Geneza 24:1-14

Abrahám era bătrân și înaintat în zile. Domnul îl binecuvântase pe Abrahám în toate. Abrahám i-a zis celui mai bătrân servitor din casa lui, cel care guverna tot ce avea el: „Pune-ți mâna sub coapsa mea! Te voi pune să juri pe Domnul Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului că nu-i vei lua fiului meu o soție dintre fiicele canaaneénilor în mijlocul cărora locuiesc eu, ci vei merge în țara mea, la rudele mele și vei lua o soție pentru fiul meu Isáac!”. Servitorul i-a zis: „Și dacă femeia nu va fi de acord să vină cu mine în această țară, atunci să-l duc pe fiul tău în țara din care ai ieșit?”. Abrahám i-a răspuns: „Ai grijă ca nu cumva să-l faci pe fiul să se întoarcă acolo! Domnul Dumnezeul cerului, care m-a luat din casa tatălui meu și din casa rudelor mele, care mi-a spus și mi-a jurat, zicând: «Descendenței tale le voi da această țară», el îl va trimite pe îngerul său înaintea ta și tu vei lua de acolo o soție pentru fiul meu. Dacă femeia nu va fi de acord să vină cu tine, vei fi eliberat de acest jurământ. Numai să nu-l faci pe fiul meu să se întoarcă acolo!”. Servitorul și-a pus mâna sub coapsa lui Abrahám, stăpânul său, și i-a jurat cu privire la acest lucru. Servitorul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat având cu el [lucruri] din toate bunurile stăpânului său. S-a ridicat și a plecat în Arám-Naharáim, în cetatea lui Nahór. Și a făcut cămilele să îngenuncheze în afara cetății, lângă o fântână cu apă, la vremea când ies femeile [să scoată apă]. Și a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Abrahám, te rog, fă să se întâmple [să am noroc] astăzi și arată îndurare față de stăpânul meu, Abrahám! Iată, eu stau lângă izvorul de apă și fiicele oamenilor din cetate ies să scoată apă! Fata căreia îi voi zice: «Înclină-ți, te rog, urciorul ca să beau!» și care va răspunde: «Bea și voi adăpa și cămilele tale», ea să fie aceea pe care ai rânduit-o pentru servitorul tău Isáac! Și prin aceasta voi cunoaște că ai arătat îndurare față de stăpânul meu”.