Estera 3
3
III. Amán plănuiește distrugerea iudeilor
1După aceste lucruri, regele Artaxérxe l-a înălțat pe Amán, fiul lui Amedáta din Agág, și l-a promovat#3,1 Lit.: „l-a ridicat”.. I-a pus tronul mai sus decât al tuturor căpeteniilor care erau cu el#3,1 Niciun titlu nu este prezentat pentru a justifica demnitatea care i s-a dat lui Amàn. Ascendența sa însă indică faptul că făcea parte dintr-un popor dușman evreilor. Este un descendent al lui Agag, un rege din Amalèc învins de Saul (cf. 1Sam 15). În contrastul dintre Mardohèu (descendent din familia lui Saul) și Amàn (din Amalèc), se repropune dușmănia veche dintre două popoare, dușmănie care își are originile chiar în timpul peregrinării prin pustiu (cf. Ex 17,8-16; Dt 25,17-19). Textul ebraic nu explică motivul pentru care Mardohèu refuză să se plece în fața lui Amàn, în timp ce textul grec îi atribuie un motiv religios (Est 4,17e). Comentariile rabinice spun că pe haina lui Amàn era reprezentat un idol și plecăciunea înaintea lui putea fi considerată idolatrie. Dincolo de preocuparea imediată de fidelitate față de Dumnezeu și de legea lui (ca în Dan 1,8; 3,12; 6,14), motivația refuzului lui Mardohèu se află în mândria rasială pe care rugăciunea din textul grec o interpretează în Est 4,17d-o.. 2Toți slujitorii regelui care erau la poarta regelui se plecau și se prosternau înaintea lui Amán, căci așa poruncise regele în privința lui. Însă Mardohéu nu se pleca și nici nu se prosterna. 3Slujitorii regelui care erau la poarta regelui i-au zis lui Mardohéu: „Pentru ce încalci porunca regelui?”. 4Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, iar el nu îi asculta, i-au adus la cunoștință lui Amán ca să vadă dacă vor rămâne cuvintele lui Mardohéu, pentru că el le făcuse cunoscut că este iudeu. 5Amán a văzut că Mardohéu nu se pleca și nu se prosterna înaintea lui și Amán s-a umplut de mânie. 6Însă i s-a părut puțin#3,6 Lit.: „a fost de disprețuit în ochii lui”. să-și întindă mâna numai asupra lui Mardohéu, căci i se adusese la cunoștință despre poporul lui Mardohéu. Amán căuta să-i nimicească pe toți iudeii, poporul lui Mardohéu, care erau în tot imperiul lui Artaxérxe.
IUDEII AMENINȚAȚI
Decretul de nimicire a iudeilor
7În luna întâi, adică luna Nisán#3,7 Martie-aprilie, dată la care zeii babilonieni hotărau soarta oamenilor pentru anul care începea (această putere i-a fost atribuită lui Mardùk) și la care Domnul l-a eliberat pe poporul său din sclavia Egiptului (Paștele)., în anul al doisprezecelea al regelui Artaxérxe, au aruncat Pur#3,7 Este un cuvânt babilonian pe care îl interpretează însuși autorul. De fapt, Amàn hotărâse deja exterminarea. A lăsat în baza sorților numai alegerea zilei potrivite., adică sorții, înaintea lui Amán, pentru fiecare zi și pentru fiecare lună, până în luna a douăsprezecea, adică luna Adár#3,7 Adică februarie-martie.. 8Atunci, Amán i-a zis regelui Artaxérxe: „Există un popor împrăștiat și risipit în toate provinciile imperiului tău; legile lor se deosebesc de cele ale tuturor popoarelor, și legile regelui#3,8 Aceste acuzații împotriva iudeilor se găsesc în multe scrieri din epoca elenistă (cf. Est 3,13d-e; Esd 4,12-13; Idt 12,2; Dan 1,8; 3,8-12; Înț 2,14-15). nu le împlinesc: nu este în folosul regelui să-i lase în pace. 9Dacă i se pare [un lucru] bun regelui, să scrie ca să fie nimiciți! Iar eu voi cântări zece mii de talánți de argint în mâna celor care fac lucrarea ca să-i aducă în vistieriile regelui”.
10Regele și-a scos inelul din deget și i l-a dat lui Amán, fiul lui Amedáta din Agág, dușmanul iudeilor. 11Regele i-a zis lui Amán: „Argintul să fie dat ție și poporului ca să facă ce este bun în ochii tăi!”.
12I-au chemat pe secretarii regelui în luna întâi, în ziua a treisprezecea, și au scris conform cu tot ceea ce a poruncit Amán satrapilor regelui, guvernatorilor care erau în fiecare provincie, căpeteniilor fiecărui popor: fiecărei provincii, conform cu scrierea ei și fiecărui popor, conform cu limba lui. A fost scris în numele regelui Artaxérxe și sigilat cu inelul regelui. 13Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate provinciile regelui, ca să-i distrugă, să-i ucidă și să-i nimicească pe toți iudeii – tineri și bătrâni, prunci și femei, în aceeași zi – în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár, și să le prădeze bunurile.
13aÎn copia scrisorii regelui cel mare către toți cei care [locuiau] din India și până în Etiópia, către guvernatorii celor o sută douăzeci și șapte de provincii, către căpetenii și către supușii lor, scria așa#3,13a LXX adaugă la textul ebraic decretul regelui Artaxèrxes. Datorită formei redundante și stilului, se crede că a fost compusă în grecește. Începutul și sfârșitul decretului se află în contrast evident față de conținutul acestui decret: se vorbește despre pace și se poruncește o exterminare.: 13b„Fiind [noi] la conducerea multor națiuni și având stăpânire asupra întregii lumi, nu din orgoliul puterii, ci conducând întotdeauna cu măsură și cu delicatețe, am dorit să facem întotdeauna liniștită viața supușilor, să asigurăm o domnie stabilă și liniștită, ușor de străbătut până la marginile [ei] și statornicind pacea de toți dorită. 13cCând [noi] i-am întrebat pe consilieri cum am putea duce aceasta la îndeplinire, Amán, care este renumit la noi prin înțelepciune și se bucură neclintit de bunăvoința [noastră] și care a dovedit deplină fidelitate, pentru care a primit onoarea de a fi al doilea după rege, 13dne-a arătat că printre toate triburile lumii s-a amestecat un popor dușman, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care nu ține cont niciodată de poruncile regelui ca să nu se poată stabili stăpânirea noastră fără cusur.
13eAflând că numai acest popor se împotrivește oricărui om, că duce un fel de viață străină de legi și, încălcând mereu legile noastre, face cele mai mari rele ca domnia noastră să nu ajungă să fie stabilă, 13fam poruncit cele indicate vouă în scrisorile lui Amán, care este pus de noi peste lucruri și ca un al doilea tată al nostru, ca să-i nimiciți de tot, femei și copii, prin sabie ostilă, fără milă și ezitare, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adár, a acestui an. 13gCa astfel, acești oameni dușmani astăzi ca și în trecut, fiind într-o singură zi aruncați în iad#3,13g Lit.: „Hàdes”., să nu ne mai împiedice în viitor să avem un timp de stabilitate și de liniște până la sfârșit”.
14O copie a scrisorii a fost dată ca lege fiecărei provincii, ca să fie făcută cunoscută#3,14 Lit.: „descoperită, revelată”. tuturor popoarelor și să fie pregătite pentru ziua aceea. 15Alergătorii au ieșit în grabă, după cuvântul regelui. Decretul a fost dat în fortăreața Súsa: regele și Amán stăteau și beau, dar cetatea Súsa era agitată#3,15 Este o cetate preocupată, spre deosebire de rege și de Amàn. Nu toți sunt „Amàn” (dușmanul), nu toți sunt de acord cu logica de fier a unei puteri care sacrifică pentru sine persoane nevinovate. În acest loc, versiunea latină introduce o rugăciune a iudeilor în care sunt exprimate sentimentele de pocăință pentru păcatele poporului și apelul la fidelitatea lui Dumnezeu..
