Estera 8
8
Bunăvoința regală trece de partea iudeilor#8,1 Scena se deschide cu descrierea binefacerilor pe care regele le acordă imediat Estèrei și lui Mardohèu: reginei îi sunt încredințate proprietățile lui Amàn, dușmanul iudeilor; lui Mardohèu, autoritatea de vizir, căreia i se adaugă, prin Estèra, administrarea bunurilor lui Amàn.
1În acea zi, regele Artaxérxe i-a dat reginei Estéra casa#8,1 Bunurile unui condamnat la moarte deveneau proprietatea regelui (cf. 1Rg 21). lui Amán, persecutorul iudeilor. Mardohéu a venit înaintea regelui, căci Estéra i-a făcut cunoscut regelui ceea ce făcuse pentru ea. 2Regele și-a scos inelul pe care îl luase de la Amán și i l-a dat lui Mardohéu. Și i-a pus pe Estéra și pe Mardohéu peste casa lui Amán.
3Estéra a vorbit din nou înaintea regelui: s-a aruncat la picioarele lui, a plâns și l-a implorat să oprească răul lui Amán din Agág și planul său pe care îl făcuse#8,3 Lit.: „îl plănuise”. împotriva iudeilor. 4Regele a întins sceptrul de aur către Estéra, iar ea s-a ridicat și a stat în picioare înaintea regelui. 5Atunci ea a zis: „Dacă este bine pentru rege, dacă am aflat har în ochii regelui, dacă lucrul acesta este drept înaintea regelui și dacă eu sunt plăcută în ochii lui, să scrie să se întoarcă scrisorile cu planul lui Amán, fiul lui Amedáta din Agág, în care a scris să fie nimiciți iudeii care sunt în toate provinciile regelui! 6Căci cum aș putea să văd răul care l-ar lovi#8,6 Lit.: „l-ar găsi”. pe poporul meu sau cum aș putea să văd nimicirea#8,6 În ebr.: „nenorocirea”; este aproape personificată. neamului#8,6 Lit.: „nașterii/originii mele”. meu?”.
7Regele Artaxérxe le-a zis reginei Estéra și lui Mardohéu, iudeul: „Iată, i-am dat Estérei casa lui Amán! Pe el l-au spânzurat de spânzurătoare, pentru că își întinsese mâna împotriva iudeilor#8,7 Cel care a vrut să-i ucidă pe iudei e tratat la fel cu cei care au vrut să-l ucidă pe rege (Est 2,21-23).. 8Iar voi scrieți despre iudei ceea ce va fi bun în ochii voștri în numele regelui și sigilați cu inelul regelui, căci scrisorile scrise în numele regelui și sigilate cu inelul regelui nu pot fi revocate!”#8,8 Textul grec arată cum Mardohèu, care scrie în numele regelui, explică faptul că prin decretul precedent, și el „irevocabil”, buna-credință a regelui a fost înșelată.. 9Au fost chemați scribii regelui în acel timp, în luna a treia#8,9 Textul grec citește: „prima lună a acelui an, adică Nisàn, în ziua a douăzeci și treia”., adică luna Siván#8,9 Mai-iunie., în ziua a treisprezecea, și ei au scris conform cu tot ceea ce a poruncit Mardohéu iudeilor, satrapilor, guvernatorilor și căpeteniilor provinciilor, din India până în Etiópia – o sută douăzeci și șapte de provincii – fiecărei provincii după scrierea ei și fiecărui popor după limba lui și evreilor după scrierea și după limba lor. 10Au scris în numele regelui Artaxérxe și au sigilat cu inelul regelui. Au trimis scrisorile prin alergătorii care călăreau pe cai, armăsari regali de rasă. 11[Prin ele] regele le dădea [voie] iudeilor care erau în orice cetate să se adune și să-și apere viața, să nimicească și să ucidă, să distrugă orice putere a provinciei sau a poporului care i-ar prigoni pe ei, pe copiii lor sau pe femei și să le captureze prăzile#8,11 Nu este vorba de masacru, ci de legitimă apărare.; 12[toate acestea] într-o singură zi, în toate provinciile regelui Artaxérxe, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár#8,12 Adică februarie-martie. În felul acesta, al doilea decret îl anulează pe primul, vizând distrugerea dușmanului. E curios că data este aceeași ca în Est 3,13 (ceea ce ar însemna război civil), și nu ajunul acelei zile; dar, fără îndoială, e vorba de legitimă apărare: iudeii nu sunt atacați decât de dușmani..
Decretul de reabilitare#8,12 Adaosul grecesc prezintă un lung edict al regelui Artaxèrxes în care sunt ilustrate motivele care l-au determinat să-l depună pe vizirul său și să se opună politicii lui față de iudei. În numele regelui, Mardohèu și Estèra prezintă unele situații tipice care pun în dificultate gestiunea puterii: ingratitudinea celui care se bucură de bunăvoință și care îl împinge de-a dreptul la complot împotriva binefăcătorului său; încrederea excesivă pusă în unii prieteni sau consilieri, care îl face pe suveran să devină complice al unor delicte sau nedreptăți greu de reparat. Amàn este prezentat nu numai ca dușmanul din interiorul imperiului, ci ca un trădător: titlul acordat, „macedonul” (v. 12k.o), surprinde; s-ar fi așteptat să fie numit „medul”, întrucât în contextul istoric ar sugera mai degrabă o aluzie la conflictele de hegemonie între mezi și perși. Probabil este o aluzie la faptul că macedonenii, cu Alexandru cel Mare, au dus la căderea Imperiului Persàn pentru totdeauna. Prin comportamentul său, Amàn contrastează cu modul loial de a acționa față de rege al lui Mardohèu și cu fidelitatea reginei. Acest lucru permite recunoașterea calității poporului pe care Amàn voia să-l extermine: este o descriere făcută din punct de vedere iudaic, ce pune în centru legile drepte care conduc viața iudeilor și transcendența atotputerniciei divine (v. 15-16). Din aceste considerații, întrucât regele nu poate să revoce edictul precedent al lui Amàn, se trece la îndemnul adresat supușilor, care se desfășoară în două momente: unul negativ (v. 18), în care sunt invitați să nu țină cont de prescrierile lui Amàn, a cărui pedepsire a fost deja executată, și unul pozitiv (v. 19-20), care este o invitație la a-i ajuta pe iudei în autoapărarea împotriva acelora care ar vrea să-i atace.
12aAceasta este copia scrisorii care a fost scrisă:
12b„Artaxérxe, regele cel mare, celor din India până în Etiópia, celor o sută douăzeci și șapte de provincii, guvernatorilor și celor ce ne sunt fideli, sănătate!
12cMulți care au primit adesea cinstiri din îmbelșugata bunătate a binefăcătorilor au râvnit la mai mult și caută numai să le facă rău supușilor; nefiind capabili să poarte ceea ce trebuia să-i mulțumească, au plănuit să se ridice împotriva binefăcătorilor lor. 12dNu se mulțumesc să disprețuiască recunoștința oamenilor, ci au devenit aroganți din cauza laudelor unor oameni străini; se gândesc că vor scăpa de dreptatea Dumnezeului care vede totul și urăște răul. 12eAdesea, și mulți dintre cei care au fost constituiți la putere, pentru că au încredințat prietenilor de încredere administrarea lucrurilor și s-au lăsat influențați, au avut de suportat sânge nevinovat și au căzut în nedreptăți iremediabile. 12fEi înșală prin discursuri malițioase, amăgind curata bună-credință a stăpânilor. 12gPutem să vedem nu atât din povestirile mai vechi care ne-au fost transmise, cât observând ceea ce se petrece lângă voi#8,12 Lit.: „la picioarele voastre”., adică nedreptățile cumplite [făcute] în mod mișel de către cei care dețin putere fără să o merite. 12hSe cuvine să [privim] dincolo de toate acestea ca să oferim un imperiu liniștit și cu pace tuturor oamenilor, 12ifăcând schimbări și judecând mereu cauzele care ni se prezintă cu privire nepărtinitoare.
12kAstfel era și Amán, [fiul] lui Amedáta, un macedonean, în realitate străin de sângele perșilor și deosebindu-se mult de blândețea noastră, bine primit de către noi. 12lA aflat de generozitatea pe care o avem față de toate popoarele, în așa măsură încât a fost proclamat tatăl nostru înaintea căruia se plecau toți și a ajuns al doilea în fața tronului regesc. 12mNu a putut să-și stăpânească trufia, a încercat să ne priveze de putere și de viață. 12nA cerut prin multe metode și înșelătorii nimicirea salvatorului și a binefăcătorului nostru în toate, Mardohéu, și a Estérei, ireproșabila noastră parteneră, precum și a întregului ei popor. 12oPrin aceste mijloace, el căuta ca, după ce vom fi rămași singuri, să schimbe domnia perșilor cu cea a macedonenilor.
12pNoi însă am aflat că iudeii, sortiți distrugerii de către cel mai nelegiuit [dintre oameni], nu sunt răufăcători, ci trăiesc după legile cele mai drepte. 12qEi sunt fiii Dumnezeului celui Viu, ai Celui Preaînalt și Mare, care ne îndrumă domnia, nouă ca și înaintașilor noștri, înspre cea mai bună orânduire. 12rSă faceți bine și nu faceți uz de scrisorile trimise de Amán, [fiul] lui Amedáta, pentru că cel care le-a [scris] a fost spânzurat#8,12 Lit.: „răstignit”. cu întreaga lui familie la porțile Susei! Dumnezeul atotstăpânitor i-a dat îndată pedeapsa meritată pentru toate. 12sAm expus copia acestei scrisori în orice loc ca să-i lăsați cu toată libertatea pe iudei să se folosească de legile lor și să-i sprijiniți să se poată apăra în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, Adár, în aceeași zi, împotriva celor care i-ar ataca în momentul strâmtorării. 12tCăci în locul distrugerii, Dumnezeul cel Atotputernic a dat poporului ales bucurie. 12uȘi voi, între sărbătorile voastre de seamă, să țineți cu toată solemnitatea o zi deosebită, pentru ca, și acum, și mai târziu, să fie mântuire pentru noi și pentru toți cei care doresc binele perșilor, iar pentru cei care conspiră împotriva noastră, să fie o amintire a distrugerii!
12vOricare cetate sau provincie în întregime care nu va face conform cu acestea va fi distrusă cu mânie, prin suliță și foc: va deveni nu doar de neumblat pentru oameni, ci și ostilă pentru animalele sălbatice și pentru păsări pentru totdeauna”.
13O copie a scrisorii, care trebuia dată ca decret pentru fiecare provincie, a fost adusă la cunoștința tuturor popoarelor, pentru ca iudeii să fie pregătiți în ziua aceea să se răzbune pe dușmanii lor. 14Alergătorii care călăreau pe armăsarii regali au ieșit grăbiți și presați de cuvântul regelui. Decretul a fost dat în fortăreața Súsa. 15Mardohéu a ieșit dinaintea regelui cu o haină regală violetă și albă, cu o cunună mare de aur și cu o mantie de in și de purpură, iar cetatea Súsa striga și se bucura. 16Pentru iudei era lumină, bucurie, veselie și onoare. 17În fiecare provincie și în fiecare cetate, în locul unde ajungea cuvântul regelui și decretul său era bucurie și veselie între iudei, ospăț și zi bună. Mulți dintre popoarele țării au devenit iudei pentru că frica de iudei căzuse peste ei.
Selectat acum:
Estera 8: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași