiție de rușine. Nu este amintit aici infernul sau locuința morților („Șeòlul”), însă expresia este echivalentă (cf. Is 66,24)..
3Cei pricepuți#12,3 Promisiunea învierii se referă mai întâi la conducătorii spirituali ai poporului care l-au menținut în credința adevărată: numai Dumnezeu justifică, însă prin învățătura lor „i-au condus pe cei mulți” spre dreptate (cf. Is 53,11). vor străluci
ca strălucirea firmamentului
și cei care i-au făcut pe mulți
să fie drepți,
ca stelele#12,3 Viața veșnică nu este descrisă explicit, însă strălucirea firmamentului și stelele sunt un simbol pentru a evoca transfigurarea celor înviați. în veci și pentru totdeauna.
4Tu, însă, Daniél, sigilează cuvintele și sigilează și cartea până la timpul de la sfârșit#12,4 La sfârșitul revelației (cf. Dan 11,1–12,3), Danièl primește porunca de a o ține secretă, pentru că trebuie să fie manifestată numai atunci când sfârșitul va fi anunțat și se va realiza (cf. Dan 8,26-27; Is 8,16-18; Hab 2,2-4; Ap 22,10). Astfel se garantează adevărul din conținutul profeției; altfel, ar fi de necrezut din cauza conținutului ei și din cauza perioadei viitoare la care se referă.. Mulți o vor parcurge și se va mări cunoașterea#12,4 LXX are: „Până ce se vor sminti cei mulți și se va umple pământul de strâmbătate”. Traducerea greacă a lui Teodotiòn: „Până ce vor primi mulți învățătură și va spori cunoașterea”..
Profeția sigilată
5Eu, Daniél, am privit și, iată, alți doi care stăteau: unul pe un mal al râului, iar altul pe celălalt mal al râului! 6Unul#12,6 Este, probabil, unul dintre cei doi îngeri din Dan 12,5 (cf. 8,13-16). Versiunile grecești și latine au: „Eu am spus”, cu referință la Danièl. i-a zis omului îmbrăcat în in care stătea deasupra apelor râului: „Când va fi sfârșitul minunățiilor#12,6 Aluzie la persecuțiile din partea lui Antiòh al IV-lea (cf. Dan 8,24; 11,36).?”. 7Apoi l-am auzit pe omul îmbrăcat în in, care stătea deasupra apelor râului; el și-a ridicat mâna dreaptă și cea stângă#12,7 Nu numai o mână, ca în jurămintele obișnuite (cf. Gen 14,22; Ex 6,8; Dt 32,40; Ez 20,5), ci amândouă mâinile, semn al solemnității jurământului. spre ceruri și a jurat pe Cel veșnic Viu#12,7 Adică pe Yhwh (cf. Dan 4,31; Dt 32,40; Sir 18,1), semn al irevocabilității jurământului făcut.: „Va fi pentru un timp, timpuri și jumătate. Când se va sfârși zdrobirea puterii#12,7 Lit.: „mâinii”. poporului celui sfânt, toate acestea se vor termina”. 8Eu am auzit, dar nu am înțeles. Și am zis: „Domnul meu, care va fi sfârșitul acestora?”. 9El mi-a zis: „Du-te, Daniél!#12,9 Este o invitație de a nu mai întreba ceea ce trebuie să rămână secret până în momentul împlinirii și, deci, a accepta cu credință refuzul la cererea lui. Cuvintele acestea vor fi ascunse și sigilate până la timpul de la sfârșit. 10Mulți vor fi purificați, albiți și șlefuiți#12,10 Acesta este sfârșitul profeției: cine o primește cu credință are mântuirea; cine o refuză este exclus de la mântuire. Valoarea credinței și responsabilitatea individuală înaintea istoriei misterioase și grele a mântuirii este exprimată cu aceeași tărie cu care o va exprima Cristos în parabolele discursului escatologic (cf. Mt 24,37–25,30). Mulțimea celor răscumpărați va fi reprezentată de numărul nelimitat al celor mântuiți din Apocalips (cf. Ap 22,11).. Cei nelegiuiți vor continua să săvârșească nelegiuirea și niciun nelegiuit nu va înțelege#12,10 Este misterul istoriei mântuirii: alături de cei care, în încercare, se purifică și se curăță de imperfecțiunile lor, alții, nelegiuiții, rămân în nelegiuirea lor.; dar cei pricepuți vor înțelege. 