Qohelet 12
12
Bătrânețea și moartea#12,0 Acest poem minunat, plin de emoție și de nostalgie, evocă bătrânețea în mod metaforic. Însă este greu uneori să se recepteze încărcătura reală a acestor metafore. Interpretarea rabinică a vrut să vadă aici evocarea diferitelor părți ale trupului (brațele, dinții, ochii: cf. v. 3), dar această interpretare fiziologică nu se impune. Se poate vedea aici descrierea îmbătrânirii ca iarnă a vieții, dar o iarnă care, spre deosebire de cea a naturii, nu este urmată de primăvară.
1Amintește-ți de cel care te-a creat în zilele tinereții tale,
până să vină zilele cele rele
și să fii atins de anii
despre care vei spune:
„Nu am nicio plăcere în ei”,
2până să se întunece soarele,
lumina, luna și stelele
și să se întoarcă norii după ploaie,
3până în ziua
când vor tremura paznicii casei
și se vor încovoia
oamenii puternici,
vor înceta cele care macină,
căci vor fi puține,
și se vor întuneca
cele care privesc prin ferestre.
4Atunci vor fi închise
cele două uși [care dau] spre stradă,
va cădea zgomotul râșniței;
[oamenii] se vor ridica
la glasul păsării
și vor înceta toate fiicele cântecului.
5Atunci se vor teme de înălțime
și de teroarea de pe drum;
dar va înflori migdalul, se va da
deoparte lăcusta și va fi rupt caperul.
Căci orice om va merge
spre casa veșniciei sale
și cei care jelesc
se vor învârti pe stradă
6până când se va rupe funia de argint și se va sfărâma vasul de aur, până când va fi zdrobit urciorul deasupra izvorului
și se va sfărâma roata de la fântână,
7până se va întoarce pulberea
în pământ, așa cum a fost,
și până când duhul se va întoarce
la Dumnezeu, care l-a dat#12,7 Acest pasaj depinde de Gen 2,7 și 3,19 (cf. Iob 34,14; Ps 104,29; 146,4; Sir 40,11). Ceea ce este al lui Dumnezeu, adică principiul vieții acordat în mod provizoriu omului, se întoarce la Dumnezeu. Credința explicită în înviere nu va apărea în Israèl decât după timpul lui Qohelèt, ceea ce nu-l împiedică să privească în mod curajos; el nu cade nici în pesimism, nici în indiferență..
III. EPILOG#12,8 Acest epilog nu aparține autorului cărții. Este lucrarea unui discipol al lui Qohelèt, care-i face elogiul rămânând în aceeași tonalitate (cf. v. 12-14).
8Deșertăciunea deșertăciunilor – spune Qohelét – toate sunt deșertăciune!
9Pe lângă [faptul] că a fost înțelept,
Qohelét a mai învățat poporul cunoașterea, și-a plecat urechea, a cercetat și a întocmit multe proverbe.
10Qohelét a căutat să găsească cuvinte plăcute,iar ceea ce s-a scris este drept, cuvinte ale adevărului.
11Cuvintele înțelepților
sunt ca niște țepușe#12,11 Adică stimulează curiozitatea și provoacă la acțiune.
și stăpânii culegerilor,
ca niște țăruși înfipți#12,11 Acești țăruși marchează limitele care nu trebuie încălcate și arată drumul cel bun. Astfel, înțelepciunea are o funcție dublă: una dinamică și una normativă.:
ele sunt date de un singur păstor#12,11 După mulți interpreți, ar fi vorba aici despre Solomòn, patronul înțelepților și regele-păstor (cf. Cântarea Cântărilor), autorul presupus al cărții. În mod direct, s-ar afirma aici autenticitatea lucrării și unitatea ei, în ciuda complexității sale și a tonului surprinzător de diferit față de celelalte pasaje. Ar fi astfel primul ecou al discuțiilor despre canonicitatea lui Qohelèt. Pentru alți autori, păstorul se referă la Dumnezeu însuși (cf. Gen 48,15; Os 4,16; Ps 23,1; 28,9), care îi inspiră pe toți înțelepții, începând de la Solomòn. În cazul acesta, accentul s-ar pune pe valoarea religioasă și pe originea cărții, care i-ar asigura unitatea profundă..
12În rest, fiule, învață din acestea!
A face multe cărți nu are capăt
și studiul mult obosește trupul.
13Să ascultăm sfârșitul tuturor cuvintelor:
teme-te de Dumnezeu
și păzește poruncile sale#12,13 Autorul epilogului, care reia aici cap. 3,14; 5,6; 7,18; 8,12, este un evreu pios. El are cultul legii și al tradițiilor ei, la fel ca autorul lui Ben Siràh. Este posibil ca această aluzie la hotărârile legii să fi inspirat obiceiul de a se citi Qohelèt în timpul Sărbătorii Corturilor.,
căci aceasta este totul pentru om!
14Căci Dumnezeu va aduce
orice lucrare la judecată,
pe lângă cele ascunse,
fie bune, fie rele. #3,20; Sir 40,11 #1,2 #Sir 1,13.26; 19,20 #3,17; 11,9
Selectat acum:
Qohelet 12: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași