Geneza 24:1-14

Avraam era bătrân, înaintat în vârstă; și Domnul îl binecuvântase pe Avraam în orice lucru. Avraam i-a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: „Pune-ți, te rog, mâna sub coapsa mea și te voi pune să juri pe Domnul, Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului, că nu îi vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele canaaniților în mijlocul cărora locuiesc, ci te vei duce în țara și la rudele mele să îi iei nevastă fiului meu Isaac!” Robul i-a răspuns: „Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în țara aceasta. Va trebui să-l duc oare pe fiul tău în țara de unde ai ieșit tu?” Avraam i-a zis: „Să nu care cumva să-l duci pe fiul meu acolo! Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu și din patria mea, care mi-a vorbit și mi-a jurat, zicând: «Seminței tale îi voi da țara aceasta», îl va trimite pe îngerul Său înaintea ta și de acolo îi vei lua o nevastă fiului meu. Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta pe care te pun să-l faci. Cu niciun chip să nu-l duci însă acolo pe fiul meu!” Robul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, și i-a jurat că are să păzească aceste lucruri. Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având cu el toate lucrurile de preț ale stăpânului său. S-a sculat și a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor. A lăsat cămilele să se odihnească în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă. Și a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, te rog, dă-mi izbândă astăzi și îndură-Te de stăpânul meu, Avraam! Iată, stau lângă izvorul acesta de apă, și fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă. Fă ca fata căreia îi voi zice: «Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau» și care va răspunde: «Bea, și am să dau de băut și cămilelor tale» să fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Și prin aceasta voi cunoaște că Te-ai îndurat de stăpânul meu.”