11Din momentul în care#12,11 Ca și în revelațiile precedente, punctul de pornire este instaurarea „urâciunii pustiirii” în templul sfânt (cf. Dan 8,11-12; 11,31). va fi îndepărtată jertfa perpetuă și va fi pusă urâciunea pustiirii, vor fi o mie două sute nouăzeci de zile. 12Fericit cel care va aștepta și va ajunge la o mie trei sute treizeci și cinci#12,12 Cartea dă patru indicații cifrate, diferite, pentru timpul sfârșitului. „Un timp, timpuri și jumătate” (trei ani și jumătate) în Dan 7,25; 12,7, număr simbolic ce reprezintă ceea ce este destinat să eșueze (jumătatea lui șapte, cifra totalității); „o mie o sută cincizeci de zile” (în Dan 8,14); „o mie două sute nouăzeci de zile” (în Dan 12,11) și „o mie trei sute treizeci și cinci” (Dan 12,13). Secretul acestor numere nu a fost pătruns în totalitate, însă Apocalipsul oferă o anumită cheie de interpretare. În Ap 11,2.3, cei trei ani și jumătate din Danièl sunt echivalați cu patruzeci și două de luni sau o mie două sute șaizeci de zile. Așadar, calculul este făcut pentru un an de trei sute șaizeci de zile. Conform unui astfel de calcul, o mie o sută cincizeci de zile înseamnă trei ani plus șaptezeci de zile; o mie două sute nouăzeci de zile înseamnă trei ani, o jumătate plus o lună; o mie trei sute treizeci și cinci de zile înseamnă o mie două sute nouăzeci de zile plus o lună și jumătate. După Dan 8,14, o mie o sută cincizeci de zile ar putea să corespundă timpului exact în care cultul evreu a fost întrerupt, începând din toamna lui 167 î.C. până la 14 decembrie 164 î.C. Această perioadă ar fi descrisă simbolic sub forma de „trei ani și jumătate” (= 1.260 de zile, în Dan 7,25; 12,7). Celelelte două numere (1.290 și 1.335) ar putea fi în raport cu compunerea marii profeții finale (Dan 10–12) și momentul în care trebuie să fie publicată cartea secretă și sigilată (12,9) pentru ca oamenii „să o parcurgă și să o înțeleagă” (Dan 12,10). Cartea lui Danièl, în totalitatea ei, ar fi apărut în acest moment, adică la două luni și jumătate după purificarea templului, făcută la 14 decembrie 164 (în februarie 163 î.C.). de zile! 13Iar tu, mergi până la sfârșit. Te vei odihni, te vei ridica pentru partea ta de moștenire#12,13 Este recompensa pe care Danièl a meritat-o de la Dumnezeu, așa cum a apărut încă de la începutul istoriei sale (cf. Dan 1,8). la sfârșitul zilelor”. #10,13 #Mt 24,21 #Ps 69,29; Ap 3,5 #Mt 25,46 #11,33.35; Mt 13,43 #Înț 3,7 #8,26 #12,9 #10,4 #4,31; 6,27; Ap 1,18; 10,5-6 #Mt 24,3
Selectat acum:
Daniel 12: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Daniel 12
12
Învierea și răsplata
1În acel timp#12,1 Referință clară la moartea lui Antiòh (Dan 11,45)., se va ridica Mihaél, marele conducător care stă peste fiii poporului tău#12,1 Danièl participă la soarta întregului popor..
Va fi un timp de strâmtorare#12,1 Expresia indică o calamitate gravă, în special în lupta escatologică (cf. Ier 30,7). Pare o referință la tulburările politice care vor izbucni în Palestína după moartea lui Antiòh al IV-lea și în timpul lui Ionatàn (cf. 1Mac 9,27).
cum nu a mai fost de când există
un popor și până în acel timp#12,1 Este o expresie hiperbolică ce intenționează să sublinieze gravitatea faptului (cf. Ex 9,18.24; Mc 13,19; Ap 16,18)..
În acel timp, va fi salvat#12,1 Salvarea este lucrarea lui Mihaíl, așadar a lui Dumnezeu însuși, și este asigurată numai pentru poporul lui Danièl. poporul tău,
oricine va fi găsit scris în carte#12,1 Nu tot poporul lui Danièl va fi salvat, ci numai aceia care își au numele scris în cartea lui Dumnezeu, expresie uzuală pentru a arăta categoria celor drepți, predestinați să participe la împărăția finală a lui Dumnezeu. Imaginea, deja cunoscută (cf. Is 4,3; Mal 3,16; Dan 7,10), se va întâlni de mai multe ori în Apocalips (cf. Ap 3,5; 13,8; 17,8; 20,15)..
2Mulți dintre cei care dorm
în țărâna pământului se vor trezi#12,2 Expresia se întâlnește și în Is 26,19 pentru a arăta certitudinea unei întoarceri la viață, în contrast cu afirmația că morții nu se vor mai scula din somnul lor (cf. Iob 14,12; Ier 51,39.57). Dumnezeu triumfă asupra ultimului dușman, moartea personificată, și-i readuce la viață pe credincioșii pe care aceasta îi înghițise. În textele mai vechi, tema învierii era înțeleasă într-un mod simbolic și colectiv (cf. Ez 37,1-14). Promisiunea învierii individuale este răspunsul profetic la problema pusă de experiența martiriului (cf. 2Mac 7,9.11.14.23.29).:
unii pentru viața veșnică#12,2 Drepților, care sunt înscriși în cartea vieții, chiar dacă sunt morți, le este făcută promisiunea vieții veșnice. Această temă a fost, probabil, atinsă în Iob 19,26-27, afirmată în 2Mac 7,9-14.23.29.36; 12,43-46 și dezvoltată amplu în Înț 3.,
iar alții pentru ocara și dezgustul veșnic#12,2 Condiția celor răi este și ea veșnică, dar este o condiție de rușine. Nu este amintit aici infernul sau locuința morților („Șeòlul”), însă expresia este echivalentă (cf. Is 66,24)..
3Cei pricepuți#12,3 Promisiunea învierii se referă mai întâi la conducătorii spirituali ai poporului care l-au menținut în credința adevărată: numai Dumnezeu justifică, însă prin învățătura lor „i-au condus pe cei mulți” spre dreptate (cf. Is 53,11). vor străluci
ca strălucirea firmamentului
și cei care i-au făcut pe mulți
să fie drepți,
ca stelele#12,3 Viața veșnică nu este descrisă explicit, însă strălucirea firmamentului și stelele sunt un simbol pentru a evoca transfigurarea celor înviați. în veci și pentru totdeauna.
4Tu, însă, Daniél, sigilează cuvintele și sigilează și cartea până la timpul de la sfârșit#12,4 La sfârșitul revelației (cf. Dan 11,1–12,3), Danièl primește porunca de a o ține secretă, pentru că trebuie să fie manifestată numai atunci când sfârșitul va fi anunțat și se va realiza (cf. Dan 8,26-27; Is 8,16-18; Hab 2,2-4; Ap 22,10). Astfel se garantează adevărul din conținutul profeției; altfel, ar fi de necrezut din cauza conținutului ei și din cauza perioadei viitoare la care se referă.. Mulți o vor parcurge și se va mări cunoașterea#12,4 LXX are: „Până ce se vor sminti cei mulți și se va umple pământul de strâmbătate”. Traducerea greacă a lui Teodotiòn: „Până ce vor primi mulți învățătură și va spori cunoașterea”..
Profeția sigilată
5Eu, Daniél, am privit și, iată, alți doi care stăteau: unul pe un mal al râului, iar altul pe celălalt mal al râului! 6Unul#12,6 Este, probabil, unul dintre cei doi îngeri din Dan 12,5 (cf. 8,13-16). Versiunile grecești și latine au: „Eu am spus”, cu referință la Danièl. i-a zis omului îmbrăcat în in care stătea deasupra apelor râului: „Când va fi sfârșitul minunățiilor#12,6 Aluzie la persecuțiile din partea lui Antiòh al IV-lea (cf. Dan 8,24; 11,36).?”. 7Apoi l-am auzit pe omul îmbrăcat în in, care stătea deasupra apelor râului; el și-a ridicat mâna dreaptă și cea stângă#12,7 Nu numai o mână, ca în jurămintele obișnuite (cf. Gen 14,22; Ex 6,8; Dt 32,40; Ez 20,5), ci amândouă mâinile, semn al solemnității jurământului. spre ceruri și a jurat pe Cel veșnic Viu#12,7 Adică pe Yhwh (cf. Dan 4,31; Dt 32,40; Sir 18,1), semn al irevocabilității jurământului făcut.: „Va fi pentru un timp, timpuri și jumătate. Când se va sfârși zdrobirea puterii#12,7 Lit.: „mâinii”. poporului celui sfânt, toate acestea se vor termina”. 8Eu am auzit, dar nu am înțeles. Și am zis: „Domnul meu, care va fi sfârșitul acestora?”. 9El mi-a zis: „Du-te, Daniél!#12,9 Este o invitație de a nu mai întreba ceea ce trebuie să rămână secret până în momentul împlinirii și, deci, a accepta cu credință refuzul la cererea lui. Cuvintele acestea vor fi ascunse și sigilate până la timpul de la sfârșit. 10Mulți vor fi purificați, albiți și șlefuiți#12,10 Acesta este sfârșitul profeției: cine o primește cu credință are mântuirea; cine o refuză este exclus de la mântuire. Valoarea credinței și responsabilitatea individuală înaintea istoriei misterioase și grele a mântuirii este exprimată cu aceeași tărie cu care o va exprima Cristos în parabolele discursului escatologic (cf. Mt 24,37–25,30). Mulțimea celor răscumpărați va fi reprezentată de numărul nelimitat al celor mântuiți din Apocalips (cf. Ap 22,11).. Cei nelegiuiți vor continua să săvârșească nelegiuirea și niciun nelegiuit nu va înțelege#12,10 Este misterul istoriei mântuirii: alături de cei care, în încercare, se purifică și se curăță de imperfecțiunile lor, alții, nelegiuiții, rămân în nelegiuirea lor.; dar cei pricepuți vor înțelege. 11Din momentul în care#12,11 Ca și în revelațiile precedente, punctul de pornire este instaurarea „urâciunii pustiirii” în templul sfânt (cf. Dan 8,11-12; 11,31). va fi îndepărtată jertfa perpetuă și va fi pusă urâciunea pustiirii, vor fi o mie două sute nouăzeci de zile. 12Fericit cel care va aștepta și va ajunge la o mie trei sute treizeci și cinci#12,12 Cartea dă patru indicații cifrate, diferite, pentru timpul sfârșitului. „Un timp, timpuri și jumătate” (trei ani și jumătate) în Dan 7,25; 12,7, număr simbolic ce reprezintă ceea ce este destinat să eșueze (jumătatea lui șapte, cifra totalității); „o mie o sută cincizeci de zile” (în Dan 8,14); „o mie două sute nouăzeci de zile” (în Dan 12,11) și „o mie trei sute treizeci și cinci” (Dan 12,13). Secretul acestor numere nu a fost pătruns în totalitate, însă Apocalipsul oferă o anumită cheie de interpretare. În Ap 11,2.3, cei trei ani și jumătate din Danièl sunt echivalați cu patruzeci și două de luni sau o mie două sute șaizeci de zile. Așadar, calculul este făcut pentru un an de trei sute șaizeci de zile. Conform unui astfel de calcul, o mie o sută cincizeci de zile înseamnă trei ani plus șaptezeci de zile; o mie două sute nouăzeci de zile înseamnă trei ani, o jumătate plus o lună; o mie trei sute treizeci și cinci de zile înseamnă o mie două sute nouăzeci de zile plus o lună și jumătate. După Dan 8,14, o mie o sută cincizeci de zile ar putea să corespundă timpului exact în care cultul evreu a fost întrerupt, începând din toamna lui 167 î.C. până la 14 decembrie 164 î.C. Această perioadă ar fi descrisă simbolic sub forma de „trei ani și jumătate” (= 1.260 de zile, în Dan 7,25; 12,7). Celelelte două numere (1.290 și 1.335) ar putea fi în raport cu compunerea marii profeții finale (Dan 10–12) și momentul în care trebuie să fie publicată cartea secretă și sigilată (12,9) pentru ca oamenii „să o parcurgă și să o înțeleagă” (Dan 12,10). Cartea lui Danièl, în totalitatea ei, ar fi apărut în acest moment, adică la două luni și jumătate după purificarea templului, făcută la 14 decembrie 164 (în februarie 163 î.C.). de zile! 13Iar tu, mergi până la sfârșit. Te vei odihni, te vei ridica pentru partea ta de moștenire#12,13 Este recompensa pe care Danièl a meritat-o de la Dumnezeu, așa cum a apărut încă de la începutul istoriei sale (cf. Dan 1,8). la sfârșitul zilelor”. #10,13 #Mt 24,21 #Ps 69,29; Ap 3,5 #Mt 25,46 #11,33.35; Mt 13,43 #Înț 3,7 #8,26 #12,9 #10,4 #4,31; 6,27; Ap 1,18; 10,5-6 #Mt 24,3
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași