Geneza 24:1-14 - Compară toate versiunile

Împărtășește

Avraam era bătrân, înaintat în vârstă, și Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru. Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea și te voi pune să juri pe Domnul Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniților în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în țara și la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.” Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în țara aceasta. Va trebui să duc oare pe fiul tău în țara de unde ai ieșit tu?” Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo! Domnul Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu și din patria mea, care mi-a vorbit și mi-a jurat zicând: ‘Seminței tale voi da țara aceasta’, va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, și de acolo vei lua o nevastă fiului meu. Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.” Robul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam și i-a jurat că are să păzească aceste lucruri. Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având cu el toate lucrurile de preț ale stăpânului său. S-a sculat și a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor. A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă. Și a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi și îndură-Te de stăpânul meu Avraam. Iată, stau lângă izvorul acesta de apă, și fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. Fă ca fata căreia îi voi zice: ‘Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau’ și care va răspunde: ‘Bea și am să dau de băut și cămilelor tale’ să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Și prin aceasta voi cunoaște că Te-ai îndurat de stăpânul meu.”

Avraam era acum bătrân, înaintat în vârstă, iar DOMNUL îl binecuvântase în toate lucrurile. El i-a zis celui mai bătrân slujitor din casa sa, cel care stăpânea peste tot ce era al său: ‒ Pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea și jură-mi pe DOMNUL, Dumnezeul cerurilor și al pământului, că nu vei lua o soție pentru fiul meu dintre fetele canaaniților, în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în țara mea, la rudeniile mele, și de acolo vei lua o soție pentru fiul meu, pentru Isaac. Slujitorul i-a răspuns: ‒ Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze în această țară. Trebuie atunci să-l duc înapoi pe fiul tău în țara din care ai ieșit? Avraam i-a zis: ‒ Ai grijă să nu cumva să-l duci înapoi pe fiul meu acolo! DOMNUL, Dumnezeul cerurilor, Cel Care m-a scos din casa tatălui meu și dintre rudeniile mele, Care mi-a vorbit și mi-a jurat, zicând: „Descendentului tău îi voi da această țară!“, îl va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, iar tu vei lua de acolo o soție pentru fiul meu. Dar dacă femeia nu va dori să te urmeze, vei fi dezlegat de acest jurământ al meu. Numai să nu-l duci pe fiul meu acolo! Slujitorul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, și i-a jurat în legătură cu acest lucru. Slujitorul a luat zece dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având la el tot felul de bunuri ale stăpânului său. El s-a ridicat și a plecat în Aram-Naharaim, în cetatea lui Nahor. În timpul serii, timpul când femeile ieșeau să scoată apă, a pus cămilele să se așeze în genunchi, în afara cetății, lângă fântâna cu apă. Apoi a zis: „DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog, împlinește-mi astăzi dorința și arată-Ți îndurarea față de stăpânul meu, Avraam. Iată, stau lângă acest izvor, iar fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. Fie ca fata căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau din ulciorul tău!» și care îmi va răspunde: «Bea și-ți voi adăpa și cămilele!», să fie cea pe care ai hotărât-o pentru slujitorul Tău, Isaac. Prin aceasta voi cunoaște că ai arătat îndurare față de stăpânul meu“.

Avraam îmbătrânise și era avansat în vârstă; iar Iahve îl binecuvântase în toate lucrurile. Atunci el a vorbit celui mai bătrân sclav care administra tot ce avea familia lui, zicându-i: „Pune-ți mâna sub șoldul meu! Acum îți cer să îmi juri pe Iahve care este Dumnezeul cerului și al pământului, că nu vei lua ca soție pentru fiul meu pe niciuna dintre fiicele canaaniților în mijlocul cărora locuim; ci că te vei duce în țara de unde provin eu, la rudele mele și că de acolo vei lua o soție pentru acest fiu numit Isaac!” Sclavul a răspuns: „Poate femeia nu va accepta să vină cu mine în această «țară». Atunci va trebui să îl duc pe fiul tău în zona din care ai venit?” Avraam i-a răspuns: „În niciun caz să nu îl duci pe fiul meu acolo! Iahve, Cel care este Dumnezeul cerului, m-a scos din familia tatălui meu și din locul natal. El mi-a vorbit și a jurat, spunând: «Voi da această țară urmașului tău!». Te asigur că acest Dumnezeu îl va trimite pe Îngerul Lui înaintea ta; și astfel tu vei avea posibilitatea să iei de acolo o soție pentru fiul meu. Totuși, dacă femeia nu va accepta să vină aici împreună cu tine, nu vei mai avea obligația să îți respecți jurământul făcut mie; dar în niciun caz să nu îl duci pe fiul meu acolo!” Sclavul și-a pus mâna sub șoldul stăpânului lui care se numea Avraam. Apoi i-a jurat că îi va respecta dorința. El plecat imediat la Aram-Naharaim, mergând în direcția orașului lui Nahor împreună cu zece dintre cămilele stăpânului lui care cărau tot felul de daruri speciale. A lăsat cămilele să se așeze lângă un izvor în afara orașului. Se înserase; și era timpul când femeile veneau să scoată apă. Atunci sclavul (lui Avraam) s-a rugat astfel: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog să ai milă de el, asigurându-mi succesul (acestei călătorii). Acum stau lângă acest izvor tocmai când fiicele oamenilor din oraș vor veni să scoată apă. Să faci Tu ca fata căreia îi voi spune: «Te rog, dă-mi să beau din vasul tău!» și care îmi va răspunde: «Poftim: bea! Și îți voi adăpa și cămilele», să fie aceea pe care ai ales-o pentru slujitorul Tău numit Isaac. Aceasta va fi pentru mine dovada că îți pasă de stăpânul meu (Avraam).”

Și Avraam era bătrân și mult înaintat în vârstă și DOMNUL a binecuvântat pe Avraam în toate lucrurile. Și Avraam a spus celui mai bătrân servitor al casei sale, care conducea peste tot ceea ce el avea: Pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea, Și te voi face să juri pe DOMNUL, Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului, că nu vei lua fiului meu o soție dintre fiicele canaaniților, printre care locuiesc eu; Ci te vei duce în țara mea și la rudele mele și vei lua o soție fiului meu, Isaac. Și servitorul i-a spus: Poate că femeia nu va voi să mă urmeze în această țară; ar trebui să duc pe fiul tău înapoi în țara de unde ai venit? Și Avraam i-a spus: Ia seama, să nu duci pe fiul meu înapoi acolo. DOMNUL Dumnezeul cerului, care m-a luat din casa tatălui meu și din țara rudelor mele și care mi-a vorbit și care mi-a jurat, spunând: Seminței tale voi da această țară; el va trimite pe îngerul său înaintea ta și vei lua de acolo o soție fiului meu. Și dacă femeia nu va voi să te urmeze, atunci vei fi eliberat de acest jurământ al meu, numai nu duce pe fiul meu înapoi acolo. Și servitorul și-a pus mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, și i-a jurat referitor la acel lucru. Și servitorul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat, pentru că toate bunurile stăpânului său erau în mâna sa; și el s-a ridicat și a mers în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor. Și a pus cămilele sale să îngenuncheze în afara cetății, lângă o fântână de apă, la timpul înserării, la timpul când femeile ies să scoată apă. Și a spus: DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, te rog, dă-mi reușită în această zi și arată bunătate stăpânului meu, Avraam. Iată, stau aici lângă fântâna de apă; și fiicele bărbaților cetății ies să scoată apă, Și să se întâmple că tânăra căreia îi voi spune: Pleacă-ți ulciorul, te rog, ca să beau; iar ea va spune: Bea și voi da și cămilelor tale să bea; aceea să fie cea pe care ai rânduit-o pentru servitorul tău Isaac; și din aceasta voi cunoaște că ai arătat bunătate stăpânului meu.

Avraam era bătrân, înaintat în zile, dar DOMNUL îl binecuvântase în toate. Avraam a zis celui mai bătrân slujitor din casa lui, celui care îi chivernisea toate averile: „Te rog, pune-ți mâna sub coapsa mea, ca să te pun să juri pe DOMNUL, Dumnezeul cerului și al pământului, că nu-i vei lua fiului meu nevastă dintre fiicele canaaniților în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în țara mea, la rudele mele, ca să îi iei nevastă fiului meu Isaac!” Slujitorul i-a răspuns: „Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze în țara aceasta. Va trebui oare să-l duc numaidecât pe fiul tău în țara de unde ai ieșit tu?” Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să-l duci pe fiul meu acolo! DOMNUL, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu și din ținutul meu de baștină, care mi-a vorbit și mi-a jurat zicând: «Seminței tale îi voi da țara aceasta», El îl va trimite pe îngerul Său înaintea ta și îi vei lua de acolo o nevastă fiului meu. Iar dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta față de mine. Dar pe fiul meu cu niciun chip să nu-l duci acolo!” Slujitorul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, și i-a jurat că va face după cuvântul lui. Slujitorul a luat zece dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având cu el tot felul de daruri de la stăpânul său. S-a sculat și a plecat către Aram-Naharaim, în cetatea lui Nahor. A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, în afara cetății, lângă fântână. Era pe înserate, la ceasul când ies femeile să scoată apă. El a zis: „DOAMNE, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, te rog, călăuzește-mă Tu astăzi și arată bunăvoință față de stăpânul meu, Avraam! Iată, eu stau la izvorul de apă, și fiicele oamenilor din cetate vin să scoată apă. Fă Tu ca fata căreia îi voi zice: «Apleacă-ți, te rog, vadra, ca să beau» și care va răspunde: «Bea, și am să dau de băut și cămilelor tale» să fie aceea pe care ai hărăzit-o pentru robul Tău Isaac! Și prin aceasta voi ști că ai arătat bunăvoință față de stăpânul meu.”

Avraam era bătrân, înaintat în vârstă; și Domnul îl binecuvântase pe Avraam în orice lucru. Avraam i-a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea și te voi pune să juri pe Domnul, Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului, că nu îi vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniților în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în țara și la rudele mele să îi iei nevastă fiului meu Isaac!” Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în țara aceasta. Va trebui să-l duc oare pe fiul tău în țara de unde ai ieșit tu?” Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să-l duci pe fiul meu acolo! Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu și din patria mea, care mi-a vorbit și mi-a jurat, zicând: «Seminței tale îi voi da țara aceasta», îl va trimite pe îngerul Său înaintea ta și de acolo îi vei lua o nevastă fiului meu. Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu-l duci însă acolo pe fiul meu!” Robul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, și i-a jurat că are să păzească aceste lucruri. Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având cu el toate lucrurile de preț ale stăpânului său. S-a sculat și a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor. A lăsat cămilele să se odihnească în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă. Și a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, te rog, dă-mi izbândă astăzi și îndură-Te de stăpânul meu, Avraam! Iată, stau lângă izvorul acesta de apă, și fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. Fă ca fata căreia îi voi zice: «Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau» și care va răspunde: «Bea, și am să dau de băut și cămilelor tale» să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Și prin aceasta voi cunoaște că Te-ai îndurat de stăpânul meu.”

Abrahám era bătrân și înaintat în zile. Domnul îl binecuvântase pe Abrahám în toate. Abrahám i-a zis celui mai bătrân servitor din casa lui, cel care guverna tot ce avea el: „Pune-ți mâna sub coapsa mea! Te voi pune să juri pe Domnul Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului că nu-i vei lua fiului meu o soție dintre fiicele canaaneénilor în mijlocul cărora locuiesc eu, ci vei merge în țara mea, la rudele mele și vei lua o soție pentru fiul meu Isáac!”. Servitorul i-a zis: „Și dacă femeia nu va fi de acord să vină cu mine în această țară, atunci să-l duc pe fiul tău în țara din care ai ieșit?”. Abrahám i-a răspuns: „Ai grijă ca nu cumva să-l faci pe fiul să se întoarcă acolo! Domnul Dumnezeul cerului, care m-a luat din casa tatălui meu și din casa rudelor mele, care mi-a spus și mi-a jurat, zicând: «Descendenței tale le voi da această țară», el îl va trimite pe îngerul său înaintea ta și tu vei lua de acolo o soție pentru fiul meu. Dacă femeia nu va fi de acord să vină cu tine, vei fi eliberat de acest jurământ. Numai să nu-l faci pe fiul meu să se întoarcă acolo!”. Servitorul și-a pus mâna sub coapsa lui Abrahám, stăpânul său, și i-a jurat cu privire la acest lucru. Servitorul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat având cu el [lucruri] din toate bunurile stăpânului său. S-a ridicat și a plecat în Arám-Naharáim, în cetatea lui Nahór. Și a făcut cămilele să îngenuncheze în afara cetății, lângă o fântână cu apă, la vremea când ies femeile [să scoată apă]. Și a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Abrahám, te rog, fă să se întâmple [să am noroc] astăzi și arată îndurare față de stăpânul meu, Abrahám! Iată, eu stau lângă izvorul de apă și fiicele oamenilor din cetate ies să scoată apă! Fata căreia îi voi zice: «Înclină-ți, te rog, urciorul ca să beau!» și care va răspunde: «Bea și voi adăpa și cămilele tale», ea să fie aceea pe care ai rânduit-o pentru servitorul tău Isáac! Și prin aceasta voi cunoaște că ai arătat îndurare față de stăpânul meu”.

Avram era bătrân de-acum; El a primit, pe-al vieții drum – De la Cel Sfânt, pentru purtări – Noian de binecuvântări. Celui mai vechi al său argat – Rob, mai bătrân, la el aflat, Peste avere-i păzitor, Fiind de ea răspunzător – Avram i-a spus, când l-a chemat: „Timpul mi s-a apropiat, Și voi muri curând. Aș vrea, Mâna să-ți pui, sub coapsa mea, Să-mi juri, pe Domnul cerului Precum și al pământului, Că lui Isac, nu o să-i iei Soață de-aici, ci la ai mei Ai să te duci, în țara mea, La neamul meu. Să-mi juri, aș vrea!” Robul i-a zis: „Dacă femeia Nu va pleca din țara ‘ceea, Spune-mi, atuncea ce să fac? Să-l duc acolo pe Isac?” Avram răspunse: „Nu cumva Să îmi faci mie-așa ceva! Căci scos am fost, de Dumnezeu, Din casele tatălui meu Și-apoi, din țara mea, la fel. „Ție îți dau” – îmi spuse El – „Și-urmașilor ce-ți vor veni, Țara, spre a o stăpâni”. El va trimite-n fața ta, Un înger, spre-a te ajuta. Femeia, de nu va să vină – Din cine știe ce pricină – Tu ai să fii eliberat De jurământ. Dar ne-apărat, Te rog ca să iei seama bine: Să nu-l duci, pe Isac, cu tine!” Robul acela a jurat; Zece cămile a-ncărcat, Cu toate lucrurile care Aveau valoarea cea mai mare. Când totul fost-a pregătit, A-ncălecat și a pornit Înspre Mesopotamia – Spre locul unde se găsea, Cetatea lui Nahor, durată. Târziu, robul și a lui ceată, Lângă cetate, s-au oprit. Acolo, a îngăduit Cămilelor, apă, să bea Și la odihnă ca să stea. El se opri lângă fântână, Și tolănit, comod, pe-o rână, Privea-n amurgul înroșit, Femeile care-au venit Să scoată apă. Dintr-odat’, De-un gând a fost străfulgerat. Ochii, spre cer, și-a ațintit, Și-n felu-acesta a vorbit: „O, Dumnezeu al lui Avram! Te rog, ca astăzi, eu să am Izbândă și să reușesc, Pe-al meu stăpân, să-l mulțumesc. Aici voi sta. Fetele toate, Să ducă apă în cetate, Curând trebuie să sosească Și, negreșit, au să-mi vorbească. Doamne, să faci precum doresc: Fata cu care-am să vorbesc, Să-și plece vadra ca să beau Și îmi va spune „Am să dau Cămilelor, apă să bea”, Aleasa, fă să fie ea! Atuncea, eu voi fi aflat Că de Avram, Te-ai îndurat.