Selectat acum:
Estera 3: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Estera 3
3
III. Amán plănuiește distrugerea iudeilor
1După aceste lucruri, regele Artaxérxe l-a înălțat pe Amán, fiul lui Amedáta din Agág, și l-a promovat#3,1 Lit.: „l-a ridicat”.. I-a pus tronul mai sus decât al tuturor căpeteniilor care erau cu el#3,1 Niciun titlu nu este prezentat pentru a justifica demnitatea care i s-a dat lui Amàn. Ascendența sa însă indică faptul că făcea parte dintr-un popor dușman evreilor. Este un descendent al lui Agag, un rege din Amalèc învins de Saul (cf. 1Sam 15). În contrastul dintre Mardohèu (descendent din familia lui Saul) și Amàn (din Amalèc), se repropune dușmănia veche dintre două popoare, dușmănie care își are originile chiar în timpul peregrinării prin pustiu (cf. Ex 17,8-16; Dt 25,17-19). Textul ebraic nu explică motivul pentru care Mardohèu refuză să se plece în fața lui Amàn, în timp ce textul grec îi atribuie un motiv religios (Est 4,17e). Comentariile rabinice spun că pe haina lui Amàn era reprezentat un idol și plecăciunea înaintea lui putea fi considerată idolatrie. Dincolo de preocuparea imediată de fidelitate față de Dumnezeu și de legea lui (ca în Dan 1,8; 3,12; 6,14), motivația refuzului lui Mardohèu se află în mândria rasială pe care rugăciunea din textul grec o interpretează în Est 4,17d-o.. 2Toți slujitorii regelui care erau la poarta regelui se plecau și se prosternau înaintea lui Amán, căci așa poruncise regele în privința lui. Însă Mardohéu nu se pleca și nici nu se prosterna. 3Slujitorii regelui care erau la poarta regelui i-au zis lui Mardohéu: „Pentru ce încalci porunca regelui?”. 4Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, iar el nu îi asculta, i-au adus la cunoștință lui Amán ca să vadă dacă vor rămâne cuvintele lui Mardohéu, pentru că el le făcuse cunoscut că este iudeu. 5Amán a văzut că Mardohéu nu se pleca și nu se prosterna înaintea lui și Amán s-a umplut de mânie. 6Însă i s-a părut puțin#3,6 Lit.: „a fost de disprețuit în ochii lui”. să-și întindă mâna numai asupra lui Mardohéu, căci i se adusese la cunoștință despre poporul lui Mardohéu. Amán căuta să-i nimicească pe toți iudeii, poporul lui Mardohéu, care erau în tot imperiul lui Artaxérxe.
IUDEII AMENINȚAȚI
Decretul de nimicire a iudeilor
7În luna întâi, adică luna Nisán#3,7 Martie-aprilie, dată la care zeii babilonieni hotărau soarta oamenilor pentru anul care începea (această putere i-a fost atribuită lui Mardùk) și la care Domnul l-a eliberat pe poporul său din sclavia Egiptului (Paștele)., în anul al doisprezecelea al regelui Artaxérxe, au aruncat Pur#3,7 Este un cuvânt babilonian pe care îl interpretează însuși autorul. De fapt, Amàn hotărâse deja exterminarea. A lăsat în baza sorților numai alegerea zilei potrivite., adică sorții, înaintea lui Amán, pentru fiecare zi și pentru fiecare lună, până în luna a douăsprezecea, adică luna Adár#3,7 Adică februarie-martie.. 8Atunci, Amán i-a zis regelui Artaxérxe: „Există un popor împrăștiat și risipit în toate provinciile imperiului tău; legile lor se deosebesc de cele ale tuturor popoarelor, și legile regelui#3,8 Aceste acuzații împotriva iudeilor se găsesc în multe scrieri din epoca elenistă (cf. Est 3,13d-e; Esd 4,12-13; Idt 12,2; Dan 1,8; 3,8-12; Înț 2,14-15). nu le împlinesc: nu este în folosul regelui să-i lase în pace. 9Dacă i se pare [un lucru] bun regelui, să scrie ca să fie nimiciți! Iar eu voi cântări zece mii de talánți de argint în mâna celor care fac lucrarea ca să-i aducă în vistieriile regelui”.
10Regele și-a scos inelul din deget și i l-a dat lui Amán, fiul lui Amedáta din Agág, dușmanul iudeilor. 11Regele i-a zis lui Amán: „Argintul să fie dat ție și poporului ca să facă ce este bun în ochii tăi!”.
12I-au chemat pe secretarii regelui în luna întâi, în ziua a treisprezecea, și au scris conform cu tot ceea ce a poruncit Amán satrapilor regelui, guvernatorilor care erau în fiecare provincie, căpeteniilor fiecărui popor: fiecărei provincii, conform cu scrierea ei și fiecărui popor, conform cu limba lui. A fost scris în numele regelui Artaxérxe și sigilat cu inelul regelui. 13Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate provinciile regelui, ca să-i distrugă, să-i ucidă și să-i nimicească pe toți iudeii – tineri și bătrâni, prunci și femei, în aceeași zi – în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár, și să le prădeze bunurile.
13aÎn copia scrisorii regelui cel mare către toți cei care [locuiau] din India și până în Etiópia, către guvernatorii celor o sută douăzeci și șapte de provincii, către căpetenii și către supușii lor, scria așa#3,13a LXX adaugă la textul ebraic decretul regelui Artaxèrxes. Datorită formei redundante și stilului, se crede că a fost compusă în grecește. Începutul și sfârșitul decretului se află în contrast evident față de conținutul acestui decret: se vorbește despre pace și se poruncește o exterminare.: 13b„Fiind [noi] la conducerea multor națiuni și având stăpânire asupra întregii lumi, nu din orgoliul puterii, ci conducând întotdeauna cu măsură și cu delicatețe, am dorit să facem întotdeauna liniștită viața supușilor, să asigurăm o domnie stabilă și liniștită, ușor de străbătut până la marginile [ei] și statornicind pacea de toți dorită. 13cCând [noi] i-am întrebat pe consilieri cum am putea duce aceasta la îndeplinire, Amán, care este renumit la noi prin înțelepciune și se bucură neclintit de bunăvoința [noastră] și care a dovedit deplină fidelitate, pentru care a primit onoarea de a fi al doilea după rege, 13dne-a arătat că printre toate triburile lumii s-a amestecat un popor dușman, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care nu ține cont niciodată de poruncile regelui ca să nu se poată stabili stăpânirea noastră fără cusur.
13eAflând că numai acest popor se împotrivește oricărui om, că duce un fel de viață străină de legi și, încălcând mereu legile noastre, face cele mai mari rele ca domnia noastră să nu ajungă să fie stabilă, 13fam poruncit cele indicate vouă în scrisorile lui Amán, care este pus de noi peste lucruri și ca un al doilea tată al nostru, ca să-i nimiciți de tot, femei și copii, prin sabie ostilă, fără milă și ezitare, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adár, a acestui an. 13gCa astfel, acești oameni dușmani astăzi ca și în trecut, fiind într-o singură zi aruncați în iad#3,13g Lit.: „Hàdes”., să nu ne mai împiedice în viitor să avem un timp de stabilitate și de liniște până la sfârșit”.
14O copie a scrisorii a fost dată ca lege fiecărei provincii, ca să fie făcută cunoscută#3,14 Lit.: „descoperită, revelată”. tuturor popoarelor și să fie pregătite pentru ziua aceea. 15Alergătorii au ieșit în grabă, după cuvântul regelui. Decretul a fost dat în fortăreața Súsa: regele și Amán stăteau și beau, dar cetatea Súsa era agitată#3,15 Este o cetate preocupată, spre deosebire de rege și de Amàn. Nu toți sunt „Amàn” (dușmanul), nu toți sunt de acord cu logica de fier a unei puteri care sacrifică pentru sine persoane nevinovate. În acest loc, versiunea latină introduce o rugăciune a iudeilor în care sunt exprimate sentimentele de pocăință pentru păcatele poporului și apelul la fidelitatea lui Dumnezeu..
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași