Estera 9
9
Răzbunarea iudeilor#9,0 De la o povestire încărcată de tensiuni se trece în cele din urmă la o serie de tablouri în care interesul este acela de a motiva riturile care însoțesc o festivitate iudaică (Est 9,1-19). Acest fapt explică unele incoerențe în relatare și mai ales unele trăsături care ridică semne de întrebare din punct de vedere teologic. Totul se joacă pe limita relațiilor interumane: nicio intervenție supranaturală, nicio minune. Înainte, stăpânirea le aparținea dușmanilor; acum este a poporului pe care îl voiau oprimat. Dușmanul este înfrânt, soarta lui depinde acum de voința iudeilor (v. 5), însă aceasta nu înseamnă o răzbunare nediscriminată, ci executarea a ceea ce le-a permis edictul regal.
1În luna a douăsprezecea, adică luna Adár, în a treisprezecea zi a ei, când cuvântul regelui și decretul său erau aproape să fie îndeplinite, în ziua când dușmanii iudeilor sperau să-i domine (dar s-a schimbat, că ei, iudeii, au dominat asupra celor care îi urau), 2iudeii s-au adunat în cetățile lor, în toate provinciile regelui Artaxérxe, ca să-și întindă mâna împotriva celor care le-ar căuta răul. Nimeni nu a putut să stea înaintea lor, pentru că groaza de ei căzuse peste toate popoarele. 3Toate căpeteniile provinciilor, satrapii, guvernatorii și cei care făceau lucrarea regelui i-au sprijinit pe iudei, pentru că groaza de Mardohéu căzuse asupra lor. 4Căci Mardohéu devenise mare în casa regelui și faima lui se răspîndea în toate provinciile, astfel că Mardohéu devenea din ce în ce mai mare.
5Iudeii i-au bătut pe toți dușmanii lor cu lovituri de sabie, i-au ucis și i-au nimicit. Au făcut ce au vrut#9,5 Relatarea acestui masacru nu trebuie înțeleasă ca exaltare sau consacrare a spiritului de răzbunare. Exagerarea voită a situațiilor, cifrele excesive și emfaza relatării denunță cu claritate intenția autorului: el a vrut să ilustreze înainte de toate tema tipic biblică a răsturnării situației în favoarea celor oprimați; el își realizează intenția inspirându-se din concepția veche ce animă relatările războaielor lui Israèl, concepție care se exprimă prin Legea Taliònului. cu cei care îi urau. 6În fortăreața Súsa, iudeii au ucis și au nimicit cinci sute de oameni: 7pe Parșandáta, pe Dalfón, pe Aspáta, 8pe Poráta, pe Adalía, pe Aridatá, 9pe Parmaștá, pe Arizái, pe Aridái și pe Vaiezatá, 10cei zece fii ai lui Amán, fiul lui Amedáta, dușmanul iudeilor. I-au ucis, dar nu și-au întins mâinile la prada lor#9,10 În ciuda permisiunii regelui (Est 8,11), iudeii nu ucid pentru a se îmbogăți, ci doar pentru a se apăra. Probabil că luarea bunurilor va compensa pentru stat pierderea impozitelor (cf. Est 3,9)..
11În ziua aceea, numărul celor care fuseseră uciși în fortăreața Súsa a ajuns înaintea regelui. 12Regele i-a zis reginei Estéra: „În fortăreața Súsa, iudeii au ucis cinci sute de oameni și pe cei zece fii ai lui Amán. În celelalte provincii ale regelui ce vor face? Ceea ce tu îmi ceri ți se va da și ceea ce tu mai cauți se va face”. 13Estéra a răspuns: „Dacă este bine pentru rege, să li se dea și mâine iudeilor care sunt în Súsa să facă după decretul de azi, iar pe cei zece fii ai lui Amán să îi spânzure de spânzurătoare!”. 14Regele a zis să se facă astfel: a fost dat un decret în Súsa, iar cei zece fii ai lui Amán au fost spânzurați. 15Iudeii care erau în Súsa s-au adunat și în ziua a paisprezecea a lunii Adár#9,15 Februarie-martie. În ziua a treisprezecea se comemora victoria lui Iùda Macabèul asupra generalului Nicanòr (1Mac 7,48-49; 2Mac 15,36). S-a încercat așadar să se decaleze sărbătoarea Purím cu o zi. Însă „ziua lui Nicanor” a căzut în uitare și s-a celebrat sărbătoarea Purím nu pe 14 sau pe 15, ci pe 14 și pe 15. și au ucis în Súsa trei sute de oameni, dar nu și-au întins mâinile la prada lor.
16Ceilalți iudei care erau în provinciile regelui s-au adunat să-și apere viața#9,16 Lit.: „să stea în picioare pentru viața lor”. și au avut liniște de dușmanii lor. Au ucis dintre cei care îi urau șaptezeci și cinci de mii#9,16 Textul grec citește: „cincisprezece mii”., dar nu și-au întins mâinile la prada lor. 17Era în ziua a treisprezecea a lunii Adár. În ziua a paisprezecea s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie. 18Iudeii care se aflau în Súsa s-au adunat în ziua a treisprezecea și a paisprezecea. În ziua a cincisprezecea s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie#9,18 Sărbătoarea Purím are mai degrabă un caracter popular decât religios.. 19De aceea iudeii de la țară, care locuiesc în cetăți deschise, fac în ziua a paisprezecea a lunii Adár o zi de bucurie și de ospăț – o zi de sărbătoare#9,19 Lit.: „o zi bună”. – și își trimit porții [de mâncare] unii altora.
VII. SĂRBĂTOAREA Purím
Instituirea oficială a sărbătorii
20Mardohéu a scris aceste lucruri și a trimis scrisori tuturor iudeilor din toate provinciile regelui Artaxérxe, cele apropiate și cele îndepărtate, 21ca să-i facă să celebreze#9,21 Lit.: „ca să-i pună să se ridice și să facă”. ziua a paisprezecea a lunii Adár și ziua a cincisprezecea din an în an, 22ca zile în care au avut liniște de dușmanii lor, lună în care durerea lor s-a schimbat în bucurie și jalea lor în zi bună; să facă din ele zile de ospăț și de bucurie, să-și trimită porții [de mâncare] unii altora și daruri săracilor.
23Iudeii au acceptat să facă ceea ce începuseră și ceea ce le-a scris Mardohéu. 24Căci Amán, fiul lui Amedáta din Agág, dușmanul tuturor iudeilor, plănuise să îi nimicească. A aruncat Pur, adică sorții, ca să-i extermine și să-i nimicească. 25De când [Estéra] a venit înaintea regelui, el a transmis#9,25 Lit.: „a spus”. prin scrisori ca planul lui rău pe care-l făcuse împotriva iudeilor să se întoarcă asupra capului său; el și fiii săi au fost spânzurați de spânzurătoare. 26De aceea au dat acelor zile numele Purím după numele Pur, pentru cuvintele acestei scrisori, pentru ce văzuseră ei în aceasta și pentru ce li se întâmplase. 27Iudeii au stabilit pentru ei, pentru descendența lor și pentru toți cei care se vor uni cu ei să nu neglijeze să țină aceste două zile, după cum este scris și la timpul lor hotărât, în fiecare an. 28Aceste zile să fie amintite și celebrate în fiecare generație, în fiecare familie, în fiecare provincie și în fiecare cetate: zilele Purím să nu fie neglijate în mijlocul iudeilor și amintirea lor să nu fie ștearsă#9,28 Lit.: „îndepărtată”. din descendența lor!
29Regina Estéra, fiica lui Abiháil, și Mardohéu, iudeul, au scris cu toată autoritatea pentru a întări#9,29 În această lucrare sunt patru scrisori: prima, a lui Amàn (Est 3,13); a doua, a lui Mardohèu (8,5-13); a treia, din nou a lui Mardohèu (9,20-22); a patra, a lui Mardohèu și a Estèrei (9,29). Aceste două scrisori din urmă au același scop: instituirea sărbătorii Purím. Cea a Esterei este, așadar, a doua pentru această instituire: ea o instituie pentru a doua oară, adică o confirmă pe prima. această a doua scrisoare despre Purím. 30Au trimis scrisori tuturor iudeilor, în cele o sută douăzeci și șapte de provincii ale imperiului lui Artaxérxe. [Conțineau] cuvinte de pace și de fidelitate, 31ca să stabilească#9,31 Lit.: „să ridice; să confirme”. aceste zile de Purím la timpul lor hotărât, după cum a stabilit Mardohéu, iudeul, și regina Estéra, după cum le-au hotărât#9,31 Lit.: „au ridicat asupra lor”. pentru ei înșiși#9,31 Lit.: „pentru sufletele lor”. Instituirea îi privește nu numai pe Mardohèu și pe Estèra, ci pe toți contemporanii lor și se extinde la toată descendența. și pentru descendența lor cu ocazia posturilor și a strigătului lor#9,31 Menționarea posturilor și a strigătului este aici neașteptată, dat fiind caracterul vesel al sărbătorii; probabil este o referință la postul ținut de Estèra, de Mardohèu și de popor pentru a dobândi eliberarea.. 32Cuvântul Estérei a întărit aceste lucruri privitoare la aceste [zile de] Purím și a fost scris într-o carte#9,32 Nu este vorba de Cartea Estèrei, ci probabil de o alta, la care se face aluzie în Est 10,2 și care nu ar trebui să fie Cartea Memoriilor din Est 2,23 și Est 6,1, care era inaccesibilă publicului. Probabil este o lucrare iudaică ce se referă la istoria din această epocă, excluzând faptul că ar putea fi vorba de o simplă formulă copiată după schema clasică a Cărții Regilor (de ex.: 1Rg 14,19.29)..
Selectat acum:
Estera 9: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași
Estera 9
9
Răzbunarea iudeilor#9,0 De la o povestire încărcată de tensiuni se trece în cele din urmă la o serie de tablouri în care interesul este acela de a motiva riturile care însoțesc o festivitate iudaică (Est 9,1-19). Acest fapt explică unele incoerențe în relatare și mai ales unele trăsături care ridică semne de întrebare din punct de vedere teologic. Totul se joacă pe limita relațiilor interumane: nicio intervenție supranaturală, nicio minune. Înainte, stăpânirea le aparținea dușmanilor; acum este a poporului pe care îl voiau oprimat. Dușmanul este înfrânt, soarta lui depinde acum de voința iudeilor (v. 5), însă aceasta nu înseamnă o răzbunare nediscriminată, ci executarea a ceea ce le-a permis edictul regal.
1În luna a douăsprezecea, adică luna Adár, în a treisprezecea zi a ei, când cuvântul regelui și decretul său erau aproape să fie îndeplinite, în ziua când dușmanii iudeilor sperau să-i domine (dar s-a schimbat, că ei, iudeii, au dominat asupra celor care îi urau), 2iudeii s-au adunat în cetățile lor, în toate provinciile regelui Artaxérxe, ca să-și întindă mâna împotriva celor care le-ar căuta răul. Nimeni nu a putut să stea înaintea lor, pentru că groaza de ei căzuse peste toate popoarele. 3Toate căpeteniile provinciilor, satrapii, guvernatorii și cei care făceau lucrarea regelui i-au sprijinit pe iudei, pentru că groaza de Mardohéu căzuse asupra lor. 4Căci Mardohéu devenise mare în casa regelui și faima lui se răspîndea în toate provinciile, astfel că Mardohéu devenea din ce în ce mai mare.
5Iudeii i-au bătut pe toți dușmanii lor cu lovituri de sabie, i-au ucis și i-au nimicit. Au făcut ce au vrut#9,5 Relatarea acestui masacru nu trebuie înțeleasă ca exaltare sau consacrare a spiritului de răzbunare. Exagerarea voită a situațiilor, cifrele excesive și emfaza relatării denunță cu claritate intenția autorului: el a vrut să ilustreze înainte de toate tema tipic biblică a răsturnării situației în favoarea celor oprimați; el își realizează intenția inspirându-se din concepția veche ce animă relatările războaielor lui Israèl, concepție care se exprimă prin Legea Taliònului. cu cei care îi urau. 6În fortăreața Súsa, iudeii au ucis și au nimicit cinci sute de oameni: 7pe Parșandáta, pe Dalfón, pe Aspáta, 8pe Poráta, pe Adalía, pe Aridatá, 9pe Parmaștá, pe Arizái, pe Aridái și pe Vaiezatá, 10cei zece fii ai lui Amán, fiul lui Amedáta, dușmanul iudeilor. I-au ucis, dar nu și-au întins mâinile la prada lor#9,10 În ciuda permisiunii regelui (Est 8,11), iudeii nu ucid pentru a se îmbogăți, ci doar pentru a se apăra. Probabil că luarea bunurilor va compensa pentru stat pierderea impozitelor (cf. Est 3,9)..
11În ziua aceea, numărul celor care fuseseră uciși în fortăreața Súsa a ajuns înaintea regelui. 12Regele i-a zis reginei Estéra: „În fortăreața Súsa, iudeii au ucis cinci sute de oameni și pe cei zece fii ai lui Amán. În celelalte provincii ale regelui ce vor face? Ceea ce tu îmi ceri ți se va da și ceea ce tu mai cauți se va face”. 13Estéra a răspuns: „Dacă este bine pentru rege, să li se dea și mâine iudeilor care sunt în Súsa să facă după decretul de azi, iar pe cei zece fii ai lui Amán să îi spânzure de spânzurătoare!”. 14Regele a zis să se facă astfel: a fost dat un decret în Súsa, iar cei zece fii ai lui Amán au fost spânzurați. 15Iudeii care erau în Súsa s-au adunat și în ziua a paisprezecea a lunii Adár#9,15 Februarie-martie. În ziua a treisprezecea se comemora victoria lui Iùda Macabèul asupra generalului Nicanòr (1Mac 7,48-49; 2Mac 15,36). S-a încercat așadar să se decaleze sărbătoarea Purím cu o zi. Însă „ziua lui Nicanor” a căzut în uitare și s-a celebrat sărbătoarea Purím nu pe 14 sau pe 15, ci pe 14 și pe 15. și au ucis în Súsa trei sute de oameni, dar nu și-au întins mâinile la prada lor.
16Ceilalți iudei care erau în provinciile regelui s-au adunat să-și apere viața#9,16 Lit.: „să stea în picioare pentru viața lor”. și au avut liniște de dușmanii lor. Au ucis dintre cei care îi urau șaptezeci și cinci de mii#9,16 Textul grec citește: „cincisprezece mii”., dar nu și-au întins mâinile la prada lor. 17Era în ziua a treisprezecea a lunii Adár. În ziua a paisprezecea s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie. 18Iudeii care se aflau în Súsa s-au adunat în ziua a treisprezecea și a paisprezecea. În ziua a cincisprezecea s-au odihnit și au făcut din ea o zi de ospăț și de bucurie#9,18 Sărbătoarea Purím are mai degrabă un caracter popular decât religios.. 19De aceea iudeii de la țară, care locuiesc în cetăți deschise, fac în ziua a paisprezecea a lunii Adár o zi de bucurie și de ospăț – o zi de sărbătoare#9,19 Lit.: „o zi bună”. – și își trimit porții [de mâncare] unii altora.
VII. SĂRBĂTOAREA Purím
Instituirea oficială a sărbătorii
20Mardohéu a scris aceste lucruri și a trimis scrisori tuturor iudeilor din toate provinciile regelui Artaxérxe, cele apropiate și cele îndepărtate, 21ca să-i facă să celebreze#9,21 Lit.: „ca să-i pună să se ridice și să facă”. ziua a paisprezecea a lunii Adár și ziua a cincisprezecea din an în an, 22ca zile în care au avut liniște de dușmanii lor, lună în care durerea lor s-a schimbat în bucurie și jalea lor în zi bună; să facă din ele zile de ospăț și de bucurie, să-și trimită porții [de mâncare] unii altora și daruri săracilor.
23Iudeii au acceptat să facă ceea ce începuseră și ceea ce le-a scris Mardohéu. 24Căci Amán, fiul lui Amedáta din Agág, dușmanul tuturor iudeilor, plănuise să îi nimicească. A aruncat Pur, adică sorții, ca să-i extermine și să-i nimicească. 25De când [Estéra] a venit înaintea regelui, el a transmis#9,25 Lit.: „a spus”. prin scrisori ca planul lui rău pe care-l făcuse împotriva iudeilor să se întoarcă asupra capului său; el și fiii săi au fost spânzurați de spânzurătoare. 26De aceea au dat acelor zile numele Purím după numele Pur, pentru cuvintele acestei scrisori, pentru ce văzuseră ei în aceasta și pentru ce li se întâmplase. 27Iudeii au stabilit pentru ei, pentru descendența lor și pentru toți cei care se vor uni cu ei să nu neglijeze să țină aceste două zile, după cum este scris și la timpul lor hotărât, în fiecare an. 28Aceste zile să fie amintite și celebrate în fiecare generație, în fiecare familie, în fiecare provincie și în fiecare cetate: zilele Purím să nu fie neglijate în mijlocul iudeilor și amintirea lor să nu fie ștearsă#9,28 Lit.: „îndepărtată”. din descendența lor!
29Regina Estéra, fiica lui Abiháil, și Mardohéu, iudeul, au scris cu toată autoritatea pentru a întări#9,29 În această lucrare sunt patru scrisori: prima, a lui Amàn (Est 3,13); a doua, a lui Mardohèu (8,5-13); a treia, din nou a lui Mardohèu (9,20-22); a patra, a lui Mardohèu și a Estèrei (9,29). Aceste două scrisori din urmă au același scop: instituirea sărbătorii Purím. Cea a Esterei este, așadar, a doua pentru această instituire: ea o instituie pentru a doua oară, adică o confirmă pe prima. această a doua scrisoare despre Purím. 30Au trimis scrisori tuturor iudeilor, în cele o sută douăzeci și șapte de provincii ale imperiului lui Artaxérxe. [Conțineau] cuvinte de pace și de fidelitate, 31ca să stabilească#9,31 Lit.: „să ridice; să confirme”. aceste zile de Purím la timpul lor hotărât, după cum a stabilit Mardohéu, iudeul, și regina Estéra, după cum le-au hotărât#9,31 Lit.: „au ridicat asupra lor”. pentru ei înșiși#9,31 Lit.: „pentru sufletele lor”. Instituirea îi privește nu numai pe Mardohèu și pe Estèra, ci pe toți contemporanii lor și se extinde la toată descendența. și pentru descendența lor cu ocazia posturilor și a strigătului lor#9,31 Menționarea posturilor și a strigătului este aici neașteptată, dat fiind caracterul vesel al sărbătorii; probabil este o referință la postul ținut de Estèra, de Mardohèu și de popor pentru a dobândi eliberarea.. 32Cuvântul Estérei a întărit aceste lucruri privitoare la aceste [zile de] Purím și a fost scris într-o carte#9,32 Nu este vorba de Cartea Estèrei, ci probabil de o alta, la care se face aluzie în Est 10,2 și care nu ar trebui să fie Cartea Memoriilor din Est 2,23 și Est 6,1, care era inaccesibilă publicului. Probabil este o lucrare iudaică ce se referă la istoria din această epocă, excluzând faptul că ar putea fi vorba de o simplă formulă copiată după schema clasică a Cărții Regilor (de ex.: 1Rg 14,19.29)..
Selectat acum:
:
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași