Galateni 1
1
I. INTRODUCERE
Salutul
1Paul, apostol, nu din partea oamenilor, nici prin mijlocirea vreunui om, ci prin Isus Cristos și Dumnezeu Tatăl#1,1 Termenul „apostol”, atât de frecvent și important în Noul Testament, are adesea, în limba greacă, o semnificație care se referă întotdeauna la o expediție navală: expediția însăși, flota, ordinul de trecere, comandantul unei forțe navale etc. Numai în cazuri aparte ia semnificația de „mesager, trimis”. De aceea, trebuie să se caute semnificația și originea lingvistică a Apostolului în ambientul cultural ebraic. În literatura rabinică din sec. al II-lea d.C., cuvântul „šalîᵃḥ” are valoarea de „trimis cu puteri depline”. Astfel, „apostol” înseamnă „trimis de Dumnezeu cu o misiune de îndeplinit și cu puterea corespunzătoare” (cf. Mt 28,16-20; Fap 1,8). În situația lui Paul, „apostol” înseamnă „însărcinare permanentă, încredințată în mod direct (și aproape produsă în el de Isus”) de a vesti evanghelia printre păgâni. „Nu de la oameni” și „nici prin mijlocirea vreunui om” sunt două expresii asemănătoare, dar nu sinonime, care arată că Paul nu și-a primit calificativul de „apostol” de la oameni, adică de la lume, și nici prin mijlocirea vreunui om, adică se trece de la o indicare generică la o aluzie precisă. Paul a primit mandatul apostolic în forța unei cauzalități active a lui Cristos; adică nu în mod simplu, fără intermediari, ci printr-un fel de forță, de energie vie pe care Cristos a revărsat-o asupra lui, constituindu-l apostol. Precizarea „și de la Dumnezeu Tatăl” arată că este vorba de o intervenție unică atribuită atât lui Isus Cristos, cât și Tatălui., care l-a înviat din morți; 2și toți frații care sunt cu mine, către Bisericile din Galáția#1,2 Numele „Galàția” are două sensuri: 1) inițial, indica platoul central al Antiòhíei între Pont, Bitínia și Licaònia, teritoriu ocupat de galii veniți din Europa, care au invadat Macedònia, Grecia și Asia Mică în anul 279 î.C. După descrierea călătoriilor misionare din Fap 13 și 14; 16,1-6, Paul nu a vizitat comunități creștine în nordul Galației. În schimb, a menținut un contact destul de strâns cu localitățile Antiohía, Dèrbe, Lístra și Icòniu din sudul provinciei romane; 2) același nume este atribuit provinciei romane Galàția, înființată în anul 24 î.C., care includea vechiul teritoriu al Galàției și regiunile Pisídiei, Pamfíliei și o parte din Licaònia., 3har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și de la Domnul Isus Cristos, 4care s-a dat pe sine însuși pentru păcatele noastre ca să ne scoată din lumea prezentă, după voința lui Dumnezeu și a Tatălui nostru, 5căruia să-i fie glorie în vecii vecilor! Amin.
Unica evanghelie
6Mă mir că ați trecut#1,6 Lit.: „v-ați schimbat”. atât de repede de la cel care v-a chemat, prin harul lui Cristos#1,6 Unele manuscrise omit termenul „Cristos”, altele adaugă: „Isus”., la o altă evanghelie. 7De fapt, nu este alta, ci sunt doar unii care vă tulbură și vor să schimbe evanghelia lui Cristos. 8Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar predica#1,8 Lit.: „evangheliza”. o altă evanghelie în afară de aceea pe care v-am predicat-o, să fie anátema#1,8 Termenul grec „anatema” se referă la un obiect consacrat lui Dumnezeu. Obiectul consacrat poate fi oferit lui Dumnezeu sau distrus în cazul în care nu mai este demn de Dumnezeu. Aici sfântul Paul îi amenință pe creștinii care se lasă amăgiți de predicatorii iudaizanți cu excluderea de la împărăția lui Dumnezeu și de la mântuire.! 9Așa cum am mai spus, o spun acum din nou: dacă cineva vă predică o altă evanghelie în afară de aceea pe care ați primit-o, să fie anátema!
10Caut eu oare acum bunăvoința oamenilor#1,10 Lit.: „caut eu să-i conving pe oameni?”.? Sau a lui Dumnezeu? Ori caut eu să plac oamenilor? Dacă aș căuta să plac oamenilor, n-aș fi slujitorul#1,10 Lit.: „sclav”. lui Cristos.
Cum a devenit Paul apostol
11Dar vă fac cunoscut, fraților, că evanghelia predicată de mine nu este după om: 12nici n-am primit-o, nici n-am învățat-o de la vreun om, ci [am primit-o] prin revelația lui Isus Cristos#1,12 Revelația directă făcută lui Paul îl are ca autor pe Isus Cristos; Cel Răstignit i s-a manifestat lui ca „Înviatul”. Vocația lui, evocându-le pe cea a lui Ieremía (Ier 1,5) și pe cea a Slujitorului lui Yhwh (Is 49,1), era aceea de a primi această revelație pentru a o vesti păgânilor (cf. Gal 1,15-16)..
13Ați auzit, desigur, de purtarea mea când eram în iudaism; cum persecutam peste măsură Biserica lui Dumnezeu și încercam s-o distrug. 14Și pentru că eram plin de zel pentru tradiția [primită] de la strămoși, îi întreceam în iudaism pe mulți de o vârstă cu mine din neamul meu.
15Dar când i-a plăcut lui Dumnezeu#1,15 Cele mai vechi manuscrise omit: „lui Dumnezeu”., cel care m-a pus deoparte încă din sânul mamei mele și m-a chemat prin harul său, 16mi l-a revelat pe Fiul său în mine ca să-l vestesc neamurilor [păgâne] imediat, fără să mă sfătuiesc cu cineva#1,16 Lit.: „fără să mă consult cu carne și sânge”.. 17Și fără să urc la Ierusalím, la cei care erau apostoli înaintea mea, am mers în Arábia, apoi m-am întors din nou la Damásc.
18Trei ani după aceea, am urcat la Ierusalím să fac cunoștință#1,18 Termenul grec „historèuo” indică, în greaca elenistică, acțiunea de vizitare și observare a unui oraș, monument sau, cum este aici, a face cunoștință cu cineva, a omagia pe cineva. cu Chéfa și am rămas la el timp de cincisprezece zile. 19Dar nu am văzut pe nimeni altul dintre apostoli, în afară de Iacób, fratele Domnului#1,19 Este greu de identificat acest personaj. Este distinct de Iacòb al lui Zebedèu, fratele sfântului Ioan evanghelistul. Tradiția patristică îl identifică cu Iacòb al lui Alfèu, dar acest apostol este rar menționat în Noul Testament și în primele scrieri creștine. Iacòb, „fratele Domnului” („ruda”, „verișorul”), martirizat în anul 62, este cunoscut în special pentru rolul pe care l-a avut în conducerea Bisericii din Ierusalím. Tot lui i se atribuie Scrisoarea sfântului apostol Iacòb.. 20Ceea ce vă scriu, iată, [mărturisesc] înaintea lui Dumnezeu că este adevărat#1,20 Lit.: „nu mint”.!
21După aceea am mers în ținuturile Síriei și ale Cilíciei, 22dar nu eram cunoscut la față Bisericilor din Iudéea care sunt în Cristos. 23Acestea auziseră numai: „Cel care ne persecuta odinioară acum vestește credința pe care căuta atunci să o distrugă”. 24Și îl glorificau pe Dumnezeu datorită mie. #Rom 1,1 #Gal 1,11-12 #Fap 20,24 #Rom 1,4 #Fap 16,6; 18,23 #1Cor 16,1 #2Tim 4,10 #1Pt 1,1 #2,20 #1Tim 2,6 #Tit 2,14 #Fap 2,40 #1In 5,19 #Rom 16,27 #1,15; 5,8 #Fap 15,24 #2Cor 11,4 #1Cor 16,22 #Rom 9,3 #1Tes 2,4 #1Tes 2,13 #1,1 #Mt 16,17 #Fap 8,3; 22,4-5; 26,9-11 #1Cor 15,9 #Fil 3,6 #Fap 22,3 #Mc 7,3 #Is 49,1 #Ier 1,5 #Gal 1,6 #1Cor 15,10 #Fap 9,3-6 #1Cor 9,1 #2Cor 4,6 #Fap 22,21 #Gal 2,7 #Fap 9,26 #Mc 6,3 #Fap 12,17 #Gal 2,9 #Fap 9,30 #Fap 9,21
Selectat acum:
Galateni 1: VBRC2020
Evidențiere
Partajează
Copiază
Dorești să ai evidențierile salvate pe toate dispozitivele? Înscrie-te sau conectează-te
Copyright © 2020 Departamentul de Cercetare Biblică al Diecezei Romano-Catolice de Iași