Qohelet 2
2
Căutarea binelui pentru om#2,0 Dacă înțelepciunea nu aduce niciun avantaj omului, ba dimpotrivă îi provoacă durere, ideea lui Qohelèt este de a se deda unei vieți fără de griji, vinului care face să se uite realitatea și dă veselie, activității care te face să te simți creator, cu iluzia de a fi făcut ceva nou, acumulării bogățiilor, ca instrument al puterii. Concluzia lui Qohelèt arată o luciditate psihologică și rațională de excepție: pe de o parte afirmă deșertăciunea a toate, pentru că, în mod evident, moartea rămâne limita peste care nu se poate trece, fără a mai lua în seamă celelalte necazuri care pot să întristeze viața, chiar dacă ea este bogată; pe de altă parte notează că un anumit bine, la nivel pur psihologic, există: satisfacția pe care omul o încearcă atunci când face anumite lucruri.
1Mi-am spus inimii: „Hai, vreau să gust veselia și să văd bunăstarea!”. Dar și aceasta este deșertăciune. 2Am spus râsului: „Prostie!” și veseliei: „Ce poate face aceasta?”#2,2 Termenul ebraic „śimḥāʰ” este un concept ambivalent, indicând fie o acțiune disprețuitoare, fie voioșia sau bucuria atunci când semnificația este pozitivă. Aici este vorba despre o voioșie fără de griji, în paralel cu râsul, și este nu numai lipsită în mod intrinsec de valoare, dar nici nu aduce nicio satisfacție.. 3Am decis în inima mea să-mi dau trupul vinului și inima să fie călăuzită cu înțelepciune, ca să fie prinsă de nebunie până când voi putea vedea ce este bine pentru fiii oamenilor să facă sub ceruri în timpul zilelor vieții lor#2,3 Lit.: „în timpul numărului zilelor vieții lor”.. 4Am făcut lucrări mari: mi-am construit case și am plantat pentru mine. 5Mi-am făcut grădini și livezi#2,5 Lit.: „p̄ardēsîm” (în greacă, „paradeisos”), cuvânt împrumutat din limba persană (cf. Neh 2,8; Ct 4,13). Se referă la o grădină bine îngrijită și prosperă. și am plantat în ele pomi pentru tot felul de fructe. 6Mi-am făcut cisterne#2,6 Sunt indicate ca „bazinele lui Solomòn”, la 4 km sud de Betleèm. Mai probabil, Qohelèt vorbește aici despre rezervoarele din Grădina Regelui de la Ierusalim (cf. 2Rg 25,4; Neh 2,14; 3,15). de apă ca să ud pădurea unde cresc#2,6 Lit.: „răsar”. pomii. 7Mi-am cumpărat sclavi și sclave și am avut copii de casă; ba chiar am avut turme de vite și de oi mai multe decât toți cei care au fost înaintea mea în Ierusalím. 8Mi-am adunat argint și aur și proprietăți de regi și de provincii#2,8 Se înțeleg aici comorile regilor învinși și tributurile pe care regiunile încorporate în statul ebraic trebuiau să le plătească lui Solomòn.. Mi-am procurat#2,8 Lit.: „mi-am făcut”. cântăreți și cântărețe – deliciul fiilor oamenilor – și multe concubine#2,8 Lit.: „concubină și concubine”. Expresia apare numai aici în Biblie; este foarte greu de înțeles semnificația exactă. Traducerea actuală are în vedere contextul.. 9Am devenit cel mai mare față de toți cei care au fost înaintea mea în Ierusalím și înțelepciunea mea stătea înaintea mea#2,9 Qohelèt insistă că dobândirea puterii și a bunurilor nu a fost scop în sine, ci trebuia să-i slujească pentru a găsi „binele pentru om”. În toate aceste încercări și tentative, l-a însoțit întotdeauna înțelepciunea, adică în tot ceea ce a făcut, a făcut în funcție de înțelepciune.. 10Tot ce mi-au cerut ochii nu am ascuns de la ei#2,10 Așadar există un bine în viață și acesta constă în satisfacția pe care omul o încearcă în lucrarea însăși. Este vorba de o expresie care trebuie referită la toate experiențele făcute. Această satisfacție inerentă acțiunii cu succes depinde nu numai de succesul însuși, dar și de tipul de experiență.; nu i-am refuzat inimii mele nicio veselie și inima mea s-a bucurat de toată truda mea, căci aceasta este partea mea din tot chinul meu. 11Mi-am întors fața către toate lucrările pe care le-a făcut mâna mea și la toată truda prin care m-am trudit să le fac. Iată, toate sunt deșertăciune și goană după vânt și nu este niciun folos sub soare.
12Și mi-am întors fața ca să văd înțelepciunea, prostia și nebunia. Ce [poate face] omul care vine după rege? Ceea ce deja au făcut [alții]!#2,12 Este presupus aici faptul că Solomòn a devenit idolatru la sfârșitul vieții (cf. 1Rg 11,4-10); a fost un exemlu negativ pentru fiul său Roboàm, care va provoca schisma celor zece triburi (cf. 1Rg 12,13-19).
Absurditatea vieții
13Eu am văzut că este mai mult folos în înțelepciune decât în nebunie, mai mult folos în lumină decât în întuneric.
14Cel înțelept are ochii în cap,
dar cel nesimțit umblă în întuneric.
Și eu am recunoscut că li se întâmplă tuturor aceeași#2,14 Lit.: „am cunoscut și eu că o singură întâmplare se întâmplă tuturor”. soartă#2,14 Înțelepciunea este în mod clar o valoare și ar fi stupid să se creadă că înțeleptul este la fel ca nebunul. Și totuși, acestei diferențe de valori nu-i corespunde o viață diferită, ci moartea îi așteaptă pe amândoi. Qohelèt este extrem de realist și nu acceptă iluzii: pentru a putea fi un bine pentru om, ar trebui ca omul să aibă o viață „de după viață”.. 15Mi-am zis eu în inimă: „Dacă mi se întâmplă și mie cum i se întâmplă celui nesimțit, atunci ce folos că am devenit înțelept și eu?”.
16Căci nu este amintire veșnică a celui înțelept ca și a celui nesimțit: imediat, în zilele care vin, totul este uitat. Cum moare înțeleptul, așa moare și nesimțitul! 17Am urât viața, căci rea era asupra mea lucrarea pe care o făcusem sub soare: totul este deșertăciune și goană după vânt.
18Am urât toată truda cu care m-am trudit sub soare și pe care o las omului care va fi după mine. 19Cine știe dacă va fi înțelept sau nebun? Dar el va lua în putere toată truda mea cu care m-am trudit și am devenit înțelept sub soare. Și aceasta este deșertăciune. 20Mi-am întors inima spre disperare, din cauza întregii trude cu care m-am trudit sub soare. 21Căci există câte un om care se trudește cu înțelepciune, cu știință și cu success și om care nu se trudește, și i se dă partea. Și aceasta este deșertăciune și rău mare.
22Căci ce are omul în toată truda lui și în toată goana inimii lui cu care se trudește sub soare? 23Căci toate zilele sale sunt osteneală și inima lui nu se poate odihni#2,23 Acesta este scandalul durerii. Qohelèt nu concepe durerea decât în funcție de o pedeapsă. Orice altă durere îl scandalizează. Cum este posibil ca înțeleptul care, prin truda și angajarea lui, țintește un scop care nu este contrar legii să poată fi pedepsit în acest fel? Sunt elemente împotriva unei teorii a retribuției. din cauza indignării îndeletnicirii lui nici noaptea. Și aceasta este deșertăciune.
24Nu este bine pentru om decât să mănânce, să bea#2,24 Această maximă este folosită ca argument într-o polemică; deși autorul repetă acest paradox ca pe un refren (Qoh 3,12-13; 5,17; 8,15; 9,7), nu se află în el concepția despre viață, ca și cum ar sfătui să pună plăcerea ca scop al acțiunii. și sufletul lui să vadă binele din truda sa. Și aceasta am văzut-o eu că este din mâna lui Dumnezeu. 25Căci cine mănâncă și cine se bucură în afară de mine? 26Căci omului care este bun în ochii lui, el îi dă înțelepciune, cunoaștere și bucurie, iar celui care păcătuiește îi dă ocupație ca să adune, să strângă și să-i dea celui care este bun înaintea lui Dumnezeu#2,26 Ultima afirmație a lui Qohelèt este: totul în viață este darul lui Dumnezeu, în sens ambivalent. Pentru Qohelèt, tristețea faptului că unul își duce existența cu trudă pentru a aduna bunuri și că, mai apoi, acestea trec la alții (cf. Qoh 2,21; 6,1 șu) este unul dintre relele cele mai mari care i se pot întâmpla omului (cf. Mal 1,2: „l-am iubit pe Iacob și l-au urât pe Esàu”). Problema va fi reluată și de sfântul Paul (cf. Rom 9,13), care exclude ideea potrivit căreia lucrarea lui Dumnezeu poate să fie determinată de comportamentul omului. Deci Qohelèt afirmă că Dumnezeu dă înțelepciunea și bucuria celui care îi este drag, nu una drept consecință a celeilalte, ci și una, și cealaltă.. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt. #Înț 2,6; Lc 12,19 #Prov 14,13 #5,17; 6,12; Iob 14,5 #1Rg 7,1-12 #1Cr 27,27; Ct 8,11 #1Rg 9,28–10,29 #Ct 7,7 #7,28; 9,9 #1,12 #1,9 #10,2 #Iob 12,25 #In 8,12; 1In 2,10-11 #6,8 #1,11; Ps 49,11; Sir 44,9 #6,2; Ps 39,7; Sir 11,19 #8,16; Iob 7,1-4; Sir 40,5-6 #3,12-13; 11,9; Sir 14,14 #Ps 49,11; Iob 27,16-17; Prov 13,22
Selectat acum:
Qohelet 2: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași