Estera 4
4
IV. RUGĂCIUNEA ESTÉREI ȘI A LUI MARDOHÉU#4,0 Est 4 deține un rol central în desfășurarea relatării, deoarece scoate în evidență trecerea de la o prezentare pasivă a eroinei la o participare activă a sa la evenimente. Această evoluție nu e prezentată în mod liniar. Arta narativă a fragmentului este concentrată asupra barierei care îi separă pe cei doi protagoniști (este vorba de poarta haremului), fapt pentru care este nevoie de un intermediar (eunucul) pentru a permite comunicarea între interior și exterior. Scenele în care se împarte relatarea sunt determinate de procesele comunicative între harem și postarea aleasă de Mardohèu: reacția lui Mardohèu și a iudeilor la publicarea edictului regal (v. 1-3); informarea Estèrei despre situație (v. 4-9); dialogul dintre Estèra și Mardohèu (v. 10-17).
1Mardohéu a aflat tot ce se făcea, și-a sfâșiat hainele, s-a îmbrăcat cu sac și cenușă, a ieșit în mijlocul cetății și a strigat cu glas puternic și amar#4,1 Atitudinea lui Mardohèu nu este numai expresia doliului, dar are și un caracter religios, chiar dacă numai implicit. A se îmbrăca în sac și a se presăra cu cenușă este atitudinea tipică a celui care face pocăință, la care se adaugă practica ascetică și penitențială a postului.. 2A mers până la poarta regelui, pentru că nu se putea intra îmbrăcat în sac. 3În toate provinciile, în fiecare loc unde erau făcute cunoscute cuvântul regelui și decretul lui, era jale mare printre iudei, post, bocet și vaiet; mulți se prosternau în sac și cenușă.
4Slujitoarele și eunucii Estérei au venit și i-au adus la cunoștință, iar regina s-a întristat foarte mult. A trimis haine ca să-l îmbrace pe Mardohéu și să ia sacul de pe el#4,4 Ca să poată intra în palat și să vină să-i vorbească. Doliul aducea cu sine o stare de impuritate (cf. Gen 50,4)., dar el nu a acceptat. 5Atunci Estéra l-a chemat pe Hatác, [unul] dintre eunucii care stăteau în fața ei, și i-a poruncit [să meargă] la Mardohéu să afle ce se întâmplă#4,5 Lit.: „ce este aceasta”. și din ce cauză.
6Hatác a ieșit [să meargă] la Mardohéu în piața cetății care este înaintea porții regelui. 7Mardohéu i-a făcut cunoscut tot ce i se întâmplase și suma de argint pe care Amán a zis că o va da#4,7 Lit.: „o va cântări”. vistieriilor regelui împotriva iudeilor ca să-i nimicească. 8I-a dat copia decretului regelui care fusese dat la Súsa pentru a-i nimici ca să o vadă Estéra, să-i facă cunoscut și să-i poruncească să meargă la rege ca să-l îmbuneze și să caute [îndurare] de la el#4,8 Lit.: „de la fața lui”. pentru poporul ei#4,8 LXX și NVg adaugă: „Amintindu-ți, [a spus el], zilele smereniei tale, când te-am hrănit cu mâna mea, fiindcă Amàn, al doilea după rege, a grăit împotriva noastră spre moarte. Cheamă-l pe Domnul și grăiește regelui despre noi și scapă-ne de la moarte!”. Iar VL adaugă: „Ridică-te! De ce stai în tăcere? De fapt și tu ești condamnată la pierzare, tu împreună cu casa ta și aceea a tatălui tău, a poporului tău și a descendenței tale. Ridică-te, să vedem dacă este posibil să luptăm și să suferim pentru poporul nostru, pentru ca Dumnezeu să-i vină în ajutor!”..
9Hatác a venit și i-a făcut cunoscute Estérei cuvintele lui Mardohéu#4,9 VL adaugă: „În timp ce citea mesajul de la fratele său, și-a sfâșiat hainele și a exclamat cu voce îndurerată. A vărsat multe lacrimi și trupul său s-a desfigurat, iar carnea ei a slăbit”.. 10Estéra i-a zis lui Hatác și i-a poruncit [să-i spună] lui Mardohéu: 11„Toți slujitorii regelui și poporul din provinciile regelui știu că orice bărbat sau femeie care intră la rege în curtea interioară și care nu a fost chemat printr-o poruncă#4,11 Lit.: „decret”. este dat la moarte; numai acela către care regele întinde sceptrul său de aur rămâne în viață. Dar eu nu am fost chemată să intru la rege de treizeci de zile”.
12Ei i-au făcut cunoscute lui Mardohéu cuvintele Estérei. 13Mardohéu a zis să i se răspundă Estérei: „Să nu crezi în sufletul tău că vei scăpa în casa regelui [numai tu] dintre toți iudeii! 14Căci dacă vei tăcea în acest timp, ajutorul și eliberarea pentru iudei vor veni din alt loc#4,14 Autorul textului ebraic evită să scrie numele lui Dumnezeu și folosește această expresie, care va deveni obișnuită pentru a exprima locul unde și-a fixat Dumnezeu numele. acum, iar tu și casa tatălui tău veți pieri. Și cine știe dacă nu ai devenit regină pentru un astfel de timp?”.
Decizia Estérei
15Estéra a zis să-i răspundă lui Mardohéu: 16„Mergi, adună-i pe toți iudeii care se află în Súsa și postiți pentru mine! Nu mâncați și nu beți timp de trei zile și [trei] nopți! Și eu, și slujitoarele mele vom posti astfel. Așa voi intra la rege – ceea ce nu este după lege – și dacă e să pier, voi pieri”. 17Mardohéu a plecat#4,17 Lit.: „a trecut”. și a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra.
Rugăciunea lui Mardohéu#4,17 Urmând predica profeților (Is 42,5.6; 43,1; Ps 77,17-21), creația este prezentată aici ca primul act salvific al lui Dumnezeu. La aceasta se adaugă în mod natural momentul eliberării din Egipt. La gesturile din trecut ale lui Dumnezeu, rugăciunea cere să se împlinească încă o dată mântuirea de calamitatea prezentă.
17aEl s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului și spunând#4,17a NVg are: „17a Mardohèu și-a sfâșiat hainele, și-a întins ciliciul, s-a aruncat cu fața la pământ și împreună cu el căpeteniile poporului, de dimineața și până seara. 17b Și a zis: «Dumnezeul lui Abrahàm și Dumnezeul lui Isàac și Dumnezeul lui Iacòb, binecuvântat ești! 17c Doamne, Doamne, rege atotputernic, în puterea ta sunt toate și nu este nimic care să poată rezista voinței tale dacă tu hotărăști mântuirea lui Israèl. 17d Căci tu ai făcut cerul și pământul și tot ce conțin în mod minunat cerurile. 17e Tu ești stăpânul tuturor și nu este nimeni care să reziste maiestății tale. 17f Tu știi, Doamne, că aș fi sărutat cu plăcere tălpile picioarelor lui Amàn pentru salvarea lui Israèl; 17g Dar nu am făcut-o, ca să nu pun cinstea unui om deasupra gloriei Dumnezeului meu, și nu voi adora pe nimeni, decât pe tine, Doamne Dumnezeul meu. 17h Și nu fac aceasta din trufie, nici din dorință de glorie, Doamne. Vino, Doamne, arată-te, Doamne! 17i Și acum, Doamne, rege, Dumnezeul lui Abrahàm și Dumnezeul lui Isàac și Dumnezeul lui Iacòb, îndură-te de poporul tău, pentru că dușmanii noștri vor să piardă și să distrugă moștenirea ta! 17k Nu disprețui partea ta pe care ai răscumpărat-o pentru tine din țara Egiptului! 17l Ascultă rugăciunea mea și fii milostiv față de moștenirea ta! Întoarce plânsul nostru în bucurie pentru ca, fiind în viață, să lăudăm numele tău, Doamne, și nu închide gura celor care îți cântă!». 17m Căci tot Israèlul a strigat din toate puterile la Domnul, întrucât moartea sigură atârna deasupra lor”.:
17b„Doamne, Doamne, regele tuturor,
tu care stăpânești peste toate,
în puterea ta sunt toate
și nu este nimeni
care să se împotrivească ție
când vrei să îl eliberezi pe Israél!
17cTu ai făcut cerul și pământul
și toate lucrurile minunate
care sunt sub cer;
tu ești stăpânul tuturor
și nu este nimeni
să ți se împotrivească ție, Doamne.
17dTu pe toate le cunoști
și le știi, Doamne,
că nu din mândrie, nici din trufie,
nici din dorință de glorie
am făcut aceasta,
că nu m-am plecat
înaintea arogantului Amán.
Căci mi-ar fi plăcut
să-i sărut tălpile picioarelor
pentru eliberarea lui Israél.
17eDar am făcut aceasta
ca să nu pun gloria omului
deasupra gloriei lui Dumnezeu
și să nu mă plec înaintea nimănui
în afară de tine, Domnul meu,
și nu fac aceasta din trufie.
17fAcum, Doamne Dumnezeule,
regele și Dumnezeul lui Abrahám,
cruță-l pe poporul tău!
Căci [dușmanii] privesc la noi
ca să ne distrugă
și să nimicească moștenirea ta
de la început.
17gNu disprețui partea ta
pe care ai eliberat-o pentru tine
din Egipt!
17hAscultă rugăciunea mea
și iartă moștenirii tale;
schimbă plânsul nostru în veselie
pentru ca, fiind în viață#4,17h În Vechiul Testament, este frecvent gândul că lauda lui Dumnezeu este rezervată celor vii.,
să lăudăm numele tău, Doamne,
și nu închide#4,17h Lit.: „nu distruge!”. gura celor
care te laudă!”.
17iTot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor.
Rugăciunea Estérei
17kȘi regina Estéra și-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morții. Și-a scos hainele ei de cinste, și-a îmbrăcat haine de strâmtorare și plâns, iar în locul miresmelor de măreție și-a presărat cenușă și gunoi, trupul și l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu șuvițe din părul#4,17k Este o exprimare hiperbolică pentru a spune că Estèra și-a tăiat părul abundent în semn de doliu și pocăință (cf. Is 3,17; 22,12; Ez 27,30). Rugăciunea Esterei este însoțită de practici penitențiale, întrucât prin ea regina face o mărturisire adevărată și proprie a păcatului, recunoscând că este dreaptă nenorocirea care apasă asupra lor: păcatul a viciat armonia alianței dintre Domnul și poporul său. Însă a-l abandona pe Israèl înseamnă a abandona moștenirea personală a lui Dumnezeu în disprețul celor nelegiuiți. ei și l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând#4,17k NVg are: „17n Regina Estèra a fugit la Domnul, temându-se de pericolul morții care era aproape. 17o După ce s-a dezbrăcat de hainele de cinste, și-a luat hainele de doliu și, în locul untdelemnului de cinste, și-a acoperit capul cu cenușă și și-a umilit trupul cu post. 17p S-a aruncat la pământ împreună cu slujitoarele sale de dimineață și până seară și a spus: 17q «Dumnezeule al lui Abrahàm și Dumnezeul lui Isàac și Dumnezeul lui Iacòb, tu ești binecuvântat! Vino în ajutorul meu, care sunt singură și nu am pe nimeni să mă apere în afară de tine, Doamne! 17r Căci pericolul este în mâna mea. 17s Eu am auzit din cărțile strămoșilor mei, Doamne, că tu l-ai salvat pe Noe din apele potopului. 17t Eu am auzit din cărțile strămoșilor mei, Doamne, că tu, Doamne, ai dat nouă regi în mâinile lui Abrahàm cu trei sute optsprezece oameni. 17u Eu am auzit din cărțile strămoșilor mei, Doamne, că tu l-ai eliberat pe Iona din pântecele balenei. 17v Eu am auzit din cărțile strămoșilor mei, Doamne, că tu i-ai eliberat pe Ananía, Azaría și Misaèl din cuptorul cu foc. 17x Eu am auzit din cărțile strămoșilor mei, Doamne, că tu l-ai ridicat pe Danièl din groapa leilor. 17y Eu am auzit din cărțile strămoșilor mei, Doamne, că te-ai milostivit de Ezechía, regele iudeilor, condamnat la moarte, care s-a rugat pentru viață, și i-ai mai dat cincisprezece ani de trăit. 17z Eu am auzit din cărțile strămoșilor mei, Doamne, că i-ai dat Ànei, care te-a rugat cu toată ardoarea sufletului, puterea de a naște fii. 17aaEu am auzit din cărțile strămoșilor mei, Doamne, că pe toți cei care își găsesc plăcerea în tine îi eliberezi, Doamne, până la sfârșit. 17bb Și acum, ajută-mă pe mine, care sunt singură și nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne Dumnezeul meu! 17ccTu știi că slujitoarei tale îi e scârbă de patul celor necircumciși. 17dd Dumnezeule, tu știi că nu am mâncat de pe masa celor nelegiuiți și nu am băut vinul libațiunilor lor. 17ee Tu știi că din ziua venirii mele nu m-am bucurat, Doamne, decât numai în tine. 17ff Tu știi, Doamne, că mi-e scârbă de veșmântul care este pe capul meu și că-l port ca pe pânza impurității și că nu îl îmbrac în zilele bune. 17gg Și acum, vino în ajutorul meu, orfana, și dă gurii mele cuvântul potrivit în fața leului și fă-mă plăcută înaintea lui și întoarce inima lui spre ură împotriva celui care ne oprimă și spre pierzarea aceluia și a acelora care sunt de acord cu el. 17hh Pe noi însă eliberează-ne din mâna dușmanilor noștri; întoarce plânsul nostru în veselie și durerea noastră în bucurie! 17ii Pe cei care se ridică împotriva părții tale, Doamne, fă-i exemplu [de rușine]! 17kk Vino, Doamne; arată-te, Doamne!»”.:
17lDomnul meu și regele nostru,
tu ești unic;
Ajută-mă pe mine, care sunt singură
și nu am pe nimeni să mă ajute
în afară de tine!
Căci pericolul meu este lângă mine#4,17l Lit.: „este în mâna mea”..
17mAm auzit de când m-am născut
în tribul părinților mei
că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél
dintre toate popoarele
și pe părinții noștri,
dintre toți strămoșii lor,
spre moștenire veșnică,
și le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus.
17nNoi am păcătuit înaintea ta
și ne-ai dat
în mâinile dușmanilor noștri,
pentru că i-am cinstit pe zeii lor:
tu ești drept, Doamne!#4,17n Pentru abandonarea din partea lui Dumnezeu, drept consecință a păcatului, cf. 2Rg 21,11-15; Is 59,2; Ier 22,3-5; Lam 1,8; 3,42.
17oEi nu se mulțumesc
cu amărăciunea sclaviei noastre,
ci și-au pus mâinile
peste mâinile idolilor lor#4,17o Gest de jurământ și, probabil, de alianță.,
ca să facă să piară
hotărârea gurii tale,
să nimicească moștenirea ta
și să închidă gura celor care te laudă
și să distrugă gloria ta
și a altarului tău;
17psă deschidă gura popoarelor
spre lauda#4,17p Lit.: „virtutea”. celor deșarte
și un rege muritor#4,17p Lit.: „de carne”.
să fie admirat în veci.
17qNu da, Doamne,
sceptrul tău celor care nu sunt,
ca să nu râdă de căderea noastră;
întoarce planul lor împotriva lor
și fă-l de rușine
pe cel care ne-a dominat!
17rAmintește-ți, Doamne,
fă-te cunoscut
în timpul suferinței noastre
și dă-mi curaj,
rege al dumnezeilor
și stăpân al tuturor puterilor!
17sPune cuvânt potrivit în gura mea
înaintea [acestui] leu
și schimbă inima lui
spre ură față de prigonitorul nostru,
spre pieirea lui
și a celor de aceeași gândire cu el!
17tPe noi scapă-ne din mâna lui
și ajută-mă pe mine,
care sunt singură
și nu am pe nimeni
în afară de tine, Doamne!
17uTu le cunoști pe toate
și știi că am urât cinstea
celor nelegiuiți
și că mi-e scârbă de patul
celor necircumciși
și al tuturor străinilor.
17wTu cunoști necazul meu,
că mi-e scârbă
de semnul măreției mele
care este pe capul meu
în zilele când trebuie să apar;
îl detest ca pe o zdreanță
de fiecare lună
și nu-l port în zilele liniștii mele.
17xSlujitoarea ta nu a mâncat
la masa lui Amán,
nici nu am cinstit ospățul regelui
și nici nu am băut vinul libațiilor.
17ySlujitoarea ta nu s-a bucurat,
din ziua înălțării mele până acum,
decât în tine, Doamne,
Dumnezeul lui Abrahám.
17zDumnezeule,
care ești puternic peste toate,
ascultă vocea
celor fără de speranță!
Scapă-ne din mâna
celor care ne fac rău
și eliberează-mă
pe mine din teama mea!
Selectat acum:
Estera 4: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Estera 4
4
IV. RUGĂCIUNEA ESTÉREI ȘI A LUI MARDOHÉU#4,0 Est 4 deține un rol central în desfășurarea relatării, deoarece scoate în evidență trecerea de la o prezentare pasivă a eroinei la o participare activă a sa la evenimente. Această evoluție nu e prezentată în mod liniar. Arta narativă a fragmentului este concentrată asupra barierei care îi separă pe cei doi protagoniști (este vorba de poarta haremului), fapt pentru care este nevoie de un intermediar (eunucul) pentru a permite comunicarea între interior și exterior. Scenele în care se împarte relatarea sunt determinate de procesele comunicative între harem și postarea aleasă de Mardohèu: reacția lui Mardohèu și a iudeilor la publicarea edictului regal (v. 1-3); informarea Estèrei despre situație (v. 4-9); dialogul dintre Estèra și Mardohèu (v. 10-17).
1Mardohéu a aflat tot ce se făcea, și-a sfâșiat hainele, s-a îmbrăcat cu sac și cenușă, a ieșit în mijlocul cetății și a strigat cu glas puternic și amar#4,1 Atitudinea lui Mardohèu nu este numai expresia doliului, dar are și un caracter religios, chiar dacă numai implicit. A se îmbrăca în sac și a se presăra cu cenușă este atitudinea tipică a celui care face pocăință, la care se adaugă practica ascetică și penitențială a postului.. 2A mers până la poarta regelui, pentru că nu se putea intra îmbrăcat în sac. 3În toate provinciile, în fiecare loc unde erau făcute cunoscute cuvântul regelui și decretul lui, era jale mare printre iudei, post, bocet și vaiet; mulți se prosternau în sac și cenușă.
4Slujitoarele și eunucii Estérei au venit și i-au adus la cunoștință, iar regina s-a întristat foarte mult. A trimis haine ca să-l îmbrace pe Mardohéu și să ia sacul de pe el#4,4 Ca să poată intra în palat și să vină să-i vorbească. Doliul aducea cu sine o stare de impuritate (cf. Gen 50,4)., dar el nu a acceptat. 5Atunci Estéra l-a chemat pe Hatác, [unul] dintre eunucii care stăteau în fața ei, și i-a poruncit [să meargă] la Mardohéu să afle ce se întâmplă#4,5 Lit.: „ce este aceasta”. și din ce cauză.
6Hatác a ieșit [să meargă] la Mardohéu în piața cetății care este înaintea porții regelui. 7Mardohéu i-a făcut cunoscut tot ce i se întâmplase și suma de argint pe care Amán a zis că o va da#4,7 Lit.: „o va cântări”. vistieriilor regelui împotriva iudeilor ca să-i nimicească. 8I-a dat copia decretului regelui care fusese dat la Súsa pentru a-i nimici ca să o vadă Estéra, să-i facă cunoscut și să-i poruncească să meargă la rege ca să-l îmbuneze și să caute [îndurare] de la el#4,8 Lit.: „de la fața lui”. pentru poporul ei#4,8 LXX și NVg adaugă: „Amintindu-ți, [a spus el], zilele smereniei tale, când te-am hrănit cu mâna mea, fiindcă Amàn, al doilea după rege, a grăit împotriva noastră spre moarte. Cheamă-l pe Domnul și grăiește regelui despre noi și scapă-ne de la moarte!”. Iar VL adaugă: „Ridică-te! De ce stai în tăcere? De fapt și tu ești condamnată la pierzare, tu împreună cu casa ta și aceea a tatălui tău, a poporului tău și a descendenței tale. Ridică-te, să vedem dacă este posibil să luptăm și să suferim pentru poporul nostru, pentru ca Dumnezeu să-i vină în ajutor!”..
9Hatác a venit și i-a făcut cunoscute Estérei cuvintele lui Mardohéu#4,9 VL adaugă: „În timp ce citea mesajul de la fratele său, și-a sfâșiat hainele și a exclamat cu voce îndurerată. A vărsat multe lacrimi și trupul său s-a desfigurat, iar carnea ei a slăbit”.. 10Estéra i-a zis lui Hatác și i-a poruncit [să-i spună] lui Mardohéu: 11„Toți slujitorii regelui și poporul din provinciile regelui știu că orice bărbat sau femeie care intră la rege în curtea interioară și care nu a fost chemat printr-o poruncă#4,11 Lit.: „decret”. este dat la moarte; numai acela către care regele întinde sceptrul său de aur rămâne în viață. Dar eu nu am fost chemată să intru la rege de treizeci de zile”.
12Ei i-au făcut cunoscute lui Mardohéu cuvintele Estérei. 13Mardohéu a zis să i se răspundă Estérei: „Să nu crezi în sufletul tău că vei scăpa în casa regelui [numai tu] dintre toți iudeii! 14Căci dacă vei tăcea în acest timp, ajutorul și eliberarea pentru iudei vor veni din alt loc#4,14 Autorul textului ebraic evită să scrie numele lui Dumnezeu și folosește această expresie, care va deveni obișnuită pentru a exprima locul unde și-a fixat Dumnezeu numele. acum, iar tu și casa tatălui tău veți pieri. Și cine știe dacă nu ai devenit regină pentru un astfel de timp?”.
Decizia Estérei
15Estéra a zis să-i răspundă lui Mardohéu: 16„Mergi, adună-i pe toți iudeii care se află în Súsa și postiți pentru mine! Nu mâncați și nu beți timp de trei zile și [trei] nopți! Și eu, și slujitoarele mele vom posti astfel. Așa voi intra la rege – ceea ce nu este după lege – și dacă e să pier, voi pieri”. 17Mardohéu a plecat#4,17 Lit.: „a trecut”. și a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra.
Rugăciunea lui Mardohéu#4,17 Urmând predica profeților (Is 42,5.6; 43,1; Ps 77,17-21), creația este prezentată aici ca primul act salvific al lui Dumnezeu. La aceasta se adaugă în mod natural momentul eliberării din Egipt. La gesturile din trecut ale lui Dumnezeu, rugăciunea cere să se împlinească încă o dată mântuirea de calamitatea prezentă.
17aEl s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului și spunând#4,17a NVg are: „17a Mardohèu și-a sfâșiat hainele, și-a întins ciliciul, s-a aruncat cu fața la pământ și împreună cu el căpeteniile poporului, de dimineața și până seara. 17b Și a zis: «Dumnezeul lui Abrahàm și Dumnezeul lui Isàac și Dumnezeul lui Iacòb, binecuvântat ești! 17c Doamne, Doamne, rege atotputernic, în puterea ta sunt toate și nu este nimic care să poată rezista voinței tale dacă tu hotărăști mântuirea lui Israèl. 17d Căci tu ai făcut cerul și pământul și tot ce conțin în mod minunat cerurile. 17e Tu ești stăpânul tuturor și nu este nimeni care să reziste maiestății tale. 17f Tu știi, Doamne, că aș fi sărutat cu plăcere tălpile picioarelor lui Amàn pentru salvarea lui Israèl; 17g Dar nu am făcut-o, ca să nu pun cinstea unui om deasupra gloriei Dumnezeului meu, și nu voi adora pe nimeni, decât pe tine, Doamne Dumnezeul meu. 17h Și nu fac aceasta din trufie, nici din dorință de glorie, Doamne. Vino, Doamne, arată-te, Doamne! 17i Și acum, Doamne, rege, Dumnezeul lui Abrahàm și Dumnezeul lui Isàac și Dumnezeul lui Iacòb, îndură-te de poporul tău, pentru că dușmanii noștri vor să piardă și să distrugă moștenirea ta! 17k Nu disprețui partea ta pe care ai răscumpărat-o pentru tine din țara Egiptului! 17l Ascultă rugăciunea mea și fii milostiv față de moștenirea ta! Întoarce plânsul nostru în bucurie pentru ca, fiind în viață, să lăudăm numele tău, Doamne, și nu închide gura celor care îți cântă!». 17m Căci tot Israèlul a strigat din toate puterile la Domnul, întrucât moartea sigură atârna deasupra lor”.:
17b„Doamne, Doamne, regele tuturor,
tu care stăpânești peste toate,
în puterea ta sunt toate
și nu este nimeni
care să se împotrivească ție
când vrei să îl eliberezi pe Israél!
17cTu ai făcut cerul și pământul
și toate lucrurile minunate
care sunt sub cer;
tu ești stăpânul tuturor
și nu este nimeni
să ți se împotrivească ție, Doamne.
17dTu pe toate le cunoști
și le știi, Doamne,
că nu din mândrie, nici din trufie,
nici din dorință de glorie
am făcut aceasta,
că nu m-am plecat
înaintea arogantului Amán.
Căci mi-ar fi plăcut
să-i sărut tălpile picioarelor
pentru eliberarea lui Israél.
17eDar am făcut aceasta
ca să nu pun gloria omului
deasupra gloriei lui Dumnezeu
și să nu mă plec înaintea nimănui
în afară de tine, Domnul meu,
și nu fac aceasta din trufie.
17fAcum, Doamne Dumnezeule,
regele și Dumnezeul lui Abrahám,
cruță-l pe poporul tău!
Căci [dușmanii] privesc la noi
ca să ne distrugă
și să nimicească moștenirea ta
de la început.
17gNu disprețui partea ta
pe care ai eliberat-o pentru tine
din Egipt!
17hAscultă rugăciunea mea
și iartă moștenirii tale;
schimbă plânsul nostru în veselie
pentru ca, fiind în viață#4,17h În Vechiul Testament, este frecvent gândul că lauda lui Dumnezeu este rezervată celor vii.,
să lăudăm numele tău, Doamne,
și nu închide#4,17h Lit.: „nu distruge!”. gura celor
care te laudă!”.
17iTot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor.
Rugăciunea Estérei
17kȘi regina Estéra și-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morții. Și-a scos hainele ei de cinste, și-a îmbrăcat haine de strâmtorare și plâns, iar în locul miresmelor de măreție și-a presărat cenușă și gunoi, trupul și l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu șuvițe din părul#4,17k Este o exprimare hiperbolică pentru a spune că Estèra și-a tăiat părul abundent în semn de doliu și pocăință (cf. Is 3,17; 22,12; Ez 27,30). Rugăciunea Esterei este însoțită de practici penitențiale, întrucât prin ea regina face o mărturisire adevărată și proprie a păcatului, recunoscând că este dreaptă nenorocirea care apasă asupra lor: păcatul a viciat armonia alianței dintre Domnul și poporul său. Însă a-l abandona pe Israèl înseamnă a abandona moștenirea personală a lui Dumnezeu în disprețul celor nelegiuiți. ei și l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând#4,17k NVg are: „17n Regina Estèra a fugit la Domnul, temându-se de pericolul morții care era aproape. 17o După ce s-a dezbrăcat de hainele de cinste, și-a luat hainele de doliu și, în locul untdelemnului de cinste, și-a acoperit capul cu cenușă și și-a umilit trupul cu post. 17p S-a aruncat la pământ împreună cu slujitoarele sale de dimineață și până seară și a spus: 17q «Dumnezeule al lui Abrahàm și Dumnezeul lui Isàac și Dumnezeul lui Iacòb, tu ești binecuvântat! Vino în ajutorul meu, care sunt singură și nu am pe nimeni să mă apere în afară de tine, Doamne! 17r Căci pericolul este în mâna mea. 17s Eu am auzit din cărțile strămoșilor mei, Doamne, că tu l-ai salvat pe Noe din apele potopului. 17t Eu am auzit din cărțile strămoșilor mei, Doamne, că tu, Doamne, ai dat nouă regi în mâinile lui Abrahàm cu trei sute optsprezece oameni. 17u Eu am auzit din cărțile strămoșilor mei, Doamne, că tu l-ai eliberat pe Iona din pântecele balenei. 17v Eu am auzit din cărțile strămoșilor mei, Doamne, că tu i-ai eliberat pe Ananía, Azaría și Misaèl din cuptorul cu foc. 17x Eu am auzit din cărțile strămoșilor mei, Doamne, că tu l-ai ridicat pe Danièl din groapa leilor. 17y Eu am auzit din cărțile strămoșilor mei, Doamne, că te-ai milostivit de Ezechía, regele iudeilor, condamnat la moarte, care s-a rugat pentru viață, și i-ai mai dat cincisprezece ani de trăit. 17z Eu am auzit din cărțile strămoșilor mei, Doamne, că i-ai dat Ànei, care te-a rugat cu toată ardoarea sufletului, puterea de a naște fii. 17aaEu am auzit din cărțile strămoșilor mei, Doamne, că pe toți cei care își găsesc plăcerea în tine îi eliberezi, Doamne, până la sfârșit. 17bb Și acum, ajută-mă pe mine, care sunt singură și nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne Dumnezeul meu! 17ccTu știi că slujitoarei tale îi e scârbă de patul celor necircumciși. 17dd Dumnezeule, tu știi că nu am mâncat de pe masa celor nelegiuiți și nu am băut vinul libațiunilor lor. 17ee Tu știi că din ziua venirii mele nu m-am bucurat, Doamne, decât numai în tine. 17ff Tu știi, Doamne, că mi-e scârbă de veșmântul care este pe capul meu și că-l port ca pe pânza impurității și că nu îl îmbrac în zilele bune. 17gg Și acum, vino în ajutorul meu, orfana, și dă gurii mele cuvântul potrivit în fața leului și fă-mă plăcută înaintea lui și întoarce inima lui spre ură împotriva celui care ne oprimă și spre pierzarea aceluia și a acelora care sunt de acord cu el. 17hh Pe noi însă eliberează-ne din mâna dușmanilor noștri; întoarce plânsul nostru în veselie și durerea noastră în bucurie! 17ii Pe cei care se ridică împotriva părții tale, Doamne, fă-i exemplu [de rușine]! 17kk Vino, Doamne; arată-te, Doamne!»”.:
17lDomnul meu și regele nostru,
tu ești unic;
Ajută-mă pe mine, care sunt singură
și nu am pe nimeni să mă ajute
în afară de tine!
Căci pericolul meu este lângă mine#4,17l Lit.: „este în mâna mea”..
17mAm auzit de când m-am născut
în tribul părinților mei
că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél
dintre toate popoarele
și pe părinții noștri,
dintre toți strămoșii lor,
spre moștenire veșnică,
și le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus.
17nNoi am păcătuit înaintea ta
și ne-ai dat
în mâinile dușmanilor noștri,
pentru că i-am cinstit pe zeii lor:
tu ești drept, Doamne!#4,17n Pentru abandonarea din partea lui Dumnezeu, drept consecință a păcatului, cf. 2Rg 21,11-15; Is 59,2; Ier 22,3-5; Lam 1,8; 3,42.
17oEi nu se mulțumesc
cu amărăciunea sclaviei noastre,
ci și-au pus mâinile
peste mâinile idolilor lor#4,17o Gest de jurământ și, probabil, de alianță.,
ca să facă să piară
hotărârea gurii tale,
să nimicească moștenirea ta
și să închidă gura celor care te laudă
și să distrugă gloria ta
și a altarului tău;
17psă deschidă gura popoarelor
spre lauda#4,17p Lit.: „virtutea”. celor deșarte
și un rege muritor#4,17p Lit.: „de carne”.
să fie admirat în veci.
17qNu da, Doamne,
sceptrul tău celor care nu sunt,
ca să nu râdă de căderea noastră;
întoarce planul lor împotriva lor
și fă-l de rușine
pe cel care ne-a dominat!
17rAmintește-ți, Doamne,
fă-te cunoscut
în timpul suferinței noastre
și dă-mi curaj,
rege al dumnezeilor
și stăpân al tuturor puterilor!
17sPune cuvânt potrivit în gura mea
înaintea [acestui] leu
și schimbă inima lui
spre ură față de prigonitorul nostru,
spre pieirea lui
și a celor de aceeași gândire cu el!
17tPe noi scapă-ne din mâna lui
și ajută-mă pe mine,
care sunt singură
și nu am pe nimeni
în afară de tine, Doamne!
17uTu le cunoști pe toate
și știi că am urât cinstea
celor nelegiuiți
și că mi-e scârbă de patul
celor necircumciși
și al tuturor străinilor.
17wTu cunoști necazul meu,
că mi-e scârbă
de semnul măreției mele
care este pe capul meu
în zilele când trebuie să apar;
îl detest ca pe o zdreanță
de fiecare lună
și nu-l port în zilele liniștii mele.
17xSlujitoarea ta nu a mâncat
la masa lui Amán,
nici nu am cinstit ospățul regelui
și nici nu am băut vinul libațiilor.
17ySlujitoarea ta nu s-a bucurat,
din ziua înălțării mele până acum,
decât în tine, Doamne,
Dumnezeul lui Abrahám.
17zDumnezeule,
care ești puternic peste toate,
ascultă vocea
celor fără de speranță!
Scapă-ne din mâna
celor care ne fac rău
și eliberează-mă
pe mine din teama mea!
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași