Ezechiel 8
8
Viziunea păcatelor Ierusalímului
1În anul al șaselea, în [ziua] a șasea a lunii a cincea#8,1 Corespunde cu anul al șaselea de exil al regelui Ioiachín, mai precis anul 592 î.C. Dacă viziunea din Ez 1 a fost datată înainte, acesta este primul eveniment din viața lui Ezechièl datat cu precizie., stăteam în casa mea și bătrânii lui Iúda stăteau înaintea mea. Atunci, mâna Domnului Dumnezeu a căzut acolo asupra mea#8,1 Niciodată marii profeți predecesori ai lui Ezechièl (Àmos, Osèa, Isaía, Ieremía) nu sunt văzuți de un auditoriu în timpul viziunii. Doar Elizeu îi primește în felul acesta pe bătrâni ( 2Rg 6,32). Astfel, Ezechièl reînnoiește tradiția profetismului primar (cf. Ez 14,1; 20,1; 33,31)..
2M-am uitat și, iată, o asemănare ca înfățișarea unui foc: înfățișarea de la coapse în jos era foc, iar de la coapse în sus era ca înfățișarea unei străluciri, asemenea strălucirii metalului topit. 3Și-a întins chipul mâinii și m-a prins de o buclă a capului; Duhul m-a ridicat între pământ și cer și m-a adus, în viziunile lui Dumnezeu, la Ierusalím#8,3 Acest fapt îi arată profetului vinovăția Ierusalímului, nu pentru păcatele trecute sau în virtutea unei solidarități juridice cu păcătoșii: sunt vinovățiile proprii, prezente, cele care provoacă pedeapsa iminentă., la intrarea porții interioare care se deschide#8,3 Lit.: „se întoarce, răsucește”. spre nord, unde era locul idolului geloziei#8,3 Yhwh este provocat la gelozie de toate practicile idolatre. Acest idol este, probabil, statuia Astàrtei pe care Manàse o așezase în templu ( 2Rg 21,7). Ar putea fi cea a lui Tammùz (cf. Ez 8,14)., care provoacă la gelozie. 4Și, iată, acolo era gloria Dumnezeului lui Israél, ca înfățișarea pe care o văzusem în vale. 5El mi-a zis: „Fiul omului, ridică-ți ochii spre nord!”. Eu mi-am ridicat ochii spre nord și, iată, la nord de poarta altarului era idolul! 6Apoi mi-a zis: „Fiul omului, vezi ceea ce fac ei? Sunt lucruri abominábile mari cele pe care casa lui Israél le face aici ca să mă îndepărteze din sanctuarul meu. Întoarce-te și vei vedea lucruri abominábile și mai mari!”.
7M-a adus la poarta curții, m-am uitat și, iată, o gaură era în perete. 8Atunci mi-a zis: „Fiul omului, sapă în perete!”. Eu am săpat în perete și, iată, era o ușă! 9El mi-a zis: „Intră și vezi lucrurile abominábile rele pe care ei le fac aici!”. 10Am intrat, m-am uitat și, iată, toate chipurile de târâtoare, de animale de disprețuit și toți idolii casei lui Israél erau gravate pe perete#8,10 Scene cu reptile și cu animale impure se află în special în picturile numite „nilotice” din Egipt. La palatul regal se încerca încheierea unei alianțe cu Egiptul împotriva jugului Babilònian (cf. Ier 37–38). de jur împrejur. 11Șaptezeci de oameni dintre bătrânii casei lui Israél – împreună cu Iaazanía, fiul lui Șafán, care stătea în mijlocul lor – stăteau în picioare înaintea [idolilor]#8,11 Bătrânii pe care îi întâlnește Ezechièl își bat joc de porunca menționată în Dt 4,16-18; preotul Ezechièl consideră profanator gestul acestor laici care își atribuie o funcție cultuală: cadelnița este rezervată numai preoților (cf. Num 16; 2Cr 26,19).: fiecare avea o cadelniță și ardeau tămâie, [al cărui fum] se înălța ca un nor. 12El mi-a zis: „Fiul omului, vezi ce fac bătrânii casei lui Israél în întuneric, fiecare în camera lui cu chipuri? Căci ei zic: «Nu este Domn care să ne vadă; Domnul a abandonat țara»”. 13Apoi mi-a zis: „Întoarce-te și vei mai vedea [și alte] lucruri abominábile mari pe care le fac ei!”.
14Domnul m-a dus la intrarea porții casei Domnului, care este spre nord, și, iată, acolo stăteau femei care îl plângeau pe Tammúz#8,14 Divinitate asiro-babiloniană, de origine populară, celebră sub numele semitic „Adoní” („Domnul meu”). În fiecare an, în luna lui Tammùz (iunie-iulie), cu ocazia coborârii zeului în infern, i se comemora moartea cu cântări și bocete. Centrul cultului său era la Býblos.. 15Atunci mi-a zis: „Ai văzut, fiul omului? Întoarce-te și vei mai vedea [și alte] lucruri abominábile mai mari decât acestea!”.
16Apoi m-a dus în interiorul curții casei Domnului și, iată, la intrarea templului Domnului, între vestibul și altar, erau douăzeci și cinci de oameni cu spatele la templul Domnului și cu fețele spre răsărit! Ei se prosternau înaintea soarelui, spre răsărit. 17Atunci mi-a zis: „Ai văzut fiul omului? Este oare puțin pentru casa lui Iúda că fac lucrurile abominábile pe care le fac aici? Au umplut țara de violență și se întorc ca să mă mânie. Iată-i, își poartă ramura la nas#8,17 Textul face aluzie la o practică păgână, adoptată de credincioșii de la templul din Ierusalím, fapt care provoacă mânia lui Dumnezeu.! 18De aceea, și eu mă voi purta cu mânie: ochiul meu nu va avea milă și eu nu mă voi îndura. Vor striga la mine cu glas puternic, dar eu nu-i voi asculta”. #1,3 #1,26-28 #3,12 #Dt 32,21 #1,28 #10,18; 11,23 #Is 29,15; Ps 10,11; Iob 22,13 #2Rg 21,5; 23,5.11 #5,11; Ier 11,11
Selectat acum:
Ezechiel 8: